Nick Marshall: OK, acum aplicăm ceara încinsă pe zona păroasă. (Îş pune puţină ceară pe picior.) Oooo, arde, arde, arde! OK, OK... mai departe... se pune bucata de hârtie peste zona cu ceară. (Pune hârtia peste ceară. Îşi ridică sprâncenele.) Hmm, nu-i rău deloc. Habar n-am de ce femeile urăsc să se eplileze pe picioare. Bun, dintr-o singură mişcare trageţi de bucata de hârtie în sens opus creşterii părului. Gata... 1,2,3! (Trage de bucata de hârtie.) Auuuuuuuuuu!

replică din filmul artistic Ce-şi doresc femeile
Adăugat de Adriana Boagiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pescăruşului

Picioare nu simt
de când în piept mi se zbat inimi
a mea şi a ta
rană păgână mă arde
mai bine
răpune-mă tu şi arde-mi solzii sticloşi
în clepsidra-ţi uriaşă
smulge-mi cu ghearele gândului şi ultima dâră a scufundării
îndulceşte tu blestemul cozii de sirenă cu aripile-ţi albe
brăzdează-mi bucata de cer
ciupeşte-mi prinsorile
redă-mă verdelui
urăsc albastrul
peste tot cer şi ocean

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

împreună cu alfred jarry
trilogia dra
matică ubu ciudata parodie
după macbeth şi suflăm
în ceară modelând cu ştiinţa
soluţiilor imaginare
o
supra - adăugare la metafizică
care se întinde dincolo de metafizică
cum se întinde metafizica din
colo de fizică
din ceară parcă am modela
un personaj un a
mestec faust cu troll
- ul simulez în scris
ştiinţa universurilor paralele
altfel spus, pro
- pune universuri ce se pot
supra - pune peste confuziile mele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orchestra atacă cu furie bucata. Bucata se apără şi ea cum putu.

aforism de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul ne pune la dispoziţie partitura, iar cititorul este solistul care execută bucata muzicală.

citat din William Ospina, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Arta este acuzaţie, expresie, pasiune! Arta este lupta până la sfârşit între bucata de cărbune negru şi hârtie!

definiţie clasică de Gunter Grass în Toba de tinichea (1959)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e deloc o idee rea să dobândeşti obiceiul de a-ţi pune gândurile pe hârtie. În acest fel nu mai trebuie să-i plictiseşti pe ceilalţi cu ele.

citat din Isabel Colegate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii care iubesc cu adevărat nu îşi pot pune pe hârtie fericirea.

citat celebru din Anatole France
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe hârtie

îţi stă acum gândul
şi capul tău minunat
plin de ifose (!?) idei publi
ce hârtie albă a fost
nu se poate a
mâna versul într-un colţ
mai alb de la ortografie (!?)
o să vin cu un braţ
de hârtie de murdărit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre penuria de hârtie

Toţi vorbim de penurie
În şedinţele cu priză,
Economisim hârtie,
Dar de hârţogari nu-i criză.

epigramă de Sorin George Vidoe din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde

Arde casa, măi, muiere
Şi în casă am căldură,
Arde la calorifere,
Vine iarna... nu-i a bună!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea de ceară

Steaua mea de ceară
Plânge către seară,
Dorul de lumină
Arde în răşină.

Luna, ca o pară,
Raze reci presară,
Norii se adună
Prevestind furtună.

Codrii-n vânt frământă
Ruga cea mai sfântă
Râul ca un stihar
Pogoară spre altar.

Dorul greu m-apasă
Pe drumuri de casă,
Pe cărări hoinare
O sfântă chemare.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie

S-a anunţat, cred, la apocalipsă,
Nu ţin bine minte,
Că un mare uragan de hârtie
Se apropie din direcţia N-V
Şi din toate direcţiile.

Uraganul va pustii totul în calea sa,
Prefâcând totul în hârtie.

Copacii se vor transforma în hârtie,
Animalele în hârtie,
Aurul în hârtie.

Oamenii vor ţipa de groază,
Şi ţipetele lor
Vor deveni pe loc şerpi de hârtie,
Şi apoi ei înşişi se vor desface hârtie:
Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri,
Hârtie de saci, hârtie de biblie,
Hârtie de ţigarete.
Şi mai ales ziare.

Unii vor deveni articole de fond,
Alţii vor intra în problemele
Industriale ori agrare,
Alţii vor trece la pagina externă.
Scriitori care nu s-au ratat încă,
Din lipsă de spaţiu,

Se vor rata în primii cinci cuadraţi.
Ca să mai lungim vorba:
Va un uragan şi o hârtie
Mondială.

Şi la urmă,
Scos din răbdări,
Se va căsca pământul.
Va înghiţi cu poftă totul
Şi se va şterge la gură
Cu oamenii care s-au transformat
În şerveţele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucata mea de gând

Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...
Îl las şi plec, mă-ntorc tăcut în mine,
Când nimeni, să mă vadă, nu mai vine.

Îmi port tăcerea lacrimi-n batistă
Şi plec spre-un nicăieri ce nu există.
E secetă de oameni şi de stele
Şi vremurile, Doamne,-s tot mai grele.

În noapte îngenunci, în hohot plâng
Şi lacrimi în ocean de timp se scurg.
Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceară

Crâmpeie de idei neterminate,
Şi-un zbor de păsări albe şi un vis
Şi cântecul sunat pe jumătate
Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.

Iar liniştea, în cadenţare fină,
S-a mlădiat smerită peste burg
Şi te topeşti şi curgi fără pricină,
Felină ceară, dragoste-n amurg.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş asculta tot ce spun cârcotaşii, nu aş putea pune două cuvinte alături pe hârtie.

în Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi voi pune pe hârtie plictiseala mea. Pentru cititori. Să se plictisească şi ei.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Şi-o înalţă să nu piară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum de fluture

Hai să ne jucăm,
Doi fluturi albi, veşnic vii,
Naivi, ştim doar un lucru,
Să ne iubim, să zburăm
Unul în jurul altuia.
Noaptea, să adormim sub frunzele
Unui copac din care cresc trandafiri.
E întuneric şi mai vreau să ne jucăm,
Hai să ne ascundem,
Să ne găsim prin şoapte şi atingeri.
Dar ai văzut lumina,
E o lumânare, îi e dor de zi, de soare,
Şi mă uiţi şi pleci la ea,
Te încălzeşte, ţi-e frig,
Te protejeaza, îţi e frică.
Dar arde de mult şi ceara nu s-a întărit.
Orbit, vrei să ajungi în vârf,
Amintirea mea s-a şters,
Şi nu mai vezi, e prea multă lumină.
Ai căzut în ceară, lângă flacără.
Ai suflat şi te-am găsit.
Aici îţi e mormântul.
Şi mă aşez pe flacăra
Care mă face scrum.
Plouă peste cadavrul tău.
Şi hrănim cu iubirea care nu poate fi arsă,
O flacără care va arde veşnic!

poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarea şi tu

zarea şi tu
amândouă dor
pauza de ele îmi zdrobeşte rutina zilnică de visări
într-un cerc al universului rotit în neştire

ca o hârtie şifonată bucata mea de cer
decapitează cuvintele făcându-le o altă mutare
într-un aer străin
unde brusc nu mai exist

rămân copacii goi căutându-mă
pe distanţa ce trece mai departe de mine

golul etern curge-n palme
timpul se estompează
lăsând urme de tremur în albastru
unde se-ngroapă iubirea.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!