Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Atunci am înțeles

Atunci am înțeles, tu erai singură
în cenușiul mat al humii
eu însămi stam la capul tău
ca la celălalt capăt al lumii.

Preotul cânta slujba obișnuită
dascălii îngânau partea lor
mă uitam cum cad bulgării peste tine
și mă miram cum nu mor.

Tata plângea, dar trăia mai departe
lacrimile mamei erau secate
copiii tăi nu știau încă să plângă
vântul nu știa peste ce bate.

Legăna crucea de lemn pe care scria
că te-ai dus la treizeci de ani neîmpliniți
cu liniștea cu care legăna
crângul de pomi înfloriți.

Îmi amintesc bine, tu erai singură
în cenușiul mat al humii
eu însămi stam la capul tău
ca la celălalt capăt al lumii.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.

Citate similare

Singură

Singură trec printre ape
Singură, singură iară
Ochiul luminii aproape
Plânge cu lacrimi de ceară.
Singură stau lângă mare
Singură, singură-n rugă
Stau lângă-un capăt de zare
Zarea-i pornită fugă.

Singură stau lângă Tine
Mâinile-s aripi tăcute
Cad în departe străine
Stele de lut desfăcute.

Singură vin Te caut
Singură-aștept și mă doare
Cântă departe un flaut
Cântă cu mine și moare...

poezie de (12 decembrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cadere de frunze

Cad frunze peste capul meu și-al tau,
Peste-ale tale gânduri si-ale mele,
Cad frunze ca parerile de rau,
De stam pe loc, ne-acopera cu ele.

Cad frunze și tu nu mai știi ce faci,
Și pleoapele-ți închizi peste vedere,
Sa mergem, dragul meu, de sub copaci -
E-un farmec trist în blânda lor cadere.

Sa mergem, cât ne-au acoperit,
Caci în caderea asta se conține
Și moartea verii care ne-a iubit,
Și a iubirii mele pentru tine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Se duce vara vietii.." de Leonida Lari este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 18.99 lei.
Teodor Dume

Sub teiul unui anonim

sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă

teiul a înflorit de 56 de ori
în liniștea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca cu mine

nu mai știu unde e mama
a plecat într-o dimineață de primăvară
și nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu știe un băiețel o mai așteaptă
în locul în care
timpul a topit mirosul de tei
ca pe o lumânare...

liniștea începe urce pe mine ca iedera și
crește și crește răsucită înspre apus
îmi adâncesc fața între palme
și aștept...

poate la celălalt capăt al lumii e primăvară

poezie de (2014)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vis și realitate

Bradul din fața casei mele
era cât muntele de mare
celulele crescute aiurea în șoldul tău
erau cât un lagăr de concentrare.

Tu erai singura deținută
tu stăpâneai lagărul monstruos
fără milă și fără-ndurare
tu aveai în mijlocul lui în os

ridicat asemenea unei spânzurători
în care carnea ta va fi atârnată
tu erai bradul din fața muntelui
pe care erai urcată

de tine însăți ca de soldații împărătești
puși tragă la sorți marea ta arsură
srânsă pe trupul plin de vânătăi
ca o cămașă fără nicio cusătură.

poezie de din Sora mea de dincolo (1980)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Și ce dacă el trebuia plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele și continentele care ne despărțeau și am fi devenit "ardhanariswar". Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârșirea. Dar pot oare occidentalii înțeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârșirea iubirii are loc în pat. Totuși, el știa, cu siguranță știa. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în brațele lui, în chenarul ușii. El îmi șoptește: "Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau -ți ating sufletul".

în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar mă-ndepărtez de tine

Iar -ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.

Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit plece.

E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri -l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.

Mă rog deci se întoarcă fără ură către tine
Dar când va vin și eu să mă lași -i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.

poezie de din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singură în sala întunecată

Singură în sala întunecată
Marele spectacol e doar pentru mine
Pe scenă sunt toate stelele lumii
Dar lumina lor nu mai vine.

A fost oprită de nu știu cine
Și nu știu de ce și nu știu până când
Și în sala pustie în care stau
Se aud stelele plângând.

Nu țipa, mi s-a spus, să nu faci panică
Lucrurile trebuie luate așa cum sunt
Și eu nu țip si nu încerc fug
Eu intru liniștită în pământ.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Argintul de aur

privești spre tine și să te vezi
mic
mic, mic de tot gol-pușcă
deasupra cristelniței în brațele preotului pregătit
să te creștineze

și-atunci eu – celălalt tu – am văzut
fulgerul
doi îngeri cu
un arc dublu elicoidal de argint și de aur în mâini
coborând din cupola înaltă, fără sfârșit a bisericii
ca flacăra sfântă în ziua învierii
și pătrunzând în creștetul capului tău
de unde până atunci plângeai te-ai luminat
deodată fața ta s-a umplut de pacea și
liniștea de înțelepciunea și iubirea străbunilor

atunci ai știut – tu celălalt eu –
fluviul tău de gene curge prin timp
nu prin spațiu
și va curge așa mereu nestăvilit
mai departe tot mai departe spre mâine

fluviul tău de gene
venind din nopțile timpului de la
Eva și Adam spre lumină
a deschis gura și a cuvântat iată
opera perfectă
– argintul de aur –
sufletul izbucnind în spirit nu doar în
oase și cărnuri

atunci am știut – eu celălalt tu –

nici un bunic al străbunicelor tale
nu a murit de tifos la șase ani
nici o bunică a străbunicilor tăi
nu a murit virgină la optzeci de ani

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisire

Te-ai aplecat asupra mea, Isuse,
Din ceruri pentru mine ai venit
La glasul Tău s-au depărtat supuse
Durerile din trupul chinuit
Ai desenat căsuțe - cinci la număr -
Cu mâna ta pe trup le-ai desenat
Și cu blândețe m-ai atins pe umăr
Și mi-ai șoptit: întinde-te în pat.

Rămâi în ascultare și tăcere,
Nu te mișca, la tine-am fost trimis
Da Tatăl Meu -ți dăruiesc putere...
Și n-am știut de-s trează sau e vis.

Din mâna Ta în liniștea deplină
În timp ce Te simțeam la capul meu
Au izvorât izvoare de lumină -
Nu bănuiam Tu ești Dumnezeu...

Nu-nțelegeam, nu pricepeam nimica,
Doar o căldura-n trup se legăna,
Simțeam cum dintre paturi ridica -
Și tot n-am înțeles puterea Ta.

Și cum să cred dintre-atâtea sute
De suferinzi, Tu Te-ai oprit, Isus,
La patul meu zicându-mi: Scoală! Du-te!-
Și m-am sculat, Isuse și m-am dus...

N-am ascultat de nimeni, niciodată
Dar glasul Tău l-am ascultat atunci,
Am înțeles că am în cer un Tată
Și ca și eu sunt unul dintre prunci.

Și de-mi va spune: Du-te!- voi duce
La margine de ceruri și pământ
Iar când Isus m-a înviat pe cruce
Am înțeles că viața-nseamnă SFÂNT...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte in carlige de rufe

Azi-noapte te-am visat!
Am visat prindeai
In cârlige noaptea!
O prindeai bine de un capăt
Si de celălalt o prindeam eu,
Să stea întinsă perfect
Să pară noaptea cea mai lungă
Pentru intrase la așteptare
Si la dor...
Dar dimineața tot a venit!
Si a smuls cârligele
Prinse atât de bine,
Iar noaptea s-a spulberat
Așa alungită cum era
Si la un capăt eram eu
Cu cârligul în mână
Si la celălalt, tu,
Descumpănit, dar râzând...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Încă te iubesc!

Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot trăiesc iubire, cu așa ceva?

Nu știu cum să fac uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu -i de la Soartă!

Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?

Aș dori atât de mult, cu mine fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!

poezie de din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai fost iubita mea

Te-ai măritat demult, ce mulți trecură anii...
Acuma pot spun c-ai fost iubita mea;
Frumusețea ta e o toamnă călătoare
Prin răzlețe frunze când albesc castanii.

De-atâtea ori simțeam că mor, sau înviez.
Inocent și liric ardeam în umbra ta...
Un înger trăia-n mine și mă ademenea,
simt cu tine, cu cât depărtez.

Se cască largi prăpăstii la care ai trudit.
Cad bulgării de beznă pe chipul tău în mine,
Iar din păcate vechi la care ai consimțit,
Dai farmec nou atâtor amintiri de tine.

Tot mai mult îmi pare lumea-i nemișcată
Simt brațele curgând două aripi grele;
Târziul se desfată-n zarea-mpurpurată
Și e scrum amiaza vremurilor mele.

Nici măcar o umbră nu-mi este mărturie
Cum stam ascuns copil în gândul meu curat,
Iar stropii de idei în care ai colindat,
Îmi par răspunsul crud: –așa a fost fie.

Ești roata unei vieți ce nu se mai învârte,
O pagină absentă în cartea tăinuită.
Pe fire moi de gânduri brumă se așează,
Un sac de ani coboară geana -mi sărute.

Gândul fără aripi de tine se agață,
Rebele vânturi trec mușcând fugar petale;
Din lumi obscure vii pe-o punte perimată
Cu stele-n loc de ochi și trup fluid de ceață.

Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă,
Ca cerul mângâios privit prin rămurele;
Ești din mine smulsă de alt destin aleasă,
Iar din copilărie, mireasa vieții mele.

poezie de (10 decembrie 2010)
Adăugat de Stelian PlatonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Doina Bonescu

Flaut fermecat

Fără tine totu-i trist
Fără tine nu exist
Sunt legumă ambalată
Sunt o salcie uscată

Soarele într-un apus
Mi-a dat veste că te-ai dus

Îmi erai covor de flori
Îmi erai surâs în zori
Erai flaut fermecat
Erai tot ce mi-am visat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Arunc acest manuscris
Cu mult mai departe
De iluzia pot aud
Vântul cum bate
Peste pleoape inchise

Este seara noastră
Și te aștept la capăt de drum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Timpul își scutură secundele pe la ușa sufletului meu... Și nu sunt singură... Sunt un punct mobil, licurind ca o stea, pe cerul lipsit de senin al vârstei a treia. Și iată cum pereții camerei mele îmi dau deodată strania senzație de sufocare, dar și de siguranță în același timp, de rece, dar și de odihnă, de lumină, dar și de tăcere... Mă plimb fără sens prin camera goală, vorbind cu mine însămi despre toți, despre toate. Zâmbesc, îmi amintesc de bătrânii nevrotici și îmi imaginez că nu sunt departe de povestea lor.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ajunsesem la ea

Ajunsesem la ea, băteam la poartă,
i-am auzit glasul ușor înăbușit
și pașii de dincolo de zidul de piatr㠖
și-am început strig că am venit.

Cine ești, m-a-ntrebat, și pe cine cauți
nu mai știu când și unde am fost fericiți
surorile mele sunt fetele moarte
la treizeci de ani neîmpliniți.

Nu-ți amintești de mine, rugam,
ți-am adus anemone și cartofi copți
și-am stat neclintită la capul tău
șapte zile și șapte nopți.

Ai murit în brațele mele, vroiam -i mai spun,
dar nu avea cine mai spune și nu avea cui
ea-mi deschisese poarta, dar eu tocmai aflasem
nimeni nu moare în brațele nimănui.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumina

Iată cloșca cu pui îngropată de vie
Iată oul de aur cu bănuț cu cap de rege
Care a domnit o singură zi
Și a dat o singură și veșnică lege.

Iat-o pe ea, iubitule, cum se arată
După legea cea groaznică și fără sfârșit
După care cloșca de vie a fost îngropată
Și bănuțul din ou a pierit

Cu capul regelui care a dat legea cu tot
Și a rămas ou limpede și a rămas
Forma goală a oului și a puiului
Celui fără glas.

Iată forma oului născându-i miezul de aur
Născând-o pre ea pe bănuțul sfânt
Pe care ochiul tău de bună voie îngropat
Îl vede în lumina din pământ.

poezie de din Crini pentru domnișoara mireasă (1973)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legea nestrămutată a dreptății lui Dumnezeu aduce peste capul tău ce ai adus și tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut ți se va face; ce ai zis ți se va zice; ce încarci pe altul ai să duci și tu.

în Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din sec. XX (2002)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Taina casatoriei" de Arsenie Boca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.

Povestea iei

Mă așez la capătul de sus al lumii,
prin mine, trec păsări ca prin nimic.
Pauză de mine însămi,
Cu versuri albe
Cu rostul de a înveșmânta
În ia în care trăiesc femeile vechi,
Care, îngropate sub realitatea
morții lor concrete,
cresc în continuare în mine.

Am în mine
toate aceste morminte vii,
de femei
Cu ochii aplecați înspre soare.
Unele... s-au prăpăstiit în zări înstelate,
Altele.... s-au îndepărtat de lumea aceasta
Doar cu mintea,
Dar au crescut, în ele, din ele.
Aceste rădăcini
Cu mirosul infinitului.

Fiecare pauză de mine însămi
E o respirație
de universalitate,
Dumnezeirea e de gen feminin,
Si bucata din mine, femeie,
De lângă bărbatul meu,
E o ușă cu chei,
Care prelungesc spirite
În lumi infinite.

În mine cresc, libere
Toate femeile trecute
Și din mine,
Se nasc doua femei,
Ca mugurii de soare

Ochiii tăi de alune,
Se desfac în razele timpului
Care apune și răsare,
Ciclic, ca o clipire.

Ochii tăi de cer,
Se străpung de muguri de albastru,
Și norii curg în lacrimi
Pe mormintele zilelor
În care încă mai sunt,
În care sunt,
Încă sunt.

Se năpăstuiește de sub noi, întrebarea:
Cine scrie pânzele,
unor povești trecute,
atâta vreme cât, povestea noastră
cea de acum
rămâne nescrisă?

Esență de femeie!
Te caut la jumătatea timpului trecut
În ne-trecere
Și rostesc cu buzele tale,
Și nasc,
În învelișul celulelor,
Pe care le crești în tine
Și pe care le-ai trăit,
În femeia dinaintea ta.

Sunt un fir de bumbac.
O esență de cusătură.
Străpunsă până la abstractizare
Cu semne fugite,
De prelungire nesfârșită,
A zeiței mamă, până la noi.

Toate deșănțările
Se așează și se domolesc,
În femeile care cresc
Până la mine.

Și ele au fost un capăt,
Și eu sunt un capăt
de lume.

Și nu e un capăt de lume
așez,
Pe această cale,
În care n-am uitat
Să scriu
Să fiu
Și -mi dau voie să mă iert.

Nu e greșit
cumpănesc
În mine însămi
Ca pe o ramă, goală,
În curs de umplere.

Încă nu am deprins
Tot ce am avut de trăit
Și sensul acesta,
Personal și finit,
Are o margine nedefinită,
Cu simptome de vis,
Prelungit în copiii mei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul tău ascundea frumusețea ispitelor desenate pe gânduri nerostite. O singură clipă -mi fi atins buzele rosii cu tăcerea privirilor mistuitoare, pline de păcat și dorințe... Tu erai noaptea mea cu aromă de libertate și nisipul ud ascuns în palmele albe. Erai furtuna din gândurile pustii și liniștea care străbate ecoul șoaptelor pline de povești...

(4 mai 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt opiniile lumii? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!