Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Georg Trakl

De Profundis

E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!

La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.

La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.

O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.

Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
Este o lumină ce se stinge în gura mea.

Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,
Înmărmurit de murdăria și praful stelelor.
În tufișul alunului
Din nou răsunau îngeri de cristal.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în catalană.
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Citate similare

Georg Trakl

De profundis II

E-o miriște pe care-o ploaie neagră cade.
E un copac maro ce singur stă acolo.
E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale.
Ce tristă-i seara asta.

Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg
Și poala ei râvnește Cerescul Mir.

Când s-au întors
Păstorii au găsit dulcele trup
Putregăios în mărăcini.

O umbră sunt, departe de întunecate sate.
Tăcerea Domnului
Băut-am din al codrului izvor.

Pe fruntea mea metal rece pășește,
Păianjeni inima-mi caută.
E o lumină care mi se stinge-n gură.

Noaptea m-am găsit pe o câmpie,
Înțepenit de murdării și praf de stele.
În aluniș
Răsunau din nou îngeri cristalini.


Comentarii

Prima strofă, cu acel "E-" repetitiv, amintește de textul poeziei "Enfance", (partea a treia) a lui Arthur Rimbaud din volumul "Les Illuminations" (1873-1875):

Au bois il y a un oiseau, son chant vous arrête et vous fait rougir.
Il y a une horloge qui ne sonne pas.
Il y a une fondrière avec un nid de bêtes blanches.

Cu opera lui Arthur Rimbaud (1854-1891) Trakl s-a confruntat din prima tinerețe, iar influențele acestuia sunt extrem de vizibile în întreaga sa operă.
Cu toate acestea nu există preluări directe. De asemenea, în "De profundis" există o legătură cu "Enfance"(a lui Rimbaud) dar printr-o altă corespondență, mai subtilă.
Alături de repetiția "E-"putem găsi imaginea de "orfană", descrisă de Rimbaud astfel: "Cette idole, yeux noirs et crin jaune, sans parents ni cour, plus noble que la fable, mexicaine et flamande"( "Acest idol, ochi negri și păr galben, fără părinți nici loc, mai nobilă decît în basme, mexicană și flamandă"- trad. I. D.). De asemenea, putem citi "ochii negri" și "părul galben" la Rimbaud, iar la Trakl "Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg". La Rimbaud citim "C'est el la, petite morte, derrière les rosiers"( "Este acolo, copila moartă, lîngă tufișul de trandafiri" – trad. I. D.) – iar versul corespunde la Trakl prin: "Când s-au întors / Păstorii au găsit dulcele trup / Putregăios în mărăcini". Este probabil ca Trakl să nu fi avut în față textul original a lui Rimbaud ci traducerea în germană a lui Karl Anton Klammer1.
Cu toate acestea putem găsi mai multe legături între cele două texte, fapt care nu ajută la descifrarea textului traklian. Cu siguranță acest text este absolut original.
Titlul se referă la un citat din Biblie, Psalmul 130, care începe: "profundis clamavi ad in domine".
Acel "E-", dă o deosebită profunzime "Adâncului", din care provine plângerea, o imagine imbatabilă, o insuportabilitate a câmpurilor anormale, o ploaie neagră, un pom și un vânt șuierător. Aici sunt problemele-cheie. Ne aflăm într-n Paradis gol, din care deja au fost alungați Adam și Eva ("E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale")!
În strofa a doua apare o persoană ca "Blânda orfană", caracterizează ca o călugăriță: "poala ei râvnește Cerescul Mir", dar, în strofa următoare, trupul orfanei este "Putregăios în mărăcini".
Mărăcinii, privind poemul lui Rimbaud, pot fi un mănunchi de trandafiri însă acei "mărăcini"(Rug Aprins) din poemul lui Trakl, apar în Vechiul Testament iar Dumnezeu va fi numit în următoarea strofă. Este oare Dumnezeul mort aici? El apare numai în mod indirect, drept "tăcerea Domnului", în care apare tânguitorul "Băut-am din al codrului izvor" (Psalmul 130).
Există multe legături Trakl-Rimbaud și nu numai, ci în general și în relația cu simbolismul francez!

NOTĂ

1 KLAMMER, KARL ANTON (1879 – 1959) – ofițer de carieră și poet. După 1910 devine un cunoscut traducător de literatură. Traduce atât din poezia lui Arthur Rimbaud cât și din cea a lui Francois Villon, poeți foarte importanți pentru dezvoltarea poeziei germane, în special a celei expresioniste.

poezie de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Simion Cozmescu

Tăcerea îngerilor

tăcerea lui Dumnezeu este neantul
un întuneric care încetinește
tăcerea mea este o lumină care încetinește
vorbele-mi sunt răzvrătiri ale întunericului
așa cum stelele sunt răzvrătiri de lumină
în tăcerea lui Dumnezeu

Doamne scrie cuvintele scrie cuvintele
am obosit să strig din visul altuia
mâinile mi s-au lipit de atâta rugăciune
la marginile vieții demult nu mai locuiește moartea
doar îngeri cu pene smulse sângerează
în tăcerea lor

poezie de din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rețetă

1. Viața mea e-o înghețată
Cu pepene galben și-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure și prune...
2. Viața mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roșii dulci ornată,
Și plâns de ceapă verde.
3. Viața mea e-un măr de vară
Dulce – acrișor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viața mea e un ghiveci
De sosuri și legume,
Ornată cu ciuperci
Și sarea de pe lume...
5. Viața mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.
6. Viața mea e-un mix ferice
De crude și de coapte...
În care răul-îl stinge
Cafeaua mea cu lapte...

poezie de (7 iulie 2009)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea ta...

Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.

Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înțeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nțeleg pentru ce m-ai ales.

Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viața mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.

Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe fața Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Elis

Perfectă e tăcerea acestei zile de aur.
Sub stejari vechi
Apari tu, Elis, odihnind, cu ochi rotunzi.

Albastrul lor reflectă somnul îndrăgostiților.
La gura ta
Au amuțit suspinele rozacee.

Seara pescarul trase plasa grea.
Un bun păstor
Își mână turma la marginea pădurii.
O! cât de drepte, Elis, sunt ale tale zile.

Încet se prelinge
Pe zidurile goale liniștea albaștrilor măslini,
Se stinge unui bătrân întunecat cânt.

O barcă de aur
Se leagănă, Elis, inima ta pe cerul singuratic.

Un cântec blând sună în pieptul tău
Seara,
Căci capul se scufundă în negre perne.

Un vânat albastru
Sângerează în tufișul de spini

Un copac maro se află acolo retras;
Fructele lui albastre au căzut.

Semne și stele
Se scufundă ușor în al serii iaz.

S-a făcut iarnă după deal.

Porumbei albaștri
Beau noaptea sudoarea înghețată
Care curge de pe cristalina frunte a lui Elis.

Mereu se aude
Vântul lui Dumnezeu pe negri pereți.


Comentarii

Figura lui Elis apare la Trakl în mod explicit în două poezii, pe lângă în cea de care vorbim cât și în "Pruncului Elis". Amândouă sunt incluse în volumul "Sebastian in în vis", care a apărut abia după moartea sa. În volum poezia "Elis" urmează direct după "Pruncului Elis".
Poemul "Pruncului Elis" a fost folosit de Trakl în prima parte a poeziei "Elis", în cea de a doua variantă (în trei variante. În cea de-a treia variantă "Elis" această primă parte a fost eliminată din nou. "Pruncului Elis" a fost scris în aprilie 1913 în castelul familiei von Ficker. "Elis" a fost scrisă în mai 1913 în Salzburg. Prin urmare, "Elis" poate fi citită ca o continuare a "Pruncului Elis" în cea de-a treia variantă.
Figura lui Elis reprezintă, probabil, persoana minerului Elis Fröbom, care a trăit în secolul al XVII-lea și a cărei poveste a lui E. T. A. Hoffmann ("Minele la Falun", 1818) și Hugo von Hofmannsthal ("Mina din Falun", 1906) au fost prelucrate literar. Elis Fröbom murit într-n accident minier și a fost înmormântat în ziua nunții sale. Zeci de ani mai târziu, s-a găsit cadavrul său intact, spune legenda. Mireasa lui, care a ajuns, între timp, o femeie în vârstă, este confruntată cu el ca tânăr.
La Trakl această reminiscență istorică, este totuși, greu de recunoscut. În "Elis" găsim doar motivația timpului de aur, în care pare că nu există nici un om pe moarte, în prima parte.
Determinările rotunjimii liniștii domină și ziua se pare că este, "ziua de aur", în sensul unei idile convenționale. Cea de-a doua parte aduce dominația serii de toamnă spre debutul iernii.
După protejata "turmă la marginea pădurii" din prima parte, este prezentată mai apoi ca "Un vânat albastru/ care /Sângerează în tufișul de spini".
Idealizarea unei stări armonice originare, adesea asumată de Trakl (și parțial desigur schițată), este aceeași cu cea a lui Gottfried Benn1 ( "O, suntem precursorii noștri originari. / O bucată dintr-o mlaștină caldă" ) și este aici distrusă: "Un vânat albastru / Sângerează în tufișul de spini". Aici este numită în mod clar iconografia lui Hristos, conceptul de interpretare a "vânatului ca figura mântuirii" ( din literatura din jurul anului 1900, în "Imagini endogene" față de poezia lui Gottfried Benn) care are un alt sens în contextul iconografic: "Mielul lui Dumnezeu". Acest lucru este abordat și în cea de-a patra strofă din textul Trakl cu: "Pe zidurile goale liniștea albaștrilor măslini".
Merită să ne gândim și dacă Trakl cu "Elis" nu abordează ideea unei figuri mitologice în fundal, cum ar fi Helios, de exemplu. Pentru această posibilă argumentație stau "Elis, odihnind, cu ochi rotunzi", "zile de aur", "o barcă de aur" care se leagănă pe cerul singuratic, care se scufundă seara și "cristalina frunte".

NOTĂ

1 BENN, GOTTFRIED (1886 – 1956) – faimos poet și esist german, medic. A fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură de cinci ori. A fost onorat cu Premiul Georg Buchner în 1951. A avut o mare influență asupra poeziei germane atît înainte de Primul Război Mondial (ca poet expresionist) cît și după Al Doilea Război Mondial.

poezie de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Duduveică

E toamnă tristă...

E toamnă tristă și rece, azi, în sufletul meu,
Amintiri fluturând ca frunze ruginii în vânt,
Imagini uitate-mi trimite, în vis, Dumnezeu,
Mă zbucium rănit ca o pasăre și mă frământ...

Pierdute-s, de-acum, primăverile tinereții,
Iubirile fâlfâie, ca fluturi, peste bujori,
Copilăria-i un vis, sunt în amurgul vieții,
Totul pare, azi, cenușiu și lipsit de culori...

Iubirile toate părăsitu-m-au, rând pe rând,
Amintirea lor mai licăre doar în versul meu,
Încă mi-e inima flacără și trupul flămând,
Numai condeiul îmi pare, azi, mai mai trist și mai greu...

Uneori mâna îmi cade și ea pe hârtie,
Pleoapele-mi obosite se-nchid, rând pe rând,
Te visez atunci, încă tânără și zglobie,
Sărutându-ți trupul, ochii și gura, când și când...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu vinul nou

Soarele asfințește-n mov,
Rândunelele-au plecat departe.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.

Urmele verii verzi se îndepărtează,
Vânătorul se-ntoarce din pădure.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.
.
Aripi de liliac bat lângă frunți,
Un străin se-apropie-n tăcere.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Noaptea...

Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă.

Cu-ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănțui, pe-al meu piept capul ți-l culci
Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte.

Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită
Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc;
Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.

O! desmiardă, pân' ce fruntea-mi este netedă și lină,
O! desmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare,
Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ca o floare,
Pân' nu-i fața mea zbârcită; pân' nu-i inima bătrână.

poezie celebră de (1871)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Inimă neagră

Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Inima mea e mereu neagră, neagră.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Charles Baudelaire

O fantomă - I. Tenebrele

În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,

Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.

Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;

Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.

sonet de
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Dorel Lazăr

Așteptare

Ochii mei plânși
dulce lacrimă de chemare
sărut de privire arsă
de depărtări,
te așteaptă.
Buzele mele sărate
de zâmbete triste
așteptă pierdute
înserarea.
Fruntea mea brăzdată
de doruri
ce plâng cernite
așteptând să piară
în noaptea însorită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Undeva la malul apei

urmele pașilor Lui răsar luminând tăria nopții
e noaptea inimii ce-și doarme somnul
e noaptea cugetului ce-și toarnă falsa împăcare
e noaptea sufletului însingurat și alungat

ziua, lumea e pustie, arsă de soarele chemărilor
dar noaptea, urmele pașilor Lui devin solare
încălzind lumea cu iubirea Lui
limpezind ceruri și cugete și suflete

undeva la malul apei, umbra mea se curăță de tină
sufletul meu însetat își ostoieste arșița
inima mea împăcată se cuibărește în pacea nopții
iar cugetul meu se îmbrăca în lumină

în Grădina Ghetsimani fântânile au secat de lacrimi
Iordanul spăla picioarele cerului
cerul își caută lumina
iar lumina așteaptă o nouă întrupare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Celor amuțiți

O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.

Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.

Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adelina Fleva

Te porți ca și cum m-ai urî

în noaptea asta
nici rochia nu-mi alunecă pe șolduri
rezem peretele ca un echer
genunchii strânși în unghi (privirea către cer)

din sfârcuri glas de bucium
și lapte buclucaș
spre pântec se scoboară

(cu mâna ta în poală
candoarea mea devine deplină și rurală)

în miriște o barbă țepoasă stă pe gânduri
și rânduri rânduri
privirea dumitale străbate ca un fulger
din cele patru puncte cardinale
prin rochia mea (iar sânul geme tare)
când noaptea de cafea (ce naște ilicit din ochiul tău)
învăluie fierbinte trupul meu

și-n noaptea asta totuși
nici rochia nu-mi alunecă pe șolduri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gura mea

uită să formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă

inima mea uită de maniere. inima mea uită să aștepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.

laura, laura, laura.

îi repet din nou numele, iar și iar, în mintea mea, ești laura mea, viitoarea mea iubită. sunt convins că o îndrăgostesc de ea.

acel păr castaniu pre
face praf
pre
fac ne
afectat de acei ochi albaștri
care, sper, într-o zi, vor zâmbi
pentru mine
numai pentru mine
îi spun cum cheamă

dumnezeu
a creat iubirea
pentru noi

o să-i zic:
laura.
zâmbește.
zâmbește din nou.
o îndrăgostesc de tine, laura.
zâmbește.
zâmbesc.
mergem în aceeași direcție.
laura, sunt un băiat rău.
laura.
o să te îndrăgostești de mine.
vei fi a mea.
ești a mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Teamă

Mă sperie nemărginirea morții...
Ghețuri se-nalță peste fruntea mea,
Cu albul de cristal mă înfășoară
Întunecare tristă, crudă, grea.

Nu-mi pasă mie lacrima din urmă,
Mă doare al tăcerii așternut,
Tăcerea cruntă și singurătatea
În care tot mai tare afund.

Aici nu-s ploi și vânturi, dar în mine,
De-acum, în veci, va ninge repetat
Și pleoapa doarme-nchisă în iubire...
Iubirea care nici n-a existat...

Voi exila în lumi necunoscute,
Dar vezi, tem de măreția lor...
N-am să vă las averi, căci sunt săracă,
Dar cu iubirea mea vă înconjor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi

Ochii tăi i-aș recunoaște dintr-o mie
Mi-au răpit fără efort inima din piept.
Ochii tăi sunt muza din fiecare poezie
Să-i revăd cu nerăbdare acum aștept.

Ochii tăi mi-au dat lumea peste cap
Din cauza lor sunt prizonierul nopții,
Iar de emoții inima mea o ia la trap...
În acest caz vreau sentința definitivă a sorții.

poezie de (25 martie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Descântec de ploaie

Ești ca ploaia asta care cade rece;
Mă pătrunzi, femeie, până lângâ os,
Ale tale șoapte vor să înece,
Trupul tău face să simt setos...

Ochii tăi sunt mare, părul tău cascadă,
Buzele, izvoare clipocind cuminți,
Degetele tale de fiori pleiadă
În a căror horă simt că-mi ies din minți.

Vei aduce-n mine iarăși primăvara
Alungând departe toamnele pustii,
În caverna nopții îmi vei fi comoara,
Drog a ta suflare-n zorile de zi.

Timpul își destramă pașii-n orologii,
Eu, de cei din juru-mi socotit nebun
Pun sub acuzare meteorologii
Și-n căușul palmei zilnic te adun.

Ruginită umbră, viața-n lotcă trece,
Dangăt de reume mi-a ajuns în os,
Tu ești ploaia care astăzi cade rece,
Eu sunt câmpul care te aștept setos...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Descântec de ploaie

Ești ca ploaia asta care cade rece;
Mă pătrunzi, femeie, până lângâ os,
Ale tale șoapte vor să înece,
Trupul tău face să simt setos...

Ochii tăi sunt mare, părul tău cascadă,
Buzele, izvoare clipocind cuminți,
Degetele tale de fiori pleiadă
În a căror horă simt că-mi ies din minți.

Vei aduce-n mine iarăși primăvara
Alungând departe toamnele pustii,
În caverna nopții îmi vei fi comoara,
Drog a ta suflare-n zorile de zi.

Timpul își destramă pașii-n orologii,
Eu, de cei din juru-mi socotit nebun
Pun sub acuzare meteorologii
Și-n căușul palmei zilnic te adun.

Ruginită umbră, viața-n lotcă trece,
Dangăt de reume mi-a ajuns în os,
Tu ești ploaia care astăzi cade rece,
Eu sunt iarba care te aștept setos...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Catifea ciocolatie

Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda și iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...

Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...

Rătăceam într-o visare
Și doream așa, cumva,
Să te strâng în brațe tare,
Bruna mea de catifea...

Te-aș fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îți frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...

Erai gureșă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...

Însă astăzi dimineață
Mi te-a întristat ceva!
Ești lipsită de viață,
Bruna mea de catifea...

Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt triști, reci și pustii,
Bruna mea de ciocolată...

Știu că eu sunt vinovatul!
Iarăși te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...

Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...

Rătăcirea mea de-o clipă
Ți-a luat speranța toată,
Ți-am frânt visul și-o aripă
Înger bun de ciocolată...

Am greșit de multe ori
Azi din nou și încă o dată!
Ți-am frânt vise și fiori,
Bruna mea de ciocolată...

Știu că merit să cerți,
Recunosc în sinea mea!
Oare poți să mai ierți,
Bruna mea de catifea?

poezie de (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook