om (vezi şi fiinţă umană)

Omul

Omul este întrebarea
Ce o pun necontenit
Munţii, şesurile, marea,
Cerului nemărginit...

definiţie epigramatică de Sorin Pavel din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativităţi

Asta este! Cât trăieşte,
Omul se transformă-ntruna:
Pielea feţii se-ncreţeşte;
Creierul - nu totdeauna!

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape concluzie

Ăsta-i omul şi la fel
Va rămâne-n veşnicie:
Tot ce nu pricepe el,
I se pare o prostie.

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea dacă omul care iubeşte gândeşte este ca şi întrebarea dacă submarinul zboară.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate

Nefiind o vită doar
Şi având diverse ţeluri,
Omul poate fi murdar
Şi în multe alte feluri...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa...

"Omul din greşeli învaţă",
Cugetă tardiv mofluzii,
Etalând străvechi concluzii,
Care i-au costat o viaţă...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

învăţat

Învăţat este omul care se învaţă necontenit pe dânsul şi învaţă necontenit pe alţii.

definiţie aforistică de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obrăznicie

Când văd un prost făcând şi nazuri,
I-aş completa lui Darwin tomul,
Zicând, că-n anumite cazuri,
Strămoşul porcului e omul...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui adversar al poeziei moderne

Pentru că el nu-i gustă stanţa
Cu patos defăimează tomul...
Ce poţi să faci? Aşa e omul,
Îşi ignorează... ignoranţa!

epigramă de Sorin Pavel din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Sorin Pavel

Despre tânărul Sorin
Se aude-o voce: - Vin!
Dar o alta, în ison:
- Vin, puţin. Mai mult sifon.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

La întrebarea: "ce este omul?", putem răspunde aşa: omul e singurul animal care îşi poate pune o astfel de întrebare.

definiţie aforistică de Mihail Mataringa (7 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros

©Daniela Marchetti

Să-ţi fie darul melodia trupului meu,
îngerul şi-a amânat plecarea,
în cetăţile cerului, Dumnezeu
desenează munţii şi marea

Pe plajă ruină este castelul promis,
nisipul îmi vorbeşte de înserare,
albatrosul îşi caută consoarta în vis,
îngerul devine întrebare

poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii noştri

Munţii noştri aur poartă,
Noi avem o tristă soartă,
Că îi poartă spre păstrare
Tot la alţii-n buzunare!

epigramă de Sorin Olariu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nemărginit

îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eşuate...
dar mi-aş dori atât de mult
pe marea liniştită
a sufletului meu
nu este furtună
şi totuşi din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorinţa de a trăi
şi a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
şi atunci poate
vei privi spre zarea unde te aştept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea poate fi văzută de asemeni ca şi un experiment - o întrebare pe care omul o pune Naturii, încercând să o forţeze să-i răspundă. Întrebarea este aceasta: "Ce schimbare va produce moartea în existenţa unui om şi în felul cum înţelege el natura lucrurilor?". Este vorba despre un experiment prostesc; căci el implică distrugerea a însăşi conştiinţei care pune întrebarea şi aşteaptă răspunsul.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneşte cerul cu marea

Salveaz un chip răvăşit
Îi pun iubirea la picioare
Căci sufletul i-a fost rănit
Si cerului îi cer îndurare

Mână spre tine am întins
În umbra rece neagră
Suflete nu te lasa învins
Deschide priveste afară

Este toamna vieţii tale
Transformată-n primăvară
Sufletul un stup de albine
Elibereazate si zbori afră

Labirinlul nu l-ai descifrat
Ai mers doar drumul usor
In valiza vieţii multe de cărat
Iubeste viaţa este un zbor

Acum omule ai de urcat
Priveste orizontul zarea
Universul tăcut din noi
Uneşte cerul cu marea

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt întrebări

Eu sunt atâtea întrebări
Ce izvorăsc, ce mă întreabă,
Cu tot atâtea permutări,
Cu tot atâtea, nu se leagă.

Sunt semnul "cât" pus la sfârşit,
Pus peste genele tăcute,
Sunt aşteptarea de pe chip
O întrebare, şi-alte multe.

Sunt întrebarea unei nopţi
Şi întrebarea unor frunze,
Sunt zămislirea ce o porţi
La tine-n suflet, lângă suflet.

Sunt întrebarea cea mai grea
Şi întrebarea unei zile,
Când bat din pleoape spun ceva,
Sunt întrebări fără de sunet.

Eu sunt atâtea întrebări
Fără răspunsuri memorate
Şi nu am timp până în zori
Să pun un "cât", un cât la toate.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit creator

Şoaptele
Tainice
Exprimă
Frumuseţea
Adevăr
Necontestat.

Mai poartă cu sine
Acel dar nemărginit
Roua nopţilor senine
Inima de infinit
Necontenit, dăruit.
Eleganţa
Spiritului
Creator
Universal.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea nu este "Cum o mai duci?" Întrebarea este "Unde?"

aforism de Lucian Velea (mai 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc şi acum cu emoţie clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a ţării. Ştiu că la început nu înţelegeam cum tot pământul ţării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puţin decât un perete. Apoi, când ni s-a explicat că şesurile sunt verzi şi dealurile galbene, că munţii sunt bruni şi apele albastre, că oraşul nostru este un punct roşu şi hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur, am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Şi pentru ca jocul să fie şi mai frumos, şi mai captivant, învăţătoarea ne-a spus să privim harta cu atenţie şi să observăm că ţara noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori aşezat într-o vază: Marea Neagră.

Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea uscată

cine poate seca marea
mi-am pus odată întrebarea
poate dorul,
hoinar şi pribeag
ce ardea al meu prag
mâinile au început să crească
aveam aripi, zburam către cer
pluteam în visul efemer al marelui mister
cautam un nor să umplu un gol
acolo unde marea e uscată
şi clipa pierdută, uitată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!