Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lamartine

Imnul nopții

O, nopți, deschideți acu-n tăcere
Cereasca carte ce-nfățișați!
Stele șoptinde, a mea vedere
P-a voastră cale o ațintați!
În aste ceasuri de slavă pline,
Zefiri, a voastre aripi aline!
Pământe, echole-ți aromează!
Mare, întinde al tău senin,
Leagănă-n sânu-ți cel luciu, lin,
Chipul ce unda-ți învolvorează!
Al său sfânt nume cine îl știe?
Natura glasuri mii a propus,
Ș-o stea pe alta, șoptind, îmbie:
Legile noastre cine ne-a pus?
Unda cu undă se sfătuiește:
Cin'e acela ce ne smerește?
Trăsnetul zice lucind în lume:
Știi cum se cheamă, tu, cel preasfânt?
Însă și stele, om și pământ
Nu știu să spuie al său chiar nume.

poezie celebră de din Curierul românesc, III, nr. 16 (19 martie 1831), traducere de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Ce am mai sfânt pe lume

Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Și sufletul care de dor îmi arde.

Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Și luna care călătorește prin ele.

Mai am doi frați care sunt în departare.
Doi bunici ce așteaptă
De la copii sau nepoți
Măcar câte o scrisoare.

Mai am și un nume,
El Moldova se numește.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine crește.

Deci totuși ce are omul
Mai sfânt pe lume:
Mama, patria și al său nume.

poezie de (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lamartine

Omului (la Lord Byron)

O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume,
Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuși în lume
Sau bunu sau fatalu geniu, Byroane! ori cum fie,
Iubesc d'a tale cânturi selbatec'armonie,
Precum iubesc și vântul și trăsnetul când cade
ș'amestec al său urlet cu vifore turbate!
Te'ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină,
În rândul celor apți de glorii de lumină,
Ce Domnul c'o suflare le-a dat însuflețire,
Spre amoru și spre a crede, cânte a lui mărire!

poezie clasică de , traducere de Alexandru Pelimon
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus Hristos: Ați auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, până ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul te dea judecătorului, și judecătorul slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:21-26 de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Feerie

Aripi subțiri de libelule
Se frâng în zbor pierdut în vis,
Cu puf de nori pictează rune
Ce-adună magii din abis.

Fluturi curați adorm în lume,
Culori de catifea șoptind
Spre licurici, ce-mi spun pe nume,
Lumină-n noapte risipind...

Luna îi leagănă-n argint,
Spunându-le de unde vin
Și-n albul-lipsă, în alint,
Îi culcă-n stele din Divin.

O scânteiuță rătăcită
În noaptea mea de feerie
Mi se așază, fericită,
Pe-un fir de Dor, care-ntârzie
Pe Sufletul ce-ngână-n rânduri
IUBIRE caldă, nesfârșită...
În patul meu cu așternuturi
De liniște desăvârșită...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Tu..., pământ al meu

prin timp impus de întorceri
franjuri de lumină
țesătură înveșmânte
chipul tău, am îmbrăcat.

am urcat stingând stele
flacără unică creând
argintul lunii
salbă în pumnul tău punând.

nori am adunat
așternut pentru tine
strigând, răsucind ploaie
fântâni construind, sete potolind.

vânturi am legat
legănând păsările cerului
columnă în masa de tăcere
am durat.

capete de lumi îndepărtate
pod pentru tine construind
adâncuri de ape scormonind
stele pentru tine lucind.

în mine am coborât, căutând
lucitor metal, podoaba maiestoasă
codrii străbătând și găsind
floare în poiană dormind.

munți am spart
văgauni pline de cânt
eu viață dând în trecut
istorie am făcut.

izvoare cristaline, în râuri
cascadă pentru tine am pus
în inimă pentru tine
al meu... pământ.

poezie de (1997)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trei cărți și-o floare lângă...

Cărți înșirate pe masă,
Pe jos, pe pereți, peste tot...
Și cui acum îi pasă
Că eu nu mai am loc?

Coperți șterse de timp,
Cu nume anonime,
Născute dintr-un rând,
Pierdute-n mii de rime...

Și foi ca vânturi albe
De buchii se-nnegresc...
Dar cine e în carte?
Pe cine eu iubesc?

...Pe masă...o lădiță:
Lemn dulce de mister,
O cale prea deschisă
Spre suflet și-adevăr...

Tăcut e frunzăritul...
Se-aude surd lăcata:
Ce vrea spună timpul?
Ce-ascunde oare lada?

Foi albe și cerneală...
Jurnalul vieții mele...
O poză ideală...
Și-o carte de poeme...

O lacrimă și-n vis...
O stea și-o carte sfântă...
Un dar și un destin...
Trei cărți și-o floare lângă...

În jurul ei...pe masă,
Stau cărți fără de nume...
Și cui acum îi pasă
Că am un loc în lume?

poezie de
Adăugat de Daniela DermengiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Schiller

Odă bucuriei

Slavă ție, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simțim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toți pe lume frați noi suntem
Când apari ușor în zbor.

Cine a avut norocul
De prieteni buni dea
Cine știe ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simțit iubirea
Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeți rânduri
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de din Simfonia a 9-a (1785)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerșește la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orișicare,
Care se naște și moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 12 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ovid Densusianu

Când morții sunt așa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine știe? – poate
Ne uită.

Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine știe? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Privește-n jurul tău – e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie clasică de din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Cine

Cine sunt eu?
Cine ești tu?
Un da sau un nu.

Cine e el?
Cine e ea?
Un nu sau un da.

Cine e bun
Sau cine e rău?
Diavolul sau Dumnezeu.

Cine e rob
Și cine e împărat?
Cel sărac sau cel bogat.

Ce întrebare stupidă
Mi-am pus,
O întrebare veșnic fără răspuns.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

E lumină-n miez de noapte

E lumină-n miez de noapte,
Ce fie oare? ce s-a întâmplat?
Păstorașilor le bate inima de spaimă,
S-au înfricoșat.
Și lumina vine, vine
Se coboară spre imaș.
Frinca-n piepturi le sporește
Bunilor păstorași.

În lumină văd un înger
De o frumusețe de ne-nchipuit;
Are-un glas nespus de dulce
Cum ei niciodată n-au mai auzit:
Nu aveți de ce vă teme,
Păstorașilor iubiți ;
Vestea mea o să vă facă
Fericiți, fericiți.

Căci eu sunt trimis de Domnul
Mare bucurie vouă vă vestesc,
Să tresalte mic și mare
C-a venit în lume Fiu dumnezeiesc
Cel pe care voi de veacuri
Mult de tot l-ați așteptat,
E la Betleem în iesle
Înfășat, înfășat.

Lângă prunc se află mama,
Sfânta Născătoare a lui Dumnezeu;
Și Iosif, în rugăciune
Umilit adoră pe Stăpânul său,
Și-ntr-un grajd e fericire
Când acolo-i Domnul sfânt,
Căci cu el coboară raiul
Pe pământ, pe pământ.

Și cu îngerul deodată
Mii și mii de îngeri glasul și-l unesc
Și-ntonează o cântare,
Umple tot văzduhul corul îngeresc.
Întru cei de sus mărire
Fie Domnului preasfânt,
Și-ntre oameni pace fie
Pe pământ, pe pământ.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Buchet de stele

Buchet de flori, de frezii roșii îmi doresc
știu bine, orice aș vrea tu-mi dăruiești,
mi-ai pus pe deget un inel, cel al credinței,
jurându-mi viața plină, fără suferință.

Buchet de iasomie, vreau -mi dăruiești,
-mi stea la căpătâi o noapte-ntreagă,
simțind cum șoaptele tale, mereu mă urmăresc
și cum din iasomie, se naște o visare.

Buchet de stele tu mi-ai dat, credeam
că nu se poate, până le-am primit,
erau atât de pline, erau în călimară
și le păstrez aici, iubindu-te pe veci.

poezie de
Adăugat de Daria DumitrasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe Hristos cine îl are

1 Ioan 5:12,13
Cine-l are pe Fiul Lui Dumnezeu
Viața veșnică o are
Doar Isus e prețul său
El e Viața viitoare

Cine n-are pe Hristos
Pe fiul Lui Dumnezeu
N-are cerul glorios
Și-nșelat e de cel rău

Aceste lucruri vi le-am scris
Ca știți acum că voi
Cei ce credeți în Isus
Sunteți sfinți și oameni noi

Viața veșnică-o aveți
Prin Fiul Lui Dumnezeu
În El dacă vă încredeți
Că-ntreg cerul e al Său

Deci nu vă îndoiți
În Hristos acei ce cred
În Rai toți vor fi primiți
Credința de nu și-o pierd

Doar Hristos e prețul mare
Adus pentru omenire
El e-a omului salvare
De este-n — neprihănire

Domnul Isus e izvorul
De viață și iubire
El este Mântuitorul
Cale înspre fericire

Numai El ne dă lumina
Să vedem tot ce e rău
Ca fim întodeauna
Iubiți chiar de Dumnezeu

În Hristos și pentru El
Vrem viața s-o trăim
După al neprihănirii fel
Dragostea s-o moștenim

Căci dragostea-i Dumnezeu
De luce-n neprihănire
Noi fim poporul Său
Plini de pace și iubire

Fie Domnul proslăvit
Onorat între popoare
Căci doar El ne-a mânmtuit
Și ne-a dat a Lui salvare

El— Isus Hristos Mesia
Mirele nostru cel Sfânt
Ce ne oferă veșnicia
De-mplinim al Lui Cuvânt

poezie de (15 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan DanielSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Și toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege exist...
Și plâng... și râd... și nu mai rezist!

Cumplite simțăminte s-aleg dintre trăiri,
Și mă privesc în una... cum respiri;
Și stai și te privești a te găsi...
Dorind intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi mă taie cu ochi mulți...
Să îmi vorbesc, când tu nu știi s-asculți...?
Nu știu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Și strigă nume noi, ce nu le deslușesc.
Așa de tulburată mă aflu eu cu mine,
Atât de împărțită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram fie una care -mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n fața ei... stau în fața mea...
Și m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Și pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârșit pe care-l scriu acum...
Și-apoi închid final vechiul album.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Legenda greierilor

Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
și mergând, și mergând,
nu observă că-n cale
toți și toate i se închinau
și-L preamăreau.
Obosit cum era
și cum noaptea cobora,
își întinse mantia de lână
și se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniștea prea mare,
deși nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Și-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopții, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmițând-o spre Pământ.
Și unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
cânt de greierași,
negri îngerași.
Și în țârâit șoptit
toată lumea-a adormit,
chiar și Dumnezeu cel Sfânt
ce venise pe Pământ.

poezie de
Adăugat de Gheorghe VicolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
nume

Numele

Însemn purtat de-o-ntreagă lume
Ce dificil îl denumești,
Că una e cum te numești
Și alta e să ai un nume.

definiție epigramatică de din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Primele stele din Taurul, pe cari le vedem la începutul toamnei sunt Pleiadele. Cine nu cunoaște Cloșca cu Pui? E o îngrămădire de stele mici, cari sclipesc ca adevărate diamante și cari îți produc o impresie neștearsă. Din ce se ridică mai sus, cu atâta vezi mai multe stele în Pleiade. Sunt mulți cari nu văd decât șase stele, alții șapte; sunt însă destui cari văd 10-11 stele, ba chiar și mai multe. Cu un binoclu vezi însă zeci de stele, cu o lunetă și mai multe, iar fotografia ți-arată un număr foarte mare.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Asachi

În sfera sa tot insul poate lucra după legile înțelepciunii și a moralului, iară în relațiile sociale a face pururea bine, a se arăta neinteresat și prin urmare, dacă nu de nume mare, cel puțin de un nume bun a se învrednici.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mistere

Sus, în 'naltul cerului,
Deasupra Pământului,
Sus, pe bolta cea senină,
Ce de oameni nu-i străină,
Stau de veghe nopți în șir
Neobositele făclii,
Înșirate pe un fir,
Firul de mătase al nopții.
Și cu astfel de mărgele
Perdeaua nopții e țesută;
Ele-s minunatele stele,
Ce stăpânesc zarea tăcută.
Pe Pământ totu-i pustiu
Și cuprins de nemișcare,
Privind sus, pare mai viu
Cerul cel plin de mistere.
Doar Pământu-i adormit
Și-n tăcerea lui absurdă,
Uită de faimosul infinit
Și pare a fi o planetă surdă;
Surdă, adormită, mută,
Dar zarea albastră o înfruntă.
Și-și arată tot ce are
Mai frumos, mai de mirare.
Toate minunățiile
Și miracolele toate,
Le adună cu miile,
Le adună în fiece noapte.
Dar cine să le privească
Din lumea cea adormită?
Cine le preamărească,
Când e lumea obosită?
Cine dorește a vedea
Minunea bolții – o stea?!
În a nopții grea putere
Și în adânca tăcere?
Cine cunoască vrea
Și dorește ca să știe,
Poate privească o stea
Și a ei minunăție.
Dacă-ți trezește interesul
Mai poți afla chiar și restul:
Într-o carte de astronomie,
Găsești informații – o mie;
O mulțime ordonată,
Ca la carte aranjată;
Asta-i o poveste aparte,
Ce e scrisă ca la carte.
Dar în cartea naturală
E-o altfel de-ngrămădeală,
Care-n loc lămurească
Toate lucrurile-n parte
Și-n loc le limpezească,
Le încurcă, tot ca-n carte!
Însă totul se descurcă
Dacă ai răbdare multă.
Căci știința așa este,
Nu-i doar o simplă poveste.
E ceva mai complicată,
Dar poate fi descifrată,
De-o minunată ființă,
Ce-i făcută pentru știință.
Omul e ființa care
În taine poate pătrunde,
Omul e-o creație mare,
Nimic de el nu se ascunde.
Fiindcă umana făptură,
De curiozitate împinsă,
Înțelege întreaga natură,
Ce se recunoaște învinsă.
Însă nu-n totalitate,
Ci numai în mică parte.
Căci natura își păstrează
O parte din a ei putere
Neînvinsă, dar treptat cedează,
Spre a omului plăcere.
Și când totu-i cunoscut,
Omul privește satisfăcut,
Cu ochii săi luminoși,
Ai omului ochi frumoși.
Două stele vii, aprinse,
De întuneric cuprinse.
Dar în bolta cea cerească
Minunea pare crească.
Cu cât ceru-i mai cunoscut,
Cu atât ne ascunde mai mult.
Dacă ceva s-a lămurit,
Apare altă taină mai mare;
De și aceea s-a limpezit,
Apar multe alte semne de-ntrebare.
Natura ne demonstrează
Că multe secrete și le păstrează
Mai intacte ca oricând.
Ea ne arată neputința
Omului în fața ei,
Atâta vreme cât știința
Nu dă răspunsuri cu temei.
Căci natura-i mai puternică,
Chiar dacă-i și darnică.
În Univers ea e stăpâna
Și așa va fi întotdeauna!

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Filozofie

Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?

Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul -mi bată în ferești
Cu umbra ta – ascunsă luna-n nori deși-i.

Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi – de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?

Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce localități au nume de femei? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!