Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Reproșuri

Te aplaud,
Vezi, ești cel mai bun actor
De comedie neagră.
Te-ai jucat cu sufletul meu.
Și fix pentru o zi m-ai păcălit.

Ești tare viclean, dar nu-ți merge!

Eu am să fiu o actriță și mai bună,
Am să joc totul sau nimic,
Ca la ruletă, iubitule.

Spuneai că te chinuiesc?!
Tu nu vezi c-am albit
De-atâta așteptare?!

Cum te gândești la mine
Dacă nu-mi dai nici un semn?
Ptiu..... era să scot o înjurătură
Și tocmai atunci a sunat telefonul
Păreai schimbat,
Aveai o voce calmă,
Dar foloseai politețurile.

Știu iubitule, nu erai singur,
Și ai vrut să mă auzi,
N-ai putut să reziști.

Am sesizat această nevoie a ta,
Dar m-am simțit mai singură
Ca niciodată.

poezie de din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Cornelia Georgescu

Mihai: Salut, Luci. Ce mai faci? Cum te simți?
Lucian: Mihai... Nu știu ce ți-aș putea spune. N-am cuvinte... Știu că ești supărat, sunt vinovat, n-am nici o scuză, că am fost un idiot, un cretin fără pereche și nu mă aștept la înțelegere din partea ta, dar...
Mihai: Nu, Luci; încetează! Nu de asta am venit aici. M-ai auzit pe mine reproșându-ți ceva? Nu vreau să te acuz de nimic și nici nu trebuie să te scuzi față de mine. Am înțeles n-ai avut intenții neserioase și-mi pare rău pentru ceea ce ți-am spus atunci. Regret... Altfel spus, nu aveam motive întemeiate să fiu supărat pe tine, nici n-aș avea de ce să te iert și sunt dispus uit totul. Să lăsăm în urmă ce a fost. Nu vreau decât să te știu bine.
Lucian: Adevărat?!
Mihai: Sigur. Prieteni, nu?!
Lucian: Sigur, rămânem prieteni. Mă bucur că ai venit să mă vezi. Dar cum de te-ai răzgândit? Ultima oară când ne-am văzut, păreai foarte supărat. Spuneai că până atunci am fost mereu un exemplu demn de urmat pentru tine, un fel de idol pe care-l admirai, însă după ceea ce s-a întâmplat, ți-ai schimbat brusc părerea; mai spuneai să-mi fie rușine și crede-, chiar mi-era, normal, fără să-mi fi spus tu... Și mai ziceai că te-am dezamăgit și că-ți pare rău pentru mine. În plus, dacă n-ai fi ținut cont de respectul pe care mi-l purtai, mi-ai fi tras cel puțin un pumn zdravăn, pe care sigur l-aș fi meritat.
Mihai: Știu ce-am spus atunci... N-ai uitat? Parcă ai fi înregistrat totul pe bandă.
Lucian: Nu puteam uita. M-a afectat foarte mult. Nu puteam suporta gândul aș pierde prietenia ta. A fost îngrozitor. Doream să nu mă gândesc, dar nu reușeam. M-a durut mult mai tare decât pumnul acela zdravăn, pe care l-aș fi meritat.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semn

Dacă mai văd până la stele
Și mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Și zile bune, după rele.

Dacă mai vezi până la cer
Și mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.

Dacă mai vezi până la mine
Și mai auzi până la cine
E semn că veșnic te-a făcut;
N-ai auzit și n-ai crezut.

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de mult mă iubești?

Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, ,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare
nu te-am strigat vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
n-o să mă poți atinge...
n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!

poezie de (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Lia: Dar atunci, nu înțeleg, Luci... De ce și eu...? Adică... Și pe mine... Tu... De ce m-ai sărutat? De mai multe ori chiar?!
Lucian: Cum?! Pe... tine?!
Lia: Da, pe mine. Adică... Eu ce reprezint pentru tine? Sunt și eu, tot la fel ca celelalte, doar una dintre multele tale cuceriri, menită mărească lunga ta listă cu prenume feminine? Vezi, interesează... Doar din cauza asta, pentru că e vorba și despre mine, pentru că sunt și eu implicată. Poate de asta te-am și urmărit în seara aceea, poate asta doream aflu, înțeleg... Și încă vreau... Răspunde-mi, te rog!
Lucian: Tu?! Nu... Tu nu ești ca toate celelalte, ca nici una dintre ele. Deloc... Ești cu totul altfel. Diferită. Total. Ești deosebită. Dar... Nu despre asta discutam.
Lia: Luci, sincer, te rog, vreau știu adevărul... Mă interesează... De ce m-ai sărutat? Și încă nu o singură dată... Ce însemn eu pentru tine?!
Lucian: Tu?! Ce însemni pentru mine?! Adică... Vrei spui că nu știi?! Nu-ți dai seama ce simt?! Cum se poate? Lia, ești psiholog și psihiatru... Asta ar trebui să te ajute înțelegi. Ar trebui știi sigur.
Lia: Poate ar trebui, dar... Nu știu. Și aș vrea știu.
Lucian: Deci, nu știi... Atunci, gândește-te mai bine! Încearcă să-ți dai seama! Ghicește! Să vedem... Iată o temă pentru tine, domnișoară psiholog: Ce anume crezi tu simt eu când procedez astfel? Când fac acest lucru? Sau pe acesta? Ce anume crezi tu simt eu acum, în aceste momente?!
Lia: Nu știu... Dar... Dă-mi drumul, te rog! Singurul lucru pe care-l pot spune e ... Te pricepi săruți, cu adevărat.
Lucian: Serios?!
Lia: Da... Dar să nu-ți închipui cumva că mi-ar plăcea! Nu, domnule comandant! Doar ...
Lucian: Nici n-am afirmat că ți-ar plăcea.
Lia: Știu că n-ai afirmat deloc acest lucru. Doar ...
Lucian: Lasă... Nu trebuie să-mi explici nimic. Ai uitat acest lucru?
Lia: Nu încercam să-ți explic nimic. Doream doar ... Adică... Încercam doar să-ți spun ... Să nu cumva să-ți închipui că mi-ar plăcea de tine, sau altceva de genul acesta. Asta-i tot!
Lucian: Nu-mi închipuiam nimic. Nici măcar nu încercam.
Lia: Nici să nu încerci vreodată!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul VI

Vedem cum moare-un lucru-nsuflețit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu ești cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?

Nu lăsa sleită și departe,
Ca să m-ajuți când totul s-a sfârșit,
nu-ți lași corpu-acestui joc greșit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.

Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
nu primejduiască fericirea
Și nu asprimea -i deschidă drum,

Nici patima, ci grația sfioasă
Spre mine-ntoarcă fața ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.

sonet de , traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, n-ai plecat totuși?
Lia: Nu, nu sunt așteptată de Sid. Cel puțin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înțeleg deloc, domnule comandant! Vacanța s-a sfârșit, pentru noi toți, inclusiv pentru tine, doar așa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnișoarei Ly e de așteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori surprind chiar și pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid și eu te-am așteptat ieri și alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Și de ce nu m-ai anunțat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te așteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteOctavian Paler

Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai pâlpâie, gata se stingă. Stai cu ochii deschiși, te uiți într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Și nici nu te gândești la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi și de a muri. Răstignit undeva între viață și moarte, nu ești bun pentru niciuna dintre ele. Parcă plutești în derivă și aștepți fii aruncat pe un mal, ori al vieții, ori al morții, ți-e egal.

în Viața pe un peron
Adăugat de RovenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Viața pe un peron" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.95- 11.99 lei.

Poezia de dragoste

Am vrut sa-ti scriu o poezie,
Dar m-ai ranit atat de mult,
Si chiar de-ar fi sa-mi canti iubirea,
N-as mai dori sa o ascult.

C-un centimetru mai inalta,
Erai, dar mie nu-mi pasa,
Pentru destui o simpla fata,
Dar pentru mine dragostea.

Multi imi spuneau ca o sa vina,
Si clipe grele pentru noi,
Ca dupa cer senin si soare,
Vor fi la fel de multe ploi.

In jurul nostru-am fost atent,
Sperand ca totul va fi bine,
N-as fi crezut ca supararea
Va fi adusa chiar de tine.

Incet, incet te-ai departat,
N-ai spus nimic, nici un cuvant,
Nu ne vedeam, nici nu vorbeam,
Parca intrasei in pamant.

Ne-am intalnit tarziu odata,
Si-am intrebat ce sa-ntamplat,
Mi-ai spus cu o voce ciudata:
"-Gresesti! Nimic nu s-a schimbat."

Credeam c-a fost o perioada,
O proba pentru amandoi,
De unde-aveam sa stiu ca viata
Imi pregatea un alt razboi?

Spuneai ca totul e la fel,
Ca nu este nimic schimbat,
Dar dupa acel "noapte buna",
Povestea noastra sa-ncheiat.

Fara motive, fara certuri,
Fara cuvinte, fara noi,
Te-ai izolat complet de mine,
Si peste soare-ai adus ploi.

Nu am stiut, n-am inteles,
Ce se-ntamplase cu noi doi,
Dar si tacerea-i un raspuns,
Ai decis tu pentru-amandoi.

Si in legatura cu poezia de dragoste...

Poate nu stii, lumea e cruda,
Daca o mint am sa regret,
Sunt sigur ca nu vrea s-auda
Inc-o minciuna de poet.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă tot e să fiu singur

Ce credeai Singurătate, c-ai să poți să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup și-n al meu suflet, n-ai să lași măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai -ncerc trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmașo, când vedeai cum sunt respins,
Cerșetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu știu-n coșul vieții mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai -ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viața să mă vezi plângând și trist
Și ți-e ciudă, javra dracu', rezist și-s optimist!
Mă înveṭi venin și fiere, dar ca să te liniștesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai -ncerc doar iubesc!
Știu, m-aștepți la cotitură, când voi fi bătrân, firav
te năpustești cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viața-n toate, ca om bun, demn și iubind,
Dacă tot e mor singur, te-am învins și mor zâmbind!

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ar trebui știi ce-a fost, pentru că, în mare parte, tu ești responsabil s-a întâmplat astfel!
Lucian: Eu?!
Lia: Da, tu... Pur și simplu, m-ai provocat, tot privindu-ne, atât de insistent... Eu nu aveam de gând procedez astfel, mai ales că nu era deloc corect față de Sid, nici față de mine, poate ... nici față de tine.
Lucian: Sid Kelso... La naiba! L-ai sărutat... Nici acum nu-mi vine cred într-adevăr ai făcut-o! Lia, îți dai seama din cauza asta m-am dat la o parte din calea voastră? De asta m-am retras, în toată perioada asta...
Lia: Din calea noastră?! Cum adică, Luci? Ce tot spui?
Lucian: Păi, eram convins astfel ai vrut să-mi arăți că ești împreună cu el, prietena sau iubita lui, iar eu aș fi în plus, deci, să-mi văd de treaba mea, vă las în pace, ceea ce am și făcut. M-am retras, v-am lăsat în pace... Și tot din cauza asta ți-am cerut săptămâna trecută să nu mă mai cauți, uiți de mine; de fapt, în realitate, tot eu încercam uit de existența ta, să mi te scot din minte, ceea ce nu reușeam deloc, mi-era imposibil. Off, Lia... De asta zic, am interpretat totul greșit, dar așa mi-ai dat tu de înțeles, prin acel gest din seara aceea.
Lia: Nu, Luci, în nici un caz! Nu trebuia înțelegi așa ceva...
Lucian: Dar ce altceva?! Pune-te în locul meu și gândește! Ce altceva aș fi putut înțelege?! La naiba! N-ar fi trebuit să fiu acolo! Blonda avea dreptate. Ar fi trebuit -i dau ascultare, când mi-a propus plecăm de acolo, înainte de a se fi întâmplat, dar eu, căpos ca de obicei, nici n-am vrut să o aud. În plus, m-am dat în spectacol, ca un prost, în fața localnicilor prezenți acolo, doar ai văzut cum am reacționat atunci, dar nu m-am putut controla pe moment...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu

Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei ne ridici din nou.
Fără știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.

Oamenii cred tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai și până-n orașul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian: Frumoasă încercare, blondo, dar să știi că nu merge! Nu ține figura. Nu las păcălit, deci, n-am să-ți cad în capcană.
Maria: Ar trebui, totuși; colegii noștri vor și ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absență, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian: Blondo, nu insista!
Maria: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Ești altfel.
Lucian: În ce sens?
Maria: Nu știu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simțit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi înghețat brusc toate simțurile. Nu erai așa înainte...
Lucian: Serios?! Scuze, nu intenționam ... De fapt, nici nu știu ce vreau spun.
Maria: Zău, Luci, de ce ești așa?
Lucian: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria: Așa cum ești acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpățânat, mândru, orgolios... Nu știu, te comporți prostește, copilărește, nicidecum ca un om matur cu pretențiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian: Eu, blondo?! Ți se pare ție numai...
Maria: Nu mi se pare deloc. Ești, dar ce să mai, te las așa, cu încăpățânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Ești foarte căpos, ca un catâr, ți-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ți face.
Maria: Nu sunt eu nici chiar așa, blonduțo.
Maria: Asta vom vedea.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mr. McPhee: Nu ești homosexual.
Jack: Ba da, sunt! Și tu știi asta. Am văzut cum te uiți la mine și știu știi. Gândeș-te la cum te-ai purtat cu mine și la cum te-ai purtat cu Tim. Pentru el era adevăratul fiu, iar eu eram diferit. Și oricât ai încercat faci dispară și să ignori asta, eu m-am străduit și mai mult. Eu am încercat mai mult decât tine, să fiu tăcut, uit și să nu-mi deranjez familia cu problema mea. Dar nu mai pot face asta pentru că e dureros. Îmi pare rău, tată. Îmi pare rău, Andie. Nu vreau trec prin asta, dar trebuie.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ca să vezi; ce de foi ai luat! Tocmai din jurnalul meu... Și eu nici măcar nu le-am observat lipsa!
Lucian: Nu aveai cum observi, pentru că am avut grijă să nu las semne vizibile. Poate n-ar fi trebuit să-ți înapoiez foile astea, pentru că sunt foarte importante pentru mine!
Lia: Mai bine că mi le-ai înapoiat. Am să încerc le atașez la locul lor; se vor păstra mai bine astfel.
Lucian: Adevărat. Și deci, mai erau și alte lucruri interesante de aflat, scrise acolo? Poate ar fi trebuit fi luat tot jurnalul, -l citesc, nu doar câteva foi.
Lia: N-ai fi putut, i-aș fi sesizat lipsa.
Lucian: Poate, dar eu tot aș fi aflat acele amănunte importante, despre care nu vrei să-mi vorbești.
Lia: Probabil le-ai fi aflat. Dar de moment ce n-ai luat jurnalul... Și mai bine că nu l-ai luat; m-aș fi supărat prea rău pe tine, dacă ai fi procedat astfel. Nu cred că ți-aș fi acordat prietenia mea, în acel caz... Parcă și așa îmi vine reconsider ideea asta.
Lucian: Poftim?!
Lia: Glumeam, Luci... Nu-ți fie teamă; nu-mi retrag hotărârea. Suntem prieteni, cel puțin. Dar să nu mai rupi alte file din jurnalul meu. Vorbesc foarte serios!
Lucian: Bine. Promit! N-am să rup altele.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Poem carnal

Îmi povestea cineva viața ta.
Târfă ești ca și maică-ta.
Îți vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puțintel
și mi-ai spus că te doare capul.
Te-am dat la dracul
și te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
să mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
Ți-am strivit gura cu gura mea,
femeie rea.
Sânii i-am simțit cum se zbat,
femeie plină de păcat.
Și te-am avut, acolo, pe pământ,
fără zici nici un cuvânt.
Mi-ai simțit trupul încordat,
ai simțit durerea când te-am mușcat
și totuși, mi te-ai dat resemnată...
Ptiu. Bată-te Dumnezeu să te bată...

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Cât despre tine, acum, doar din cauza faptului mâine e ziua mamei tale treci prin această perioadă "delicată", ești atât de nesuferit și ai aceste toane?
Lucian: Exact. Din această cauză.
Lia: Ca să vezi; băiețelul mamei cel răsfățat...
Lucian: Lia, te rog! Ți-am mai zis, nu mă lua peste picior! Nu-mi place.
Lia: Nici n-o făceam, Luci. Deci, te înțeleg. Dar parcă spuneai asta-i doar una dintre problemele cu care te confrunți acum. Iar cealaltă? Sau celelalte, dacă ar fi mai multe...
Lucian: Despre acelea, prefer să nu discut, momentan!
Lia: Ah, preferi să nu... Atunci, te las singur. Dar încă nu m-ai lămurit asupra unui aspect. Și anume, când vei veni la întâlnirile noastre obișnuite?
Lucian: Păi, sincer, nu știu. Mai bine nu mă întreba.
Lia: Atunci, nu te voi întreba.
Lucian: Lia, bucur că ai venit! Prezența ta mi-a făcut bine. Serios! Mulțumesc. Și te rog, păstrează brățara, nu mai încerca să mi-o înapoiezi altădată!
Lia: Bine. După cum vezi, o păstrez totuși. La urma urmei, am primit-o de la... adevăratul Moș Crăciun, nu de la tine.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am vazut
Si nu Te-am auzit; dar am stiut
Ca Tu erai Acela… N-am simtit
Nici falfairea hainei; neclintit
Era in casa totul si inecat
In bezna, cand deodata s-a miscat
Ceva, dar n-am stiut: in mine fu
Miscare, sau in juru-mi. Stiu ca Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai stralucit
In slava mare, nici nu Te-ai ivit
Sa-mi dai sa-ti pipai urmele de cuiu.
Dar Te-am simtit si n-as putea sa spuiu,
Cum ai venit si iarasi, cum Te-ai dus.
Simteam ca o putere de nespus
Ma-nvaluie, rapindu-mi suflul tot
Al vietii in varteju-i. Cum nu pot
Sa scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul imi tace ca un schit…
Pe ce cunosti ca-i zi, chiar de nu vezi,
Si stii ca-i noapte, chiar daca veghezi?
Putea-voi sa gasesc vreun de-al Tau,
Cand gandul, ametit, se pierde-n hau,
Si-n minte-abia de pot sa-l mai cuprind?
Ce punte pana la Tine voi sa-ntind,
Pe care Tu sa vii, senin in jos?
Eu te-am simtit asa de luminos
Ca n-am putut sa vad. O vreme-am stat
Cu ochii-nchisi ca moarta. Nemiscat
Ai stat si Tu in mine, undeva,
Si eu in Tine. Dragostea era
Aceasta neclintire? Nu mai stiu…
Dar mi se pare lumea un pustiu
Si ziua, intuneric nesfarsit,
De cand in noapte, Doamne, Te-am simtit,
Atat de-aproape. Dragostea era?
Stateam pierduta-n Tine, undeva,
Invaluita cald in Dumnezeu …
Si Tu erai in mine, Doamne-al meu!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România există, fiindcă eu o iubesc

România există și e locul
unde eu am primit dreptul la viață!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine și să te iubesc!
Rămânia ești tu, iubitule,
când chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când aperi și mă strângi la piept!
România ești tu, prieten drag
și tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie greșesc,
fiindcă îți pasă de mine dar totuși,
accepți așa cum sunt, fiindcă iubești!
România ești tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
ești în inma mea și, știu sigur,
că și eu contez pentru tine!
România ești tu, pruncuțule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor și bun,
căci surâsul și gânguritul tău
îmi definesc existența,
nădejdea continuității
și voința divină!
România sunt eu, când îmbrac în ea
ca-n strai de sărbătoare și o port
dincolo de mare și dincolo de hotar:
în inimă, în gând și pe buze!

Fiindcă o iubesc, România există!

poezie de (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In memoriam Lucian Bulătan

Cu un potop de lacrimi venit-am azi la tine,
Și-un trandafir de gheață aștern pe-al tău mormânt
Privindu-ți crucea rece -ntreb dacă ești bine,
Dar bunul meu prieten, nu scoți nici un cuvânt?
Nu poți să-mi spui de îngeri în casa lor minune
Te-au găzduit sau poate ai fost chemat mai sus?
Dac-ai putea, știu sigur, că totul tu mi-ai spune,
Dar știu că ești aproape, aproape de Isus.

Te-ai dus faci portrete și-n cer la serafimi
Să bucuri și acolo, la fel ca pe pământ,
Prietenii de-acuma, duioșii heruvimi,
Dar bunul meu prieten, nu spui nici un cuvânt?

Știu că-ți lipsește mama, la fel de mult și sora
Și fiica și nepotul, așa-i normal fie,
Ți-e dor și de băiat, ai vrea să-ți vezi și nora,
Dar cel mai mult, desigur, ți-e gândul la soție.

Ai vrea la ei s-alergi, la fel ca altădată
Pe cerul înstelat scrii cât îi iubești,
Ai vrea și te-nțeleg, măcar, măcar o dată
Să-i strângi la piept cu dor și iar le vorbești.

Dar vezi că lumea asta, cu bune și cu rele
E doar o amintire în cartea vieții tale;
Și atunci, preabun prieten, de-acolo, dintre stele
În vis, din când în când, ne mai ieși în cale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Semn

nu vreau să mă vezi noaptea
nu pot trimite fotografii
am ochii roșii, un blitz defect
și câteva dâre de lumină pe inimă

gândesc să nu-ți mai trimit niciodată fotografii
sunt prea încărcate de melancolie
m-am săturat să-mi plimb tristețea pe sticlă
urăsc reflectoarele, picturile și pictorii, pe tata
da, îl urăsc, pe bunul meu tată
îl urăsc
nu-l mai urăsc
bat câmpii și devin alta
urăsc-iubesc
iubesc-urăsc

cu pumnii strânși, sper
nu voi mai scrie niciodată poezie.
uită-te la mine, dragul meu
fotografiile și poeziile mele stau pe ape
eu merg înainte și n-am chef de nimic
las ușile deschise, nu mi-e frică de nimeni
vreau să-mi pui întotdeauna întrebări simple

acum vreau dorm
fără nici o întrebare, nici o fotografie, nici o poezie
vreau să mă ascund în așternuturi
nu ți-am spus, știu să-mi fac cruce cu limba
tot tata m-a învățat
dar mi-e frig, țin mâinile împreunate

rog să nu-mi vadă niciodată fotografiile, răspunsurile, poeziile
să nu vadă decât atât
aș putea să fiu o soție bună
amanta perfectă
aș putea să fiu copil, o altă mamă
aș putea să fiu a ta în fiecare noapte
aș putea să nu mai scriu nimic
acum
și cu toate astea
de mâine, n-o să-i mai spun nimic mamei
am s-o îmbrățișez cu toată dragostea
fără știu de ce în fiecare noapte
o doare atât de tare
Dumnezeul meu

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: O dată la cât timp trebuie schimbat uleiul de motor? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook