Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alfred de Vigny

Scăldătoarea unei cucoane românce

Și o țigancă fecioară, eghiptenească prăsilă,
Îngenuncheată îi ține o oglindă de cristal;
Și altă fecioară greacă pe cap părul îi anină,
Țesut în subțiri cosițe ca de horbote voal;

Și o fecioară franceză învelește cu sfială
Trupul ei cel ca zăpada în prosop cusut cu fir,
Și o româncă fecioară picioarele ei le spală
Cu lapte în vas de marmur numită de greci porfir;

Apoi tinere neveste în limpede scăldătoare,
Presurând frunze de roză, varsă și spirturi de flori,
În care intrând cucoana se scaldă cu desfătare,
Și privind a sale grații se zâmbește uneori...

Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence,
În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri;
Și jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece
Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri.

Iar ca razele luminei să nu-i facă supărare,
Fetele slobod perdele de un atlas argintiu,
Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare,
Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit...

poezie clasică de (1834), traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Fecioară

Anomalia cea mai mare
Cu care nu pot mă-mpac
E-aceea că în zodiac
Și curvele pot fi Fecioare.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă epigramă a fost selectată Epigrama zilei pe 28 mai 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihail Sadoveanu

Care fecioară nu crede că cel dintâi bărbat care-i zâmbește nu-i ursitul său?

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soimii" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online la numai 15.50 lei.

Fila din acatist / Osana Luminii

Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Șipot care curge lin cu apă vie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Dulcea mea Marie.

Bucură-te, floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopților de vară,
Spicul cel de aur veșnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Ploaia cea de mană.

Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a ?ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Blândă fericire.

Bucură-te, mărul vieții care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară
Bucură-te iarăși, țărm de bucurie
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Sfânta mea Marie.

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Osana Luminii" de Zorica Lațcu este disponibilă pentru comandă online la numai 21.00 lei.

Fecioară

Din tija de sevă se înalță sfioasă
'n mirosul de crud, cu obrajii de roză,
Cu dulcele buze ce sparg fildeș-tenul...
Mlădie, ținută în ghiveciul din casă,
E-n rochia de bal, la liceu, pentru poză
Și auz ce-l rostește în șoapte, îi dezvăluie genul.

Se învăluie în cald, într-un umed fuior
Ce-i mângâie brațe cu degete fine
Și pașii-i plutesc pe sub rochia de zână...
E toată un colibri, ce vrea numai zbor
Să-și ia înspre etern, din nectarul din vine
Să umple pământ, cu visări stând de mână...

E cum zi se naște de-a fi prima oară,
Din noaptea de-un ieri, doar o dată... Fecioară.

poezie de (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub semnul zodiei fecioară

Sub semnul zodiei fecioară
Nu s-au născut decât dureri...
Tăceri ce-au început doară...
Tăceri de azi, tăceri de ieri.

În lanuri de cireșe coapte
Și sângerii căpșuni de jar
Se nasc poeme, visuri, șoapte...
Se naște transcendent altar....

Spre care pașii mei de versuri
În vreascuri veșnic foșnitoare,
Sunt dulce nemărturisire
Și cânt de paseri călătoare.

Sub semnul zodiei fecioară,
În șficuielnice cuvinte,
Sunt iedera singurătății
Și drumul către cele sfinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Rugăciune

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem, rugându-te,
Înalți-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie,
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică preacurată
și Pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului,
Facem umbră pământului
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor,
Ascultă a noastre plângeri
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea Fecioară,
Marie!

rugăciune de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Poezii" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 13.93 lei.

Din toate, eu iubesc o mare

Doamne, ce spectacol străbate verdele din marea mea!

Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce – i dansează în lut
Cu plete împletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
Ea aduce mai aproape un cer atins de o vioară
Ca o simplă adiere când respiră frunzele.
Din privirea ei coboară anotimpuri de fecioară
Când zâmbește ca o ploaie ridicându – și pleoapele.
Mă hrănește cu mareea ce îmi poartă visele
Străbătute de aroma picăturilor de rouă
Și apoi aduce verde sub petalele de stele
Până ce – și îmbracă trupul în culori de lună nouă.
Se ridică fără margini și îmi scaldă tâmplele
Ca un orizont albastru ce mă îmbie nevăzut
Să înot în glasu – i dulce aruncând cu orele
Modelat de universul ce are rang de început.
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce – i dansează în lut
Cu plete impletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Jignire

Neprețuind granitul, o, fecioară!
Din care-aș fi putut ți-l cioplesc,
Am căutat în lutul românesc
Trupul tău zvelt și cu miros de ceară.

Am luat pământ sălbatic din pădure
Și-am frământat cu mâna de olar,
În parte, fiecare mădular,
Al ființei tale mici, de cremene ușure.

Zmălțându-ți ochii, luai tipar verbină,
Drept pleoape, foi adânci de trandafiri,
Pentru sprâncene firele subțiri
De iarbă nouă că-a-nțepat lumina.

Luai pilda pentru trunchi de la urcioare
Și dacă-n sâni și șold a-ntârziat
Mâna-mi aprinsă, eu sunt vinovat
Că n-am oprit statuia-n cingătoare

Și c-am voit simtă și să umble
Și să se-ndoie-n pipăitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine și te umple.

Femeie scumpă și ispită moale!
Povară-acum, când, vie, te-am pierdut,
De ce te zămislii atunci din lut
Și nu-ți lăsai pământul pentru oale?

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia în amor

Ca fecioară doar visează
Cum amorul se-nfiripă
Dar apoi, recuperează:
Face cât vrea ea... risipă.

epigramă de din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Schiller

Copila din străini

Într-un cătun, pe la Florii,
Venea în orice primăvară,
Cu cele dintîi ciocîrlii,
O mîndră, tainică fecioară.

Ea nu era născută-n plai,
Nu se știa de unde este,
Și urmele i le pierdeai
La despărțire, făr' de veste.

În sfînta ei apropiere
Era atîta-nsuflețire,
Dar o nobleță, o putere
O-ndepărta de iscodire.

Venea cu fructe și cu flori,
Le aducea din depărtare,
Din cîmpii cei mai roditori,
De rouă plini și plini de soare

Cu drag le împărțea apoi,
Unuia fructe — altuia flori:
Bătrîni în cîrji și juni vioi
Mergeau spre casă zîmbitori.

Și toți erau bineveniți,
Dar cînd plece din cătun,
Ea dete darul cel mai bun
Unei perechi de-ndrăgostiți.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafrul... zâmbește

S-a trezit devreme trandafirul
din amorțeala lui nocturnă,
își spală ochii-n firele de brumă
s-aștearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceață,
cu razele subțiri ca firele de ață
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puțin, spre miezul zilei
trandafirul înveșmântat roșu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbește larg și dulce crizantemei...

La sfârșitul zilei, înainte de amurg
Soarele și roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceață mare,
din noapte liniștea și pacea curg...

poezie de (2014)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colindă

Aseară pe-nserate, fecioara Maria,
În Viflaiem cetate, călătorind venea.

Și fiind obosită, locaș își căuta,
În Viflaiemul mare, nimenea n-o primea.

Atunci Sfânta fecioară, din Viflaiem ieșea,
Și intrând într-o poiată, de vite poposea.

Și între dobitoace, pe fânul cel scrumos,
Născu Sfânta fecioară, născuse pe Cristos.

Micuțul Isus plânge, Maria îl mângâia,
Nu plânge prea iubite, căci tu cunoști lumea.

Căci lumea asta mare, prin tine s-a zidit,
Și în această noapte, nimeni nu te-a primit.

Sculați creștini degrabă și-aduceți un prinos,
Și-i faceți loc la masă, micuțului Cristos.

La fiecare casă se-aud colindători,
Colinda lor frumoasă, răsună până-n zori.

folclor românesc
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă, din zare, printre care vrea -l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe – încerce puterile iedului. Și iedul se ține voinicește din urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește, câte o clipă, ca și cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subțiri ca niște lugere.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online la numai 19.01 lei.

Jeune vierge

Motto:
"Jeune vierge autosodomisée
par les cornes de sa propre
chansteté", 1954, Dali

Pe când eram mai tânăr
Am vrut s-ajung în raiul
Cu țesătura pură,
Păzită de fecioară
Cu dragoste și ură.
Acolo se-nfig munții
Cu frunțile în noapte
Și cerurile crude
Se scutură necoapte.
Pe dulcea mea fecioară
N-o puteam bănui,
Că-și tăvălește floarea
Prin ierburile vii!
Dar ea, fecioara castă,
Stând tristă la fereastră,
Nu se destrăbăla,
Doar se sodomiza!

poezie de (20 iulie 2011)
Adăugat de MelaniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măgărița bătrână

E bătrân㠖 măgărița care ne-a arat ogorul atâția ani.
Am înțeles asta-n ziua când s-a poticnit în genunchi pe picioarele din față,
iar cotiga a fost împinsă la deal de Tata,
folosindu-se de toată puterea lui.

În seara aceea, Tata i-a îmbrățișat picioarele subțiri,
ca un om care își trece brațul peste umerii unui vechi prieten.
A spus: "Suntem bătrâni, și tu, și eu."

De-acum, măgărița-și dea seama că nu ne mai era de nici un folos
și și-a pierdut interesul pentru apă și fân.
Blana, numai zdrențe, pe care o purtase toată viața
avea o cicatrice, de pe care căzuse părul, de mărimea unei palme.

I-am cerut tatei să o ducă la iarmaroc,
dar, înspre seară, s-au întors împreună,
asemeni unei tinere perechi, forțate de părinți divorțeze,
părăsind casa în zori și revenind, timizi, în amurg.

În ziua următoare, am ieșit afară
și am văzut măgărița cu bărbia sprijinită de gard;
m-a chemat cu o voce tremurată, atât de îndepărtată și de trist㠖
dar Tata a spus că el știe ce-a intenționat spună.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te port în mine

Te port în suflet, ca pe-un vas de preț,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceți,
Te port în trup, în sânii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
Strânsoarea cald-a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Nicolae Martinescu

Cântec trecut

Ți-ai prins în palme pletele de aur
Și fir cu fir le-ai pieptănat, agale,
Le-ai destrămat, le-ai strâns ca pe-un tezaur,
Iar soarele, oprindu-se în cale,

Și-a aruncat un buchețel de raze
Ce și-a pierdut lucirea sidefată
Și-a poposit--căutător de oaze--
Ca -ți sărute chipul de agată.

Iar tu, tremurătoare, împletit-ai
Cu razele aprinse-a ta cosiță
Și-n focul lor, furată, învelit-ai
Aurul tot, făcându-l cununiță.

Și-atâta tot! Ai râs, apoi, și iară
Te-ai afundat în visurile-n care
Ți s-a topit a vieții primăvară,
Crăiță dulce cu petale-amare!

Ți se părea că n-o să mai sfârșească
Iluzia--o pânză de păianjen--
Credeai că fericirea îngerească
Fu dată, pe vecie, pentru oameni.

Fecioară ce te pierzi în visuri-nalte,
Și îți clădești, din chipul ce te-adoră,
Un dătător de veșnicii bogate;
Te amețești în viață, ca-ntr-o horă...

Privește, dar, și râzi de soarta care
Mereu vrea ne-nșele cu himere
Și-mbrățișeaz-o fără-nfiorare.
La ce te-nfiori când totul piere?

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune către Maica Domnului

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte pașii pe cărarea milei,
La-nceputul nopții, la-nceputul zilei!...

Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul viețuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viață nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...

Frânt de umilințe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!

poezie de (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de speranță

Trup lângă trup și lumină-n lumină,
Desfătare uitucă pe lespezi fierbinți -
Tu, pierzania mea dintr-o zi ce-o să vină,
Mai îngăduie-mi gândul că poate nu minți.

Purtătoare de fruct, preacurată fecioară
Fericirii de-aș ști că te vinzi pe arginți
Nici atunci răul tău n-ar putea mă doară
Cum mă doare doar spaima că poate nu minți.

Să apună de tot carnea mea prea bătrână
Lângă mugurii tăi nefiresc de cuminți
Și din oarba-mi trufie nimic nu rămână
Dacă-n schimb am speranța că poate nu minți.

Tu, stăpână și stea nevisată vreodată,
Tu, îndemn repetat al ieșirii din minți,
Bietul meu adevăr e-un păcat fără pată
Și mă-nchin la minciună că poate nu minți.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
natură
Natura este o mamă întotdeauna fecioară. Natura este întotdeauna fecioară și întotdeauna mamă. Natura este o mamă austeră și bună la inimă.

definiție de în Cartea Fecioarei din Carmel
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce zăpada este albă? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook