Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marea păcăleală

Ce mare zbucium, ce vâltoare! Multime-aceea derutată,
Ca un potop se adunase și ca o mare-nvolburată.
Părea un fluviu scos din matcă, sălbatic și nestăvilit,
Strigau cu toți, plini de sperantă că ziua mare a sosit.
Toți au crezut că e momentul, că șansa e de partea lor,
Istoria doreau s-o schimbe, să schimbe drumul tuturor.
Pe harta lumii toți să strige cu fruntea sus și clar "prezent",
Să nu mai stea să-ngenuncheze la porțile din Occident.
Popoare-ntregi păreau uimite și nici nu le venea să creadă
Că ceasul a-nceput să bată, balaurul stătea să cadă.
Și capetele-i, rând pe rând, îi sunt taiate fărâ milă,
Când pare că își dă sfărșitul, constați că încă mai respiră
Și furios se zvârcolește, cu multă ură varsă foc,
Tot ce atinge, nimicește, și nu se lasă-nvins deloc.
Cum zboară gloanțele nebune, lovesc de unde nu gândești,
Plutește peste tot teroarea, spre casă drum nu mai găsești.
Deruta este generală, nu ști de cin'să te păzești,
Nu ști cine-ți mai e dușmanul, cu cine să te sfătuiești.
Nu înțelegi de ce zăpada cu sânge este înroșită
Și nebunia celor mari, de niște tineri e plătită -
Copiii ce-au ieșit în stradă cu chip frumos, plini de speranță,
Au fost răpuși fără de milă, li s-a furat un drept la viță,
De-acele minți întunecate, ce însetate de putere
Călcat-au totul în picioare, lăsând doar sânge și durere.
Și astăzi, după-atâta vreme, sărmani părini, prin tribunale,
Își plâng copiii morți degeaba în circul trist de trei parale.
Ei cer să fie pedepsiți toți ucigașii de copii,
Nu să găsească simple scuze, să urce în dregătorii.
Că este strigător la cer, ca cel ce ți-a ucis copilul,
Să-l vezi că stă în Parlament, a prins la timp cum merge șpilul.
Din scaune călduțe, moi, ne-nvață ce-i "democrația".
Nemernicia și minciuna s-au logodit azi cu hoția.

poezie de din Țara lui Papură-Vodă (decembrie 2000)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Politică de trei parale

Ne dăm pe mâna orișicui, iată, nu avem ce-alege,
Toți sunt o apă și-un pământ, ei n-au credință și nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiți, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare și cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viață bună și miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună prindă cât mai mulți la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toți îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâșie ca niște fiare, pe viață și pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme și crâncen își păzesc reduta.
Ca niște stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul țării rămâne doar potop și jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri și ponoase,
Abia mai poate respire în case mici și friguroase.
E sărăcie peste tot și deznădejdea-i tot mai mare;
La știri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziția
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiția.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La pușcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiția e foarte dură,
Doar legea este pentru proști, nu pentru grangurii ce fură
Și-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, mașini, vapoare,
Pământul țării l-au furat și din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoți, voi, însă, știți cum se numesc,
Ei spun fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Și dacă-așa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se știe ce e de văzut:
Cum se găsește câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedește-
are-o mare suferință și închisoarea nu-i priește.
Pe loc, e pus în libertate și ne sfidează clar, pe toți.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoți.

poezie de din Țara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbește-mi despre țara mea

Vorbește-mi despre țara mea
Al meu țăran cu mâini crăpate,
Vorbește-mi doar pe limba ta
Căci astăzi încă se mai poate.
Hai spune-mi cum îi fruntea ta,
Cum ninge astazi peste umeri
Și vremea cât este de rea,
Căci norii se cobor în scrieri.
Arată-mi cum e lemnul brut
Dac-a rămas ceva din el
Și cum pădurea s-a cernut
Sub verdele-i cel infidel.
Căci bolovanii-s toți trufași
Peste coline călătoare
Și toți zâmbesc lângă borfași
Ce strâng și colbul din picioare.
Hai povestește cum a fost
Acum vreo 910 ani,
Căci știm: țăranul nu e prost
Și nu se-nclină pentru bani.
El are doar o țară-n piept
Și sânge drept îi curge-n vene,
Iară natura-l ține drept
Pe valurile vremii terne.
Hai povestește-al meu țăran
timpul nu te-a înclinat,
Când arendași strigau în van
Și scos-ai fost pentru mezat.
Frumoasă este țara ta
Cu frunzele purtate-n vânt
Pe sub comete fără stea
Ce nu ajung peste pământ.
Acum, la ceasul deșteptării
Îndeamnă-mi gândul către cer
pot, trec ziua tăcerii
Și să renasc din auster...

poezie de (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și a fost Isus copil...

Și a fost Isus copil...
Fără leagăn, fără slavă.
Și-n ființa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Și a fost Isus copil,
ca să aibă toți copiii
Tată-n cer.
Și a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe față macii.
Cel mai trist dintre copii.
Și a fost Isus sărac,
ca să aibă toți săracii
bogății.

Și a fost Isus flămând.
Și plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,
cu-a lor ochi înrourați.
Și a fost Isus flămând,
ca să fie toți flămânzii
săturați.

Și a fost Isus un miel...
ce-l pândeau pe-afară leii
— și din culmile Iudeii
și-n pustiul arzător —.
Și a fost Isus un miel,
ca să aibă-n El toți mieii
un Păstor.

Și a fost un rob Isus...
sus, slujind Împărăția,
jos, la Iosif și Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca să-avea și noi robia
și-nfierea lui Isus...

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În toată această îmbulzeală-a lumii...

Ce tristă-i omenirea fără OAMENI
În toată această îmbulzeală-a lumii...
E-atât de trist să știi că doar nebunii
Își pot permite liniștea-ntre semeni.

Normalitatea parcă stă s-apună,
Atâta anormal a răsărit în noi...
E-atât de trist ca stive de gunoi
-nfățișeze partea noastră bună.

Am devenit cum doare cel mai rău:
Coșmaru'-oricărui suflet – încă mare...
E-atât de trist să simți cum, sub picioare,
Pământu'-ncepe devină hău.

Ne mor fiorii rând pe rând, în noi...
În timp ce mintea ni-i orbită de arginți...
E-atât de trist să nu poți dezminți
C-am devenit atât de triști, atât de goi.

Atât de multă răutate și prostie,
C-am împietrit cu toți prin prisma lor...
E-atât de trist să vezi acest decor
Cum ne transformă clipa-n tragedie.

Atât de multă moarte printre noi,
am uitat ce-nseamnă nemurirea...
E-atât de trist că ne-am pierdut cu firea,
Făcând din suflet jertfă de război.

poezie de din Începuturi (31 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prozaică

Există o tristețe și-un fel de nebunie...
De unde-mi vin în minte oare cine știe?
Să fie amarul lumii – ce strâns mă înfășoară,
Să fie doar viața-mi, pustie și amară?

Privesc în jur la semeni: ce veseli toți îmi par!
Deși, le simt tristețea și știu râd amar.
Suntem zdrobiți de vremuri, minciună și nevoi
Și prea multă durere purtăm, adesea-n noi...

Unii visează-n tain㠖 alții chiar fac averi
Dar cei mai mulți sunt singuri – catâri plini de poveri
Cu susu-n jos e lumea și, parcă, fără rost –
Și banul te ridică, oricât ai fi de prost.

O! Cine-a spus minciuna că banul nu contează,
Când până și copiii tot la bănuți visează?!
Ce-i drept, prea mult-avere, ades nenorocește –
Dar, parcă, sărăcia vreodată fericește?

Păcat e că virtutea stă, astăzi, doar în ban
Deși, ades, acela ce-l are-i un mârlan.
Lipsit de orice scrupul, de sus pe toți privind –
În timp ce-n juru-i gloata câștig-un ban trudind.

Prea multă nedreptate e sub albastrul cer –
De ce e nedreptate – de veacuri-i un mister...
Toți filozofii lumii au căutat răspunsul
Și toți calicii zilei își dau cu presupusul.

Dar, poate-n lumea aceea, de care toți se tem
Scăpa-vom de-ntrebare, scăpa-vom de blestem...
Și vom afla acolo de ce e plâns prea mult –
În lumea asta rece – dar plină de tumult...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Lacrima neamului

aveam aici, odată, o țară minunată
străini acum în propria casă
casa nu mai este casă și masa nu e masă
plâng la noi copiii în vatră
ne fug oameni de prin sate
plânge codru, latră câinii
nu e nimeni, doar jupânii
plâng orașele pustii
aici lacrima iar plânge
suferință e în toate
plâng și sufletele moarte din morminte despuiate
am ajuns neam uitat în pribegie
cine știe, de mai știe
vino Doamne să ne vezi
suntem morți, mai suntem trezi
plânge azi pământul tău
că'i e dor de neamul său
țipă în zadar Carpații
marea e azi lacrimă nestinsă
curg și gânduri și păcate
se revarsă peste toate
secole la rând am rezistat
în tăcere adâncă și durere multă
crede omule în tine
nu în vise inutile și sterile
-mi Doamne puterea
pășesc la sânul tău
viața asta eu o dau la Dumnezeu
țara mea, unde este, mai este
asta întreb în drumul meu
drum croit în miii de ani
de oameni dârji, puternici cu credința sfântă în suflet
oameni mari ce au clădit odată
țara asta minunată
limba noastră'i o cetate
cerul mai albastru pare
vatra noastră este goală
pleacă copiii de la școală
unde'i mama, unde'i tata
unde ești tu, Românie
este plâns acum în țară
toți ne fac azi de ocară
plâng și oasele'n morminte
latră lupii în codrii iară
au ieșit iar la vânare
plânge Oltul, țipă Mureșul a jale
Dunărea se pierde în mare
de la Prut, Siret sau Tisa
este plânsul neamului dumnezeiesc
se adună strop de apă într-o lacrimă de sânge
vom avea și noi o zi
poate azi sau niciodată
când vom învia în toate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea Domnului

E liniște și lumea s-a culcat
Păstorii stau de veghe pe câmpie
Cu oile au fost la pășunat
Dar, s-a-nserat și noaptea o să vie.

Pe cer sunt stele mii, viu strălucesc,
Iar îngerii tot urcă și coboară
Ei merg și vin și cu drag pregătesc
Minunea, ce Pământul înconjoară

Jos, într-o iesle mică și săracă
Maria e cu Iosif, se odihnesc,
Așteaptă această noapte ca să treacă
La Cel ce Se va naște, se gândesc...

Maria este foarte istovită
De drumul lung pe care l-a făcut,
Simte momentul, e neliniștită,
Curând va naște, nu mai este mult.

O stea măreață totul luminează
E o noapte cum nicicând nu s-a văzut...
Păstorii care turmele veghează
La cer privesc, se minunează mult,

Căci îngerii din ceruri se coboară
Cântând spre slava Celui Nou Născut,
Ei, ieslea mică cu toți o-nconjoară
Și aici, cu toți, minunea au văzut.

Păstorii fug și ei pe Prunc -L vadă
Să se închine Prințului Ceresc
Și parcă nu le vine ca să creadă
Mirați, cu toți, la Cel născut privesc.

Da, astăzi S-a născut Mântuitorul
E un prunc micuț și fără de păcat
El a ales să fie Salvatorul:
Al omului căzut și vinovat.

Păstorii cu mieluți s-au arătat
Și cei trei magi, veniți din răsărit,
În fața Lui cu toți s-au închinat
Daruri I-au dat, ca unui Prinț mărit.

Întreg Pamântu-n pace e scăldat
Și în lumina sfântă și cerească,
Din Ceruri, Tatăl, totul a vegheat
Ca Cel micuț, cu bine Se nască,

Pamânt și Cer, e bucurie mare
Cântări de slavă se aud mereu
Toți cei de față I-aduc închinare
Acelui, ce e Fiu de Dumnezeu.

Iar Vestea Bună a zburat ca gândul:
Mântuitorul lumii S-a născut,
Degrabă înconjoară tot Pământul
Și-n Vestea Bună, cu toții au crezut.

Amin

poezie de din Voi merge pe urmele Tale (15 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunza buclucașă

Nuți și cu frunzulița
Vâlvă fac, ea ne zâmbește,
Nu se sperie domnița,
Toacă banii cum poftește.

Nu conteaza că e criză
Și bugetu-i pe butuci,
I-a făcut pe toți remiză,
Fac la gură toți clăbuci.

Spumegă rău cârcotașii,
Este mare tărăboi,
Se dau mari, toți fac pe așii
Și cu Nuți dau război.

Astfel, fără nici un chior,
Nuți-și face promovare,
Mai aruncă un oscior
Cârcotașilor mâncare.

Clar, "succesul" o să iasă,
Frunza o-nghițiră toți,
Cârcotașii cad în plasă,
Latră ca niște roboți.

Frunza și cu bețișorul
Varsă valuri de cerneală,
Cum deschid televizorul
Toți se iau la păruială.

Toată noaptea, toată seara,
Ziua în amiaza mare
Frunza dur o scuturară,
Am ajuns la disperare.

Teamă-mi e să mai privesc
În dulap sau frigider,
S-ar putea ca să găsesc
Frunza stând în raft stingher.

Toți o toacă și-o condamnă
Frunza asta-afurisită,
Trag nădejde că la toamnă
O să cadă ruginită.

poezie de (2 august 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Lacrima unui copil

răbdați, răbdați
păsări mor acum
sunt tinerii ce strigă pe drum
cu pieptul gol și pur
durerea se zvârcolește în ei
privind la voi
spaimă în jur
teamă de toți și de toate
dormiți oameni, dormiți bine
nu știți unde mergeți
doar vă târâți prin zoaie și scrum
ați murit de mult, fără să știți
azi, cadavre ambulante la colțuri de drum
știu mâine o să mor și totuși scriu
cu lacrimi și sânge pe scoarța lumii
știi, și lacrima e un cuvânt
trist pribegesc din sat în sat
lăuta are corzile rupte
eu cânt mai departe pe drum
flăcări ard în mine
de ce plângi mamă, acum
nu vezi copilul ars pe drum
rug creat de voi, din ură și minciuni
ați uitat puritatea privirii unui trist copil
plâng îngerii din cer pe țărmul tăcerii
Doamne, de ce ai plecat azi dintre noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

În ziua de Paște

Toți copiii azi se-mbracă
Cu ce au ei mai frumos,
Și părinților le cântă,
Învierea lui Hristos.

Și la masă, ciocnesc astăzi,
Toți copiii cei cuminți,
Ouă roșii și pestrițe,
Cu iubiții lor părinți.

Toți copiii azi sunt darnici,
Căci ei știu lui Hristos,
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.

Și copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci și ouă roșii,
La copiii care n-au.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Remușcări

E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.

Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.

Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.

Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.

Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.

E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
șilovesc și-s abătut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum -mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau -mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvântul care ucide

Potop de vorbe-aruncă unii cu-atât de multă ușurință,
Lovesc cu ele drept în față, de parcă n-au pic de credință.
Și încărcată le e vorba de mult venin și multă ură,
Îți intră-n suflet cu bocancii, nu au rușine, nici măsură.
Nu au produs de când se știu decât șuvoi de vorbe goale,
Au stat la pândă și-au lovit când au simtit un loc mai moale.
Cuvântul lor e ca pumnalul, ce-n inimă ți-l răsucesc,
Ei simt cum rana sângerează și-atunci mai tare-l învârtesc.
Dar cel mai laș e-acela care îți sare-n spate mișelește
Și pe la colțuri des apare, urzește intrigi, terfelește.
Ar trebui trimis în rând cu-acei tâlhari la drumul mare
Și pedepsit cu penitență, că te-a adus la disperare.
E mult mai grav un braț rănit, sau portofelul tău furat?
Nu este mai cumplită rana din bietul suflet disperat
Și inima ce-a fost rănită, cu vorba rece ca de gheață,
Ce a ucis în om speranța și bucuria lui de viață?

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Lupul se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea râdeau; pe urmă unge toți pereții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum. Cum a ieșit dușmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap și a plânge cu amar după frățiorii săi.

în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

La nașterea lui Isus

În al său palat măreț,
Irod stă, și se gândește:
Cine-i acel îndrăzneț
Ce cu gând rău, îl pândește?

Cine vrea locul să-i ia
Pe-al său jilț, să se așeze?
Cine cutează și vrea
În al său loc troneze?

Nimănui nu-i va permite
Locul lui ca să îl ia,
Orice ar fi, căci el, nu minte
Jură, va fi așa.

Cei trei magi care-au venit
Despre un Prunc l-au informat.
S-a speriat și s-a gândit...
Totul îi părea ciudat.

I-a rugat să se întoarcă
Despre Prunc îl vestească
Ca apoi și el poată
Să se ducă, -L cunoască.

Magii l-au asigurat
-n curând îl vor vesti,
Ce-au găsit și ce-au aflat
Despre Prunc, totul va ști.

Steaua cea strălucitoare
I-a condus spre Betleem
Pe cer, mare, călătoare,
Pentru ei, era un semn.

Aici, steaua s-a oprit
Lumina ei strălucea
Iar magii au poposit.
Pruncul Isus, Se năștea!

Îngeri tot mai mulți veneau
Ieslea au înconjurat,
Cu putere ei cântau
Pentru al lumii Împărat,

S-a născut Prințul Ceresc
Toți, adânc s-au închinat
Cu uimire Îl privesc
Pe Pruncul mic, înfășat,

O minune s-a-ntâmplat
Slavă cu toți Îi cântau
Iar magii daruri I-au dat
Și cu drag, la El priveau

Și păstorii au venit
Să se-nchine, -L slăvească
Mielușei I-au dăruit
Toți simțeau slava cerească.

O lumină lucitoare
Tot pământul l-a scăldat
Ca lumina ca de soare
Cei prezenți s-au minunat.

Irod a tot așteptat
Ca magii îl vestească...
Ei pe alt drum au plecat
Pruncul Îl ocrotească.

Vestea bună s-a tot dus
Toți vorbeau cu bucurie
Toți Îl vesteau pe Isus
Și a Sa Împărăție.

Amin

poezie de din Voi merge pe urmele Tale (16 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antoine de Saint-Exupery

Copiilor le cer iertare am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câți am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate priceapă totul, chiar și cărțile pentru copii. Am și al treilea motiv: acest om mare trăiește în Franța, unde suferă de foame și de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfățișate nu sunt de ajuns, țin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că și acest om mare a fost cândva copil. Toți oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puțini își mai aduc aminte.)

în Micul Prinț, Dedicație (1943)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba franceză.
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, bască și germană.
cumpărăturiCartea "Frumoasa poveste a Micului Print" de Antoine de Saint-Exupery este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.00- 34.99 lei.

În nourați... "volcanici"

La premar... zarvă-n comună!
Toți veniți în gură cască
Stau și-așteptă să să-adună;
... Nici vite nu le... pas(c)ă.

Că i-a claxonat din luncă
Mic cu mare toți să vină.
Pă părinți copii să-aducă;
În căruți... n-au mașină.

Unii cu căciuli belite,
Alții fesuri Fila, Naiche,
Stau holbați cu ochi vite
Așteptând; ca să să vaiche.

Numai că în loc pungă
Cu foină sau molai,
Cu orez, olei sau șuncă;
Îl văzu pă... polițai.

Nu doar singur și premarul,
Dereftorul dă la școală,
Popa, dascăl,... cu paharul;
Să-i anunțe vreo... boală?

Pentru că mai la o parte
O cocoană provință
Îmbrăcată-n alb, cu carte
prezintă; om...???... știință!?

Și începe o poveste
Nicidecum înțeles.
cer o pată este
Dintr-un munte sau... din șes.

Cum că-n casă toți să steie,
Nici la porc să nu mai dea.
Apă multă doar să beie
Și cum nu-i,... tot ce-or avea!

Pleacă toți streașină mâna
Să nu cadă nor pă ei.
Ce ziseră-le... nebuna?
Ce e boi, ori e viței?

Ce dă ochelari le arde?
Că doar toți au fost sudori.
Ce volcane, ce petarde?
Ei sunt tari- că e majori.

Nu se zgârie la față,
La plămâni au mult tabac
Și cu țuica pă masă
Vin ei... bolii ei, hac!

Și plecați dă la poveste
Tot mergând în rândstradă,
Dau o palmă la neveste;
Că e treabă la ogradă!

Iară ei bărbați făloși
Dă tării consomatori,
opresc toți în galoși
Drept la Birt... surâzători.

Ies târziu dă tot; " Ce... nour,
Doar intrai și este noapte.
E drăcie cu volcanu...
Bună zi!... Învățai carte..."

Și uite rolul învățăturii
Maselor;... dându-le lecții
Siguranță-i națiunii!
Ei deștepții!? Noi... profeții!

poezie de (17 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă tem

Mă tem că nici popor n-ajunge
învingă șleahta de tâlhari
Precum haiducii, pe cai mari...
Și care pot pe neam înfrânge!

Mă tem c-am pe-undeva, înăuntru
-În ce-i istoria trecută-
O rădăcină înfipt-neruptă...
Într-un vampir, la neam, lăuntru.......

Mă tem și de-alde ce-s pe stradă,
Că nu le știu hidosul gând,
Nu-i știu pe ce orgii îs stând
Și când pot răbufni-n paradă!?

Mă tem, de ce-am ales, sau nu,
n-am ce face, e totuna!
Oricum se schimbă-ntr-un, într-una,
La fel... Cum n-ai mai știi de "TU"!

Mă tem al dracului, de tot,
De ce mi s-a promis degeaba!
Mă tem, încet devine graba
Și, zâmbet poate fi netot!

Mă tem că drept, se minte strâmb
Și, prostul trece de deștept...
Și-s așa mulți, să-i iau în piept...
Și ei în piept mi-nfig carâmb!

Mă tem că tot ce-am câștigat
Din toți de-ai mei, ce au pierit,
Parcă n-a fost, s-a risipit...
Și sânge n-am, l-am tot vărsat!

Mă tem pentru eu n-am gură,
Șansa țipe, ce-au tot hoții...
Și mi-au luat vis și, eu, nepoții
N-o s-avem nici de bătătură!

Mă tem până și de ai mei,
Că-s creduli rău, n-au vigilență,
Sau gaură-i inteligență...
Ori, sunt și ei, tot derbedei?!

Mă tem, mă tem chiar și de mine,
C-am tot crezut în tot ce fac,
Dar am greșit și eu și, tac...
oricum n-am glas, nici sânge-n vine!

Mă tem Dumnezeu mă lasă
Singur și, sunt cu mâna goală!
Dar, o să mă fac iad, cu smoală...
Și Drac, să-i pescuiesc în plasă!...

Pân' n-or mai ști de ei, de casă!
oricum sunt morți și, groapa-i rasă!

poezie de (6 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iad

Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...

... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...

... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise ia... cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!

poezie de (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Circul

Astăzi trece prin orașe circul cu-acrobați,
Stați la coada de bilete vă amuzați,
Este circul cel mai mare, clovnii sunt vestiți,
Cumpărați dreptul la viață dacă izbutiți.

Astăzi facem pe circarii, toți, pe rând, pe rând,
Chiar de stăm în echilibru, vom cădea râzând,
Vom juca mingea pe-o sârmă fără de control,
Vom dribla și viața noastră, dând autogol.

Pe arena mondială, circ de mari artiști,
Noi suntem doar clovni pe sârma celor foarte triști.
Nu sărim ca acrobații, senzațional,
Ne împiedicăm la urmă-n triplu salt mortal.

Nu dăm bani pe-autografe căci jucăm un rol,
murim pe roata vieții într-un carambol.
Ne-am visat într-un spectacol niște acrobați,
Și ajungem clovni în circul lumii de ratați.

Doar directorul de scenă râde magistral
De spectacolul cu fraieri, senzațional.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook