Peisaj
Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuiește sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înșface văpaia nărilor sale de purpură.
Ușor încetează la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste fața albastră a eleșteului.
Un copac s-a mistuit în flacăra roșie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre întuneric
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre peisaje
Citate similare
Peisaj
Seară de septembrie; trist răsună neagra chemarea ciobanilor
Prin amurgitul sat; în fierărie foc scânteiază.
Un cal negru se înalță cu putere;
Zambilele ademenesc servitoarele
Se reped după pasiunea nărilor violete.
Încet îngheață la marginea pădurii mugetul ciutei
Și galbenele flori ale toamnei
Se-nclină tăcute peste fața albastră a iazului.
În roșie flacără arsese un copac; fâlfâiau cu
fețe-ntunecate liliecii.
Comentarii
O poezie simplă, un titlu simplu, așa pare. Titlul aparține, de fapt, unei alte zone de artă. Picturile de acest tip, destul de nepretențioase, din jurul anului 1900, purtau titlul de "Peisaj". Limbajul lui Trakl este foarte aproape de pictură.
De asemenea, izbitoare este poziția remarcabilă a cuvintelor față de culorile din textele sale. În textul prezent se întâlnesc culorile: negru, cea a zambilelor, violet, galben, albastru și roșu.
Încălcarea limitelor genului artistic a fost program al expresionismului, în care acesta a moștenit romantismul. Legat de aceasta este disiparea limitelor dintre simțuri, cultivate mai presus de toate de simbolismul francez.
Sinestezia este adesea găsită în lucrările lui Trakl, aici în text este clar numai una, "trist răsună neagra chemarea ciobanilor". Dar într-un sens mai larg, citit sinestezic, expresii precum "Zambilele ademenesc", "Încet îngheață... mugetul", "galbenele flori... Se-nclină tăcute" sau "fâlfâiau cu / fețe-ntunecate liliecii".
Tonul laconic al titlului este continuat în primul vers cu indicarea anului și a orelor din zi: "seară din septembrie". Apoi, trebuie să acceptăm și următorul mesaj: "răsună neagra chemarea ciobanilor / Prin amurgitul sat".
Suntem prinși în "capcana", tonului Traklian, care se prezintă simplu ca o "imagine de peisaj" care trebuie acceptată ca atare.
Chiar dacă arată monstruozități ale căror sensuri nu le înțelegem și care, luate "figurativ", anticipează deja suprarealismul picturii. Exact aici avem două imagini "pictate" (care cuprind un nivel zgomotos), în versurile 1-4 imaginea de potcovire a unui cal, în versurile 5-8 o imagine a naturii în jurul marginii pădurii și a iazului. Ne-am putea imagina cele două într-o relație de prim-plan și de fundal - prin care tendința este evidentă de se stabiliza în mod egal într-o zonă. O comparație cu prima versiune a poemului arată foarte clar cum Trakl a elaborat acest aranjament figurativ dublu.
Poemul ascunde o surpriză, o enigmă greu de rezolvat. "În roșie flacără arsese un copac" - o propoziție trecută părăsește suprafața imaginii și ne spune o poveste al cărei rezultat trebuie să fie văzut ca imagine. Dar ce poveste?
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
- poezii despre imagine
- poezii despre arte plastice
- poezii despre zambile
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amin
Descompusul alunecând prin camera putredă;
Umbre pe galbene galbene tapete; pe întunecate oglinzi se înclină
Fildeșia tristeții mâinilor noastre.
Perle maro se scurg printre degetele noastre amorțite.
În tăcere
Se deschid ai îngerului ochi albaștri de mac.
Albastră e și seara;
Ora amorțirii noastre, umbra lui Azrael*
Ce-ntunecă o pepinieră maro -
_____________
* Îngerul Morții
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre albastru, poezii despre tăcere, poezii despre perle sau poezii despre ore
Cântec de seară
Seara, când umblăm pe cărări întunecate
Ne răsar în fața palidele noastre făpturi.
Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.
Răposați, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescărușii suri.
Nori de primăvară cresc peste orașul sumbru,
Care tăinuiește preaînălțatele vremi ale călugărilor.
Când îți prindeam mâinile subțiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.
Totuși, când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre suflet, poezii despre primăvară sau poezii despre prietenie
Pieire
Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.
Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre păsări, poezii despre oraș, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții
Albina Lalescu nu s-a mulțumit cu florile oferite de matematică, ci s-a aventurat la flori ale istoriei României, ale finanțelor, ale sociologiei, ale muzicii, ale ingineriei, ale lingvisticii, ale istoriei manualelor de matematică, ale istoriei matematicii, ale propagării în mase a culturii științifice, ale filozofiei etc.
Solomon Marcus în Un om pentru istorie: Traian Lalescu (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre matematică, citate despre știință, citate despre sociologie, citate despre muzică, citate despre mulțumire, citate despre lingvistică, citate despre istorie, citate despre istoria României sau citate despre filozofie
Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre șerpi
Cântec de soare-apune
O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.
O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
Când în ape negre priveam un chip de piatră.
Dar cu strălucire își înalță îndrăgostiții pleoapele de argint:
O seminție. Din perne trandafirii se revarsă fum de tămâie
Și dulcele cântec al celor ridicați din morminte.
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre vânătoare, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre trandafiri sau poezii despre sânge
Ajunsesem în sfârșit la marginea pădurii, care era, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase colțuri ale nemărginitului domeniu al căpitanului Nemo. El o socotea proprietatea sa, luându-și asupra ei aceleași drepturi pe care le aveau primii oameni în cele dintâi zile ale lumii. De altfel, cine s-ar fi putut gândi să-și însușească aceste domenii din fundul mărilor? Ce alt pionier mai îndrăzneț ar fi venit, cu toporul în mână, să taie drum prin tufișurile întunecate de acolo?
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre zile, citate de Jules Verne despre zile, citate despre timp, citate de Jules Verne despre timp, citate despre superlative, citate de Jules Verne despre superlative, citate despre sfârșit, citate de Jules Verne despre sfârșit, citate despre păduri, citate despre frumusețe sau citate de Jules Verne despre frumusețe
Suflet de noapte
Tăcut se ridică din neagra pădure un vânat albastru
În jos spre suflet,
Căci era noapte, pașii mei pășeau pe trepte de mușchi.
Sânge și zgomot de arme din timpuri străvechi
Se auzea în fundul pădurii de pini.
Luna strălucește liniștit în dărăpănate încăperi,
De întunecate otrăvuri bete, larve de argint
Aplecate peste ciobanii ațipiți;
Căpătâi lăsându-și tăcută în tăcerea.
Apoi deschide acela mâinile sale încete
Putrezite în somn purpuriu
Și argintii înfloresc florile iernii
La marginea pădurii întunecate drumuri strălucesc
În orașul de piatră;
Tot mai des cheamă bufnita bețivii în neagra melancolie.
Comentarii
Există trei versiuni ale acestei poezii, scrise probabil între martie (anul este incert) și 10 iunie 1914. Cea de-a treia versiune a fost publicată în ediția din iunie 1914 a revistei "Phöbus - Revistă lunară de estetică și critică de teatru".
Textul a apărut cu puțin înainte de apariția volumului "Sebastian în vis" (din scrisoarea datată 10 iunie 1914).
Toate cele trei versiuni sunt construite din cinci strofe a trei versuri. Strofele doi până la cinci din prima versiune rămân în mare parte intacte - s-a schimbat numai strofa cinci. Prima strofă a primei versiuni este abandonată deja în cea de-a doua versiune. Strofa a 5-a adăugată noii versiuni este puternic modificată în ultima versiune definitivă.
Prima strofă eliminată conținea o apoziție îndrăzneață extrem de "lamentabilă", cum a considerat-o însuși autorul, deci a revenit la versul "pașii mei pășeau pe trepte de mușchi".
În cea de-a doua și a treia variantă există la început o stâncă, care ne confruntă și cu o apoziție iritantă, care acum, când este pusă în prim plan, are un efect mai puternic: "un vânat albastru" și "sufletul".
"Marginea pădurii" se regăsește și în ultima versiune din "Suflet de noapte", în ultima strofă, o imagine des întâlnită la Trakl.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre alcoolism sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Păsările răzlețe ale verii vin la fereastra mea și cântă, apoi își iau zborul. Iar frunzele galbene, ale toamnei, care n-au cântece, zboară și cad acolo, cu un suspin.
Rabindranath Tagore în Păsări răzlețe (1916), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate de Rabindranath Tagore despre zbor, citate de Rabindranath Tagore despre muzică, citate despre vară, citate despre toamnă, citate despre păsări, citate de Rabindranath Tagore despre păsări, citate despre galben sau citate despre frunze
Cântec de noapte
Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremenește în fața albăstrimii, a sfințeniei sale.
Strașnică-i tăcerea în piatră.
Masca unei păsări noptatice. Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.
O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeș,
Se arată reflexul îngerului căzut.
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre singurătate, poezii despre sfințenie, poezii despre măști sau poezii despre muzică
În apropierea morții
O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.
O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre ochi căprui sau poezii despre ochi
În parc
Din nou hoinărind prin anticul parc,
O, calmul florilor roșii și galbene.
O, zei blajini, și voi sunteți în doliu,
Și aurul de toamnă al ulmului.
Impercetibil se înalță trestia la marginea
Iazului albastru, tace sturzul în seară.
O! Atunci înclină-ți fruntea și tu
Înaintea năruitei marmore a strămoșilor.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre galben, poezii despre doliu sau poezii despre aur
Ce valoare are mintea și caracterul prietenilor, ale soției, ale servitorilor și ale sale proprii, cunoaște omul prin piatra de încercare a nenorocirii.
în Hitopadeca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre soție, citate despre prietenie, citate despre căsătorie sau citate despre cunoaștere
Toamnă încântată
Amarnic se sfârșește anul
Cu auriul vin și fructe de grădină
Pădurile tăcute-și țin aleanul
Și-s singurii tovarăși fără vină.
Țăranu-și spune: Este bine.
Voi clopote de seară lungi și liniștite
Mai dați curaj celor creștine.
Salut un stol de păsări obosite.
E anotimpul dragostei suave.
Pe-albastrul râu în jos o barcă
Se-nșiruire imaginii grozave -
Tăcută-n liniște se duce parcă.
Comentarii
Unul dintre poemele "frumoase" ale lui Trakl, dominat de imagini armonioase, uneori exuberant de solemne și de un limbaj pozitiv. Structura formală creează un ton melodic popular în trei strofe, fiecare cu patru versuri în rimă încrucișată. Deja titlul dă un motiv de încântare, cu o imagine pozitivă a toamnei care, de obicei la Trakl, indică întunecarea, decăderea și ruina.
Venirea toamnei este "încântată" acum - ceea ce, de asemenea, indică faptul că este, probabil, doar artificial înfrumusețată. O asemenea interpretare îndepărtată ne conduce la penultimul vers al poemului, în care observăm un ton ambiguu: "Se-nșiruire imaginii grozave" - care poate fi înțeles ironic, dar cu siguranță și afirmativ.
În ultimul vers, această transfigurare a toamnei se termină cu "tăcere și liniște" ("Tăcută-n liniște se duce parcă"). Aici trebuie amintit și faptul că această ambiguitate este potrivită și fenomenelor naturale ale sezonul de toamnă.
Imaginile naturale ale toamnei se caracterizează odată prin splendoarea culorilor, a fructelor coapte, a momentelor magice de toamnă în după-amiaza însorită sau la apusul soarelui - pe de altă parte, de asemenea, printr-o răceală umedă, tonuri întunecate și tulburi în lumina soarelui slăbită, cu precipitații frecvente.
Trakl părăsește zona naturală destul de explicit, declarând toamna ca "anotimpul dragostei suave". În mijlocul strofei este abordat chiar și "curajul celor creștine" ca și curajul obligațiilor pe care "țăranul" le are toamna. Dovada unei stări de siguranță și securitate care urmează toamna, o stare de infinită mulțumită este formulată în afirmația țăranului: "Este bine".
Poate, pentru a înțelege mai bine acest text este de asemenea instructivă o privire asupra celor două poezii intitulate "Toamna" și "Toamnă"a lui Friedrich Hölderlin.
Acestea ultime se numără printre cele mai recente poezii ale lui Hölderlin, scrise în ultimii ani ai vieții sale ca poet care de zeci de ani a fost îngrijit ca fiind "incurabil". Trakl a încheiat textul de mai sus în septembrie 1912. Referirea la textele lui Hölderlin este evidentă!
NOTĂ
1 HOLDERLIN, FRIEDERICH ( 1770 1843) poet german, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai romantismului în literatura europeană. Considerat, după Goethe și Schiller, cel mai mare poet elegiac al lșiteraturii germane.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre țărani sau poezii despre lumină
Cartea ne descoperă frumusețile creațiunii, secretele naturii; ne face să cunoaștem speculațiile înalte ale spiritului omenesc, delicioasele invenții ale fanteziei sale, acțiunile nobile ale geniului și ale sfințeniei.
citat din Louis Riboulet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre sfințenie, citate despre secrete, citate despre natură, citate despre inventatori, citate despre genialitate sau citate despre cărți
Seară în Lans
Drumeție prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniți. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.
Frumos: o, melancolie și râset violet.
Seară și miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunțile noastre încinse.
Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte și mută o viață uitată.
Prieten; înfrunzite podețe spre sat
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre râs sau poezii despre rândunele
Naștere
Munți: cernire, tăcere și zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.
Liniștea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.
O, nașterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbușit își zărește imaginea,
O paloare se trezește în odaia înăbușitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.
Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre zăpadă sau poezii despre stânci
Rondel
S-a scurs și aurul zilelor în nori
Albastrul și maroul serilor culori:
Muri al ciobanilor fluier fiori
Maroul și albastrul serilor culori
S-a scurs și aurul zilelor în nori
Comentarii
Titlul sugerează faptul că Trakl a fost inspirat de un model francez, un poem numit "Rondelle" sau "rondeau ancien". Excelentă este această formă prin reducerea la o singură rimă, A, și repetări ale cuvintelor și a versurilor întregi.
Strofa de cinci versuri constă doar în trei propoziții, două dintre ele repetate identic și grupate în jurul versului de mijloc. Astfel, chiar și la nivel formal, poemul devine extrem de rotund și închis. Este demn de remarcat schimbarea minimă a repetării "Albastrul și maroul serilor culori" la "Maroul și albastrul serilor culori", subliniate prin eliminarea primului adjectiv. Acest lucru ne atrage atenția asupra utilizării culorilor în această poezie. Dacă în multe texte ale lui Trakl aurul și albastrul joacă un rol important, aici mai vine maro-ul.
Aurul are din nou înțelesul unei retrageri - ca în "Pasiune" și "Grodek". Albastrul și maro-ul se întâlnesc deseori la Trakl, în contextul izvorât dintr-un mit de origine natural-genezică.
Și aici sunt prevederile exprimate prin "scurs". Acest mesaj este, de asemenea, confirmat prin gama: "fluier fiori" al ciobanului "murit", iar sunetul este astfel atribuit trecutului.
Indiferent de forma luminoasă și "dansabilă" a acestui rondel, poemul dobândește astfel un caracter mai modest la nivel vizual, dar rămâne totuși neobișnuit.
Poemul a fost scris probabil la începutul toamnei 1912, într-un moment al succesului personal și o dispoziție generală relativ pozitivă ceea ce reiese și din scrisorile din acea perioadă, pe care le-a scris în octombrie 1912 din Innsbruck.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre culori, poezii despre început sau poezii despre trecut
Soarele
Zilnic soarele galben după coline vine.
Frumoasă-i pădurea, negrul animal,
Omul; vânător sau păstor.
Roșiatic în iazul verde se ridică peștele.
Sub cerul rotund
Se duce pescarul tăcut în barca albastră.
Încet se rumenește strugurele, grâul.
Când liniștit ziua se înclină
Un rău și-un bine sunt pregătiți.
Când se-nnoptează,
Călătoru-și ridică grelele pleoape;
Soare din bezna prăpastiei se rupe.
Comentarii
O poezie care la prima vedere are un ton foarte conciliant. În stilul idilei formale (care, totuși, are și dedesubturi întunecate), sunt evocate imagini ale unei unități armonioase între om și natură. Această unitate este inițiată de imaginea soarelui în creștere, a cărui certitudine este accentuată: "zilnic". Această unitate este mărită de apoziții îndrăznețe. Astfel, în prima strofă, "pădurea", "negrul animal " și "omul" sunt dominante. Chiar dacă în mod formal această secvență poate fi înțeleasă doar ca fiind unită prin atribuirea adjectivului "frumoasă", cel puțin ecuația în legătură cu "negrul animal / Omul", se impune imediat.
În cea de-a doua strofă, adjectivele se leagă de trei unități definite, cosmos, natură și operele umane: "în iazul verde", "cerul rotund" și "în barca albastră". Iaz și barcă, ca reprezentante a două dintre aceste domenii, sunt concepute ca rotunjite "per se", iar autorul prezintă în mod explicit cerul ca "rotund" prin adjectiv.
De asemenea, cea de-a treia strofă evocă armonie, "încet", ceea ce înseamnă în context aici: credibilitate, struguri copți și cereale aurii, astfel încât sunt enumerate fundamentele alimentelor religioase "pâine" și "vin". Să ne gândim la celebrul poem "Pâine și vin" de Friedrich Hölderlin, pâine și vinul fiind în opera lui Trakl omniprezente. Apoi, aproape neobservat, răsună un alt ton. De la bogăția toamnei, autorul trece la sfârșitul zilei, "Când liniștită ziua se înclină". Astfel, fără alte explicații suplimentare, "Un rău și-un bine sunt pregătiți". Dacă aceasta se referă la "Călătorul", care-și "ridică grelele pleoape" în ultima strofă, nu aflăm mai departe nimic.
Soarele, care în primul vers "Zilnic... vine", acum, în ultimul vers "din bezna prăpastiei se rupe".
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adjectiv, poezii despre Soare, poezii despre struguri, poezii despre cereale sau poezii despre bărci