Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cum aș putea ști dacă nu cumva dragostea de viață este o iluzie, iar spaima morții nu este ca și un tânăr care se crede rătăcit, când de fapt el merge pe drumul cel bun? Li Ki a fost fiica Paznicului frontierei din Ai. Când șeful ținutului a luat-o de nevastă, ea a plâns de și-a udat rochia. Dar când a intrat în palatul regelui și s-a suit în luxosul pat împărătesc, și a mâncat bucatele cele mai alese, a regretat plânsul. Cum oare aș putea ști dacă nu cumva mortul regretă și el că a fost o vreme când s-a agățat de viață!

citat din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Credeam îl iubesc, dar de fapt aveam doar nevoie de el. Era atât de multă moarte împrejur iar atunci când eram în pat împreună, nu mă gândeam la moarte... Uite, ce încerc să spun este că nu putem ști ce se află în sufletul altei persoane, nu putem ști nici măcar ce se află în sufletul nostru. Viața dă o întorsătură și, cumva, noi ne continuăm drumul orbecăind.

citat din
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Altă dată-n altă viață

Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viață,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în față?

Și dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?

Oare mă vei recunoaște
Când am să te-mbrățișez,
Dragostea va mai renaște,
Sau, ca azi, doar eu visez?

Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor țâșni sub pleoape
Nu vom ști de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.

Știu c-am să te fac să simți
Alți fiori în dimineață
Fiindc-am fost îndrăgostiți,
Altă dată-n altă viață!

Și de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îți voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.

Fiindcă astăzi sunt femeie
Și pentru c-am fost rănită
Viața care va să vie
Măcar tu să fii iubită.

Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăța cum să iubești,
Iar atunci vei ști tu oare
nu-i bine să rănești?

N-am să-ți reproșez nimic
Fiindcă sufletu-ți va ști
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai știut iubi.

Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în brațe te voi strânge,
Și-am să fiu cel înțelept
Și-am să tac... cât tu vei plânge.

Tu vei plânge vinovată
Pentru ți-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Și răneai, dar te-am iubit.

Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ți vor curge
Și ți-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...

poezie de (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul dricarului (I)

Toate care au viață trebuie să aibă o moarte;
un sfârșit timpuriu nu înseamnă ai trăit puțin.
Aseară eram la fel cu ceilalți oameni;
în această dimineață sunt înrolat pe lista morților.
Când sufletul și respirația sunt spulberate, unde se duc? –
de ce forma se risipește și este încredințată golului din lemn?
Băiețelul meu, plângând, își caută tatăl;
prietenii apropiați mă regretă și jelesc.
Acum când nu mai știu nimic despre pagubă și câștig;
cum aș putea distinge ce este bun de ce este rău?
O mie de toamne după zece mii de ani
cine va ști dacă-am trăit în onoare sau în rușine?
Am un singur regret: cât am fost pe această lume
n-am băut niciodată vin pe săturate!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Philippide

Vox in deserto

Noi, existăm, nu viețuim. Dar oare
Nu este cel mai prețios secret,
În omeneasca lume-ntâmplătoare,
Să ne-nvățăm să viețuim încet?
Secretul totuși îl tăgăduim,
Febrili din leagăn pân'la țintirim.
Mașina s-o lăsăm să se grăbească,
Aceasta-i doar menirea ei firească.
Dar omul? Cu cât graba e mai mare
Cu-atâta viață s-a scurtat mai tare.
Păcat toate-acestea își află un răspuns,
Dacă cumva își află, abia când am ajuns
La poarta de la care privim în urmă cum
Trecutul ca un peisaj de scrum
Se-mprăștie cu ultima suflare,
Când piere totul, ritm, contur, culoare,
Când omul, fără țel și fără drum,
Tot singur moare.
Să-l mai împungă oare și-un ultim, crud regret
Că n-a știut să viețuiască-ncet?

poezie celebră de din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Theodore Roosevelt

Nu este criticul cel care contează, ori cel care arată cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face lucruri să fie mai eficient. Meritul este al celui care este în arenă; al celui care are fața murdară de praf, sudoare și sânge; al celui care se străduiește neobosit; al celui care greșește și ratează în mod repetat; care este entuziasmul, dăruirea pentru o cauză nobilă; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaște triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, dacă nu reușește, va ști că a îndrăznit; locul lui nu este împreună cu acele suflete slabe care nu cunosc nici victoria și nici înfrângerea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Strenuous Life: Essays and Addresses Paperback" de Theodore Roosevelt este disponibilă pentru comandă online la numai 20.99 lei.

Dacă ai ști

Dacă ai ști
Câtă încredere am eu în tine,
Dacă ai ști,
Că-n ochii tăi mă văd pe mine,
Dacă ai ști
Că-n toate doar chipul tău îl văd,
Dacă ai ști
Că zi și noapte gândul la tine-mi zboară,
Dacă ai ști
Că-mi ești în suflet și dorul mă doboară,
Dacă ai ști
Că florile au chipul tău,
Dacă ai ști
Că păsările cântă dorul meu,
Dacă ai ști
Că eu vorbesc cu tine mereu
Dacă ai ști
Că ești ascuns acolo, în sufletul meu,
Dacă ai ști
Că am întrebat despre tine vântul,
Dacă ai ști
Că ți-am trimis ocrotitor gândul,
Dacă ai ști
Că te îmbrățișez în fiecare ceas,
Dacă ai ști
Că vreau să fii fericit la fiecare pas,
Dacă ai ști
Că sufletul tău, sufletul mi-a atins,
Dacă ai ști
Că versuri de dragoste până acum nu am mai scris,
Dacă ai ști
Că versul în inimă mi s-a născut
Din simbol și frumos la început,
Dacă ai ști
Că versu-mi a apus cândva,
Când viața carte și scenă devenita,
Dacă ai ști,
Că versul a reînviat de dragul tău,
Dacă ai ști
Că e stângaci, dar scrie mereu,
Dacă ai ști
Ce frumos sărută vântul florile,
Dacă ai ști
Ce cald sărută soarele zorile,
Dacă ai ști
Ce pură e dragostea ce botează un suflet,
Dacă ai ști,
dragostea nu vrea nimic, decât să fii fericit,
Dacă ai ști,
Cât de mult eu te iubesc,
Dacă ai ști
Că-n fiecare clipă îți vorbesc,
Dacă ai ști
nu-mi doresc decât să te știu fericit,
Dacă ai ști
Că m-am îndrăgostit de-un suflet cald,
Dacă ai ști
Că toate gândurile-mi spre tine sunt atât de pure,
Dacă ai ști
Că nimic întunecat nu poate atinge inocența,
Dacă ai ști
Poate ai opri clipa în loc,
Dacă ai ști
Veșnicia s-ar naște ca-ntr-un joc,
Dacă ai ști
Poate ai vedea frumosul acolo unde el de fapt își are casa,
Dacă ai ști
Și gândul tău spre mine ar veni,
Dacă ai ști.

poezie de (20 iulie 2022)
Adăugat de ElzuminaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă

Dacă mortul ar putea reînvia
Și-ar deschide măcar o dată ochii,
Aruncând în juru-i o privire,
Ar rămâne surprins, în uimire,
L-ai bârfit când era în viață
Și l-ai urât de moarte;
Acum, după ce nu mai este,
Te declari cel mai bun prieten
Pe care l-a avut –
Și stai în fața portretului îndoliat
În semn de reculegere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți...
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.

Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cum să pun doru-n cuvinte

Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!

Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viață...
Dacă n-a fost decât piață?!

Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!

Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietenul meu, patul

Cănd m-am născut, mama m-a înfășat
Cu dragoste și m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!

Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu fața la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-ați patul tău și umblă!'' Și-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!

poezie de (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Re-boot

E un program, nu prea mai merge
Și, poate, se rezolvă c-un restart,
Căci o bootare-i început, e start,
Iar dacă nu va merge, îl voi șterge.

Sistemul a pornit de-acum o viață,
Programul... mai târziu s-a încărcat,
Și-a fost frumos, a fost cum am visat,
Cu soare, câțiva nori, puțină ceață,

Dar, pe total, a fost o bucurie
Și sper să meargă, trebuie-ncercat,
Căci să îl șterg ar fi o nebunie.

Voi încerca, sistemul meu să fie
Așa cum eu mă știu de altădat',
Căci e iubirea ce am de salvat.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu ai putea ști când ești fericit, dacă n-au fost momente, în care, totul se prăbușea și simțeai că nu mai găsești ieșirea.
Amintește-ți , din cea mai întunecată noapte se nasc și razele dimineții.
Și, când noaptea este mai întunecată, atunci știi răsăritul se apropie.
Lecțiile cu adevărat valoroase, acele care te vor transforma, sunt cele care te vor purifica prin durere.
Durerea este asemenea unui foc: arde tot ce este și nu se mai potrivește, lăsând loc frumuseții să se dezvăluie.
Așa cum aurul se purifică prin foc, conștiința ta se purifică prin durere.
Exact ca-ntre agonie și extaz!
Și, cu cât agonia este mai adâncă, cu atât mai puternic vei putea simți extazul.
Totul are un pret!


Inspirat din Henri de Lubac - "Durerea este firul cu care se țese stofa bucuriei."

(7 mai 2016)
Adăugat de Dacian NemeșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Plecarea

Îl voi deschide într-o zi, căci iată:
se-agită și se zbate și ar vrea
să-mi spună -i doar suflet și-ar putea
să plece-n lumea lui de altădată.

Dar cum să plece când pe-acest pământ
în urmă ar lăsa atâta jale,
iar calea presărată cu petale
s-ar poticni în piatra de mormânt?

Cum ar putea s-ascundă în uitare
tot ce, timp de o viață, a creat
atât cât trupului de veghe-a stat?

Nu-i voi deschide. Liber la plecare
va fi când nu voi ști, căci eu i-am dat
doar trupul ce, o vreme,-a luminat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă te întreb care este visul sau obiectivul tău, care este planul de acțiune și câte etape are și cât anume procentual din plan ai îndeplinit, știi să îmi spui? Oamenii care reușesc în viață știu ce înseamnă reușita pentru ei. Cum ar putea să reușească orbește și cum ar putea ști că au ajuns la final dacă nu știu clar care e începutul, care e finalul și care e drumul de parcurs? Care sunt șansele să te rătăcești în timp ce faci o plimbare și să ajungi pe vârful Everest, deși nu acesta era un scop al tău? Ei bine, aceleași șanse le ai să reușești în viață, la orice capitol, dacă nu ai intenția clară. Oamenii care reușesc în viață și-au definit al dracului de bine ce înseamnă această reușită pentru ei. Ceilalți, rătăcesc și plâng că nu ajung. "Unde anume vrei să ajungi?", iartă-mă te întreb.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

De când ochii-mi plâng în mine

prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă și rece
pun pariu că dacă aș îndrăzni să o gust
avea sentimentul că s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai știu ce altă vietate numai bună de iubit

de când nu mai știu regula florii de cais
parcă și cireșii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
să plâng și eu cu sughițuri
ca un copil rătăcit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Karmă...

Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...

Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri și de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...

Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune și respect...
Ți-am zis tot ce-am știut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...

Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieții trist tumult
O oază liniștii s-aflăm...

Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...

De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-așa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...

Căci, altfel, cum să explicăm
Că ne-ntâlnim în orice gând
Și-n orice chip ne completăm,
Așa deplin, așa curând...

Da, cred că nu ai spus greșit,
Că "ne-am știut" fără să știm...
Că-n altă viață ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...

Că ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Și-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...

Dar karma e un verdict greu
Când vrea să dreagă-un vis stricat...
Și-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...

Vom fi sortiți să ne iubim
Și-n alte vieți, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La ce ne-ar folosi dacă am ști că pe când unii nu mai erau noi abia atunci începeam să fim, dacă n-am putea ști și de ce nu mai suntem?

în Quo vadis homo
Adăugat de holy graalSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Nu-l uitați

Nu-l uitați pe cel căzut în război,
Lăsați-i din când în când un loc liber la masă,
Ca și cum ar fi viu între noi,
Ca și cum s-ar fi întors acasă.
De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,
Numai că s-a întors puțin mai ostenit
Și pe un pat nevăzut și-a așezat căpătâiul
Lângă veniții acasă din mit.
El și-a făcut lucrul lui și acum
Poate îi e sete, o sete arzând
Ora până la noi, ca un fum.
Deci lăsați pentru el să cadă viu pe pământ.
Nu-l uitați pe cel căzut în război,
Strigați-l din când în când pe nume,
Ca și cum ar fi viu printre noi
... Și atunci el va surâde în lume."

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Epictet

Cine e omul de nebiruit?
E numai cel pe care nu-l clintește
nimic din ce nu stă-n puterea lui.
Numai acesta-i cel ales.
A-nvins în bătălia lui dintâi,
va-nvinge oare și-n aceea care vine?
El n-a putut fi cumpărat cu bani:
dar nu-l va caștiga cumva femeia?
În miezul zilei și-n mijlocul lumii
s-a-mpotrivit victorios:
oare va ști să stea-mpotriva și-n toiul nopții, singur?
Va fi el fără de răgaz potrivnic
blestemului și laudei și faimei
și defăimării și la fel și morții?
Va ști el oare îndura, va ști răspunde
toate restriștile, toate tristețile?
Va ști să biruie până și propriul său vis?
Numai acesta-i cel ales.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

I: Ce crezi despre faptul 80% dintre români nu cred în știință? A. M: Tu crezi în gând? I: Da, dacă e demonstrat în practică, dacă e evident, aplicabil în viață. A. M: Și măcar realizezi că de fapt, e doar gândul care crede în gând? Realizezi gândul care crede în știință este unul și același cu gândul care se dă drept tu? Sau crede în credință? "Dumnezeul" minții tale este știința, dar oare nu cumva știința de astăzi e doar ignoranța dovedită de mâine?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook