Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Barbu

Oul dogmatic

E dat acestui trist norod
Și oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare!

Cum lumea veche, în cleștar,
Înoată, în subțire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă și cavou.

Din trei atlazuri e culcușul
În care doarme nins albușul
Atât de galeș, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.

Dar plodul?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
Acordă lin
Și masculin
Albușului în hialin:
Sărutul plin.

*

Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, și azi - întocma:
Mărunte lumi păstrează dogma.

Să vezi la bolți pe Sfântul Duh
Veghind vii ape fără stuh,
Acest ou - simbol ți-l aduc,
Om șters, uituc.

Nu oul roșu.
Om fără sat și om nerod,
Un ou cu plod
Îți vreau plocon, acum de Paște:
Îl urcă - în soare și cunoaște!

*

Și mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Și ou și lume. Te-înfioară
De ceasul, galben necesar...
A morții frunte - acolo-i toată.
În gălbenuș,
Să roadă spornicul albuș,
Durata-înscrie-în noi o roată.
Întocma - dogma.

*

Încă o dată:
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el.
Și nici la closcă să nu-l pui!
Îl lasă - în pacea - întâie-a lui,

Că vinovat e tot făcutul,
Și sfânt, doar nunta, începutul.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Tudor Arghezi

Zdreanță

L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfenițele-i atârnă
Și pe ochi, pe nara cârnă,
Și se-ncurcă și descurcă,
Parcă-i scos din câlți pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaș fără păreche.
Dă târcoale la coteț,
Ciufulit și-așa lăieț,
Așteptând un ceas și două
O găină se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când și-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvățat și știe,
Și, pe brânci, târâș, grăbiș,
Se strecoară pe furiș.
Pune laba, ia cu botul
Și-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai nițel, că te dezvăț
Fără mătură și băț.
Te învață mama minte."
Și i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanță l-a și lepădat
Și-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,
Cu culcușul lui, vecină,
Zice Zdreanță-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"

poezie pentru copii de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Oul fenomenal

Capra n-are decât să roadă varza până la cotor.
Nu mă interesează.

Și varza n-are decât devină malacov,
Lăsând capra să moară de foame.
Nu mă interesează.

Problema caprei și a verzei nu mă interesează.

În schimb visez, de multă vreme visez, un falnic
cocoș.
Un cocoș cu rude în soare
Și o găină ca din povești
ne poată da în sfârșit
Oul fenomenal.

O, de multă vreme visez
Acest ou.
Acest ou din care, fără să fie spart,
se poată face o uriașă omletă,
Pentru istoria câtor secole vor mai fi.

Problema caprei și a verzei nu mă interesează.
se descurce cum or ști.

Dar eu unul nu mai vreau, în ruptul capului,
nu mai vreau
Acele omlete pe care șefii bucătari
Le invocă pentru a sparge miloane de ouă.

Milioane de gălbenușuri prelinse din găoace
Milioane de cucurigu mai puțin sub soare
Miloane de sori împidicați răsară
Întreaga istorie a lumii pervertită
Sub motiv că așa se face Omleta.

Ce eu unul visez, de multă vreme visez,
Oul fenomenal.

poezie celebră de din Orion (1978)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus ne scăldăm
trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse ne-o dai
izvorul neprihănirii
fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt

toți dar ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
ființele ne inunde
ca noi toți fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El e Adevărul Sfânt

Fie-ți azi la îndemână
Doar Cuvântul Celui Sfânt
Dragostea îți rămână
Ca fii numai lumină
Țărmuit doar în Cuvânt

Împletește-ți dar viața
Azi pe urma Lui Hristos
Treaz fiind în dimineața
Ce îți lipezește fața
Dar în cerul glorios

Fii lumină din Lumină
Condus doar de Duhul Sfânt
El pe brațe să te țină
fii veșnic fără vină
Cu viața în Cuvânt

Placă-ți dar chiar și mustrarea
Adevărul să-l trăiești
Ca capeți îndurarea
Și pe veci chiar și salvarea
Sus în slăvile cerești

Încrezându-te-n Cuvântul
Sfânt și viu al Lui Hristos
Tu lucrează dar pământul
Chiar de-l bate azi și vântul
Ca fii victorios

Înțelege-ți dar menirea
Omenirii un sol să-i fii
Căutând desăvîrșirea
Înnodată cu iubirea
Ca s-ajungi în veșnicii

Fii un rob al Lui Hristos
Însă plin fii de credință
Având ochii sus nu jos
Ca fii victorios
De har plin și biruință

Domnul Isus ce-ți vorbește
Prin Cuvântul Lui cel Sfânt
Todeauna tu-mplinește
Și Cuvântul îl trăiește
Cât umbla-vei pe pământ

Nu pe Lege tu să pui
Preț — ci pune-l pe Hristos
Pe Ființa Domnului
Căci ființă ca Ea nu-i
Cât umbla-vei aici jos

Pentru noi Legea-i Isus
El e Adevărul Sfânt
Cum alții pe lume nu-s
C-al păcatului apus
Ne e dat doar prin Cuvânt

Prin Hristos doar se termină
Păcatul — nelegiuirea
El ne scoate la lumină
Și ne face fără vină
Omorându-ne dar firea

Glorie dar Lui Hristos
Cinste slavă și onoare
Îi aducem dar de jos
Și îi mulțumim frumos
Căci ne dăruie salvare
20-10-2021 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oul lui Columb

Am auzit despre Columb și oul lui,
Dar până astăzi încă n-am aflat,
Te rog prietene de poți -mi spui,
Dacă nu–i pasăre, cum de-a ouat?

epigramă de (12 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ne-a făcut să fim o rouă

Nici n-a fost și nu va fi
Nimenea ca și Isus
trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus

El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
trăisacă în lumină

Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâșit
Și iubire-ntodeauna

Numai El este viața
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă fața
Și ne-mbracă în iubire

Plin de Duhul Sfânt era
Și în milă și-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieții vii cărare

El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl așează

Și-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuși lumineze
O viața mai deplină
În sine el să creeze

Reazim sfânt și sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viață ne-a dat rost

Pe cărarea Lui Divină
Pe atâți Domnul ne-a luat
Ne-a spălat și fără vină
Pe stâncă ne-a așezat

Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăție
De e soare ori de plouă
Mire veșnic ne fie

Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste și onoare
Căci ne arată veșnicia
El fiindu-ne salvare

poezie de (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

* * *

E de frumusețea sufletului fiecărui român
ca atunci când va merge la vot
îl plouă cerul cu
roșu
ca oul de Paște
cu galben
ca cearcănele bunicilor
cu albastru de Voroneț
să nu știe nimeni
secretul lui
și al tău...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oul sau găina?

Când fu și gospodina întrebată
A dat răspunsul, nu savant, dar clar:
- E vechi și oul... vara-n Aprozar,
E veche și găina... congelată!

epigramă de din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mă simt închis într-o ou de beton armat

lovesc cu disperare pereții precum un pui anemic
care nu și-a înghițit încă gălbenușul
e ca și cum m-aș grăbi ies în viață
rup iarba -mi mișc aripile
casc ciocul după un strop de apă
ori doar să caut căldura universală
dar de atâta freamăt oul s-a rostogolit în el
fără a mai căuta temei în lumea de dincolo de lume
ca un meteorit incapabil ardă până la capăt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roata

Roată, roată, roată, roată,
Te-aș mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuși și o roată!...

Vrei spui că omul n-are
Și o roată-nvârtitoare?
Ba știi că și el are
Și-încă două-n angrenare!

Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Și nu bate din aripă!...

Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Și nici nu visezi pe unde
Mintea merge colinde!

Peste mări și țări se duce
Și-ntr-o clipă te aduce.
Colindă cerul cu stele
Astrele și toate cele.

Tot creștinul se gândește
Și nicicând nu se oprește
Gândul e făcut să zboare
Și când ești în adunare!

Zburătoru-acesta știe
Far' să scrie pe hârtie
Se-nvârtește fără stare
Fuge și din adunare!

Când se predica cuvântul
El, mai repede ca vântul,
Zboară și nimeni nu știe
Când concepe o prostie!

Însă totuși este bine
Că n-are acces oricine!
Duhul locuiește-n minte,
Roata merge înainte!

Mintea merge roată, roată
Nu se-oprește niciodată...
Și-acum vezi că omul are
Și el roată în dotare?

Poate că ne-ar fi rușine
De-ar avea acces oricine
Ca vadă ce gândim
Câte rele plănuim

Stă în loc sărmanul frate,
Se gândește se socoate,
Și, privind cu ochii roata,
Mintea la păcat se-ndreaptă!

Dacă vrea ochii -nchidă
La păcat să nu se-ntindă,
Roata minții totuși merge
Lucrând la fărădelege!

Atunci cum se ferească
Bietul om să se păzească?
Cum s-oprească roata asta
Să nu-l mai pască năpasta?

Unde-ar fi se ascundă?
Cine poate răspundă
Dacă-n orice loc sub soare
Roata merge-n goana mare?

Iată care e secretul
Citând din Scripturi versetul
Când citim în psalmul unu
Ce ne vorbește Stăpânu'

Cugetând ai în gură
Doar Cuvântul din Scriptură,
Și atunci va fi ferice
Roata mare-o să se strice!

Când închizi ochii anume,
Tu stai în rugăciune!
Și-atunci roata se oprește
Răul nu se mai pornește!

În concluzie se poate,
Orice om să se socoate
O invenție perfectă
Dacă-ar fi, tot se defectă!

Dar e-o roată concepută
Numai Dumnezeu s-o-nvârtă
Daca-L lași îți pornească
Roata cea duhovnicească!

Despre cea de-a doua roată
Nu cunoaște lumea toată!
Numai cel care gândește
Prin Duhul, duhovnicește!

Asta-i roata-adevărată,
C-aș mai inventa-o-odată!
Roata rea se oprească,
Roata bună sa pornească!

Doamne, dă-ne-nțelepciune
Să nu mai gândim la lume!
Mișcă roata-n viața noastră
Doar pe cea duhovnicească!

Când intrăm în adunare,
Toate faptele murdare:
Bârfa, ura, dușmănia
Să nu ne strice frăția!

Răutatea - roata mare
S-o scoatem din adunare
Iar păcatul și prostia
Să nu strice omenia!

Vino Tu în adunare
Mișcă tu pe fiecare!
Lasă Duhul să lucreze
Și poporul vegheze!

Lasă adierea sfântă,
Mintea ne-o binecuvântă
Gândul, inima fie
Doar la sfânta-mpărăție!

sufle dinspre Tine
Duhul Sfânt peste oricine
Roata noastră se-oprească
Sus în patria cerească!

poezie de (6 mai 2010)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regizorul scrie o carte sau pictează un tablou cu anumite culori pe care le pui tu la dispoziție, cu un text pe care îl scrii și tu. El alege o parte din lucrurile pe care tu le faci și le încheagă într-un fel, dar nu e datoria lui să te învețe. El spune "dă-mi roșu!" și tu te chinui produci niște roșu, sau zice "mai adu galben!" și tu te chinui fabrici puțin galben, după care le combină și pictează cu ele. Asta dacă e să fiu așa, foarte plastic, dar nu poate el să facă galben în locul tău.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Oul și găina (fabulă)

Oul cu pricina
Căpătându-și graiul,
Acuza găina,
Ce mânca mălaiul:
Ei! tu, cotoroanță bălaie,
Ce dormi toată ziua pe paie!
Eu te-am făcut din smoc de puf,
Pe-o vreme când mi-era năduf!
Și-n fond știi că mi-e rușine,
Că nu mă pot făli cu tine!
De fapt, cunoști... o gospodină,
E comparată cu-o găină,
Atunci când este mai oloagă,
Sau are lipsă câte-o doagă!
Pe câtă vreme, eu acuși
Sunt o ideie-a lui Brâncuși!
El m-a creat... și-ncă din mers,
Dar sunt geneză în univers!
-Tu, oule! o coajă și-un albuș,
Nu-i spune tată lui Brâncuși,
Căci pui sau puică niciodată,
Nu știe cine-i este tată!
Eu-ți sunt... ți-o jur pe nouă sfinți,
Din doi, doar unul din părinți,
Al doilea-n fond nici nu se știe,
mulți cocoși erau în vie!

Morală
Și cucul crede în gutui,
Că e hrănit de mama lui,
Dar când învață bine zborul,
O strigă!... că-l cuprinde dorul!

fabulă de din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi pot imagina

florile de soare fără culoarea galben
cum nu-mi pot imagina
frumusețea fără invidie
și pizma fără motiv
ascult o respirație sacadată
arborii mei au obosit
recunosc de la distanță tristețea
seamănă cu florile de soare
lipsite de petale

am luat cu mine o cutie de acuarele
câmpul nu s-a supus
nici eu
știam că deunăzi vei renunța
impertinența mea te-a scos din sărite
miorlăie grozav pisicile în curtea blocului
din cinci, trei cu siguranță au căzut în picioare
eu nu
mi-am julit un pic genunchii
acum sunt bine
stau pe coate
și număr gândacii de pe marginea pervazului
deschid mai des fereastra

am cumpărat panglici roz
leg cu ea viața
asta ca să nu spui
n-am făcut nicio schimbare
în fond fără galben nu pot fi florile de soare
cum fără soare nu poate fi lumina
cum fără lumină...

ce-ar fi să nu mai trăim degeaba?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trist

Se joacă-n feste ne... norocul ce și-a uitat, ingrat, origini,
Că o negație-l desparte, de ce el este-n fond făcut;
O punctuație-ntr-un șir, delimitată sau totală,
Ce gândurile-ar limpezi și umăr ar fi să te sprijini,
Un fel de șansă, sinonim de ce-ar fi vrut și s-a putut,
Dar se pierzând într-un ne fast... Ce trist, mai mult decât o boală.

Este-un suspin, când crezi că aer intubat scurt e resuscit,
Dar nu revigorează hău, e doar un semn de deznădejde!
Este și-o apăsare, culmea, fără nimic de greu pe piept;
O sfâșiere virtuală de inimă, de-un trup rănit.
E-un zbucium calm, un antonim, cum stoic curmi rapid primejde...
Un nor, ce poate picura direct pe colțul de ochi drept.

Și nu e sânge repare, curgă astupe plagă
Și nici a egoului morfină stingă "doare" de moment.
Nu e nici oul de-o speranță; doar nevăzut, o cecitate,
Nu un orbit ce-ar putea trece, de mai e timp. E încă vlagă!?
Nu-i iremediabil încă, nu s-a produs un accident!...
E trist de tot, cum de-altul moare, dar crezi încă-n eternitate?!?...

poezie de (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumuseți pierdute

fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus,
fii lovit de priviri îndreptate-ți
Și ucis de iubiri ce demult au apus.
fii aproape de toți, dar simți că nu ești,
fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
fii pe pământ, dar să nu te găsești,
Când stai cu ai tăi se-ntrebe de ești.
Totul din viața-ți tu să-l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
privești norii, dar să nu știi ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
simți soarele ce pentru tine-i străin,
bei apă cu sete și să simți că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori.
simți valul mării uscat cum izbește în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul să-l vezi infim și pierdut,
Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simți nimicit și stors de putere,
fii plin de iubire de dat și nimeni nu-ți cere,
poți dai tot fără-n schimb primești,
fii crud judecat făr-a ști cine ești.
Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit
Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere,
Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Necazuri familiare

Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu vânătăi,

Dar să fie și curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ți se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ți-ar fi soțul de drag,
Și cafteală și scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuța, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în șapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Ion, cum am dedus,
Era soțul ideal
Și chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, și-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia și la încins,

Nici pe zi, el umblăreț,
Nu s-a agățat, haihui,
De vreo fustă prin județ,
Stând în pătrățica lui,

Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuța caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Știți cum fac, la șapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatăl și Isus

Singura nădejde vie
Numai Tu Isus ne ești
intrăm în veșnicie
Sus în slăvile cerești

Singura cărare sfântă
Numai Tu ne-ai arătat
ajungem sus la nuntă
Cu un suflet nou—curat

Nimeni Doamne n-a-ndrăznit
susțină ca și Tine
ești viața-n Infinit
Și-o poți da la orișicine

Cine ascultă și primește
Sfânta Ta învățătură
Și mereu își curățește
Viața lui și-a lui făptură

Cel ce e nevinovat
De a lumii mari păcate
Și-și vrea sufletul curat
Depărtându-se de moarte

Prin credința ce ne-ai dat
În Ființa Ta Divină
cântăm neîncetat
Trăind numai— în lumină

Tu ești singura Ființă
Ce-ai trăit pe acest pământ
De har plin și de credință
Ne-ai vorbit de Tatăl Sfânt

Și ne-ai spus că ne iubește
Și ne vrea fim ai Lui
Dacă omu-i dăruiește
Inima din pieptul lui
........

Tatăl Sfânt ne-a înțeles
Grava nostră neputință
Și pe Isus l-a trimes
ne-mbrace în credință

Astfel dar cine s-ncrede
În Isus Mântuitorul
Viața-n sine nu o pierde
Căci El e Izbăvitorul

Tatăl Sfânt ne dă odihnă
Doar prin jertfa Lui Hristos
Dac-o viață fără vină
Ne luptăm trăim jos

Și spre viața viitoare
Tot mai mult de aici privim
Spre Isus al nostru soare
Din inimă să-l iubim

Tatăl Sfânt ne înțelege
Și ne știe ce sântem
Ne scapă de foc și Lege
Domn pe Isus de-l avem

Astfel dar cu bucurie
El ne dă împărăția
Dacă noi în veșnicie
Trăim sfânt㗠curăția

Cel Prea Înalt ne vrea curați
Fără pat㗠fără vină
De Hristos fim spălați
S-avem parte de odihnă

Tatăl Sfânt doar l-a trimis
Pe Isus ca să ne ia
ne ducă-n Paradis
Viață sfântă ne dea

Și Hristos i-a dat onoare
Celui Sfânt și Prea Înalt
Nimeni cum aici sub soare
Să-i dea nu a acceptat

Nimeni n-avea cunoștință
Pe Tatăl să în cinstească
Ca a Lui Hristos Ființă
Până-n patria cerească

Domnul Isus l-a-nălțat
Pe Tatăl mai sus de toate
Și El l-a glorificat
Și în viață și în moarte


Căci Isus este iubirea
Și tot ce s-a dăruit
El este neprihănirea
Celui care l-a primit

Pe pământul plin de ură
De păcat— nelegiuire
Doart a Lui învățătură
Ne cere neprihănire

O viață în lumină
De Tatăl ascultăm
trăim doar fără vină
Pururi cinste îi dăm

Așa Isus ne-a-nvățat
fim sare și lumină
Celui Sfânt și Prea Înalt
Să-i dăm viața fără vină

La Tatăl nimeni nu poate
vină decât prin Mine
Eu sunt Ușa dinspre moarte
Viață pentru— orișicine

Cine ascultă și păzește
Azi porunca Lui Divină
Pe noi iată ne primește
Căci viața-i o lumină

Eu cu Tatăl vom veni
Și cu el Noi vom cina
Pe veci oaspeți îi vom fi
Și viață îi vom da


Tatăl Sfânt este mai mare
El e singurul stăpân
Ce puterea toată-o are
Veșnic pe orice tărâm

Numai El vremea o știe
Și timpu-i e cunoscut
Din a Lui împărăție
Și din tot ce s-a făcut

El decide— hotărăște
Orice vrea în Univers
Și pe oameni îi primește
După calea ce-au ales

Înaintea Lui se-nchină
Îngerii din ceruri toți
Cel Prea Înalt e o lumină
Ce s-o vezi ca om nu poți

El e punctul principal
Din imensul Infinit
Căci numai dup-a Lui plan
Tot ce este s-a-ntocmit

De la El pornit-au toate
Îngeri stele și pământ
El e dincolo de moarte
Onorat și pururi Sfânt

El a dat miez și viață
Planului de întocmire
A tot ce azi se înalță
Și ne umple de uimire


Oriunde noi ne uităm
Și în cer și pe pământ
O splendoare larg-avem
Din lucrarea Celui Sfânt

Toate sunt doar inovații
Ale Celui Prea Înalt
Și ele-i aduc ovații
Nimănui cum nu s-a dat

Glorie cinste onoare
Tatălui din cerul Sfânt
Pentru apmpla Lui lucrare
Ce-o vedem și pe pământ

Cinste slavă și mărire
Veșnică Celui Prea-Nalt
Îi cântăm cu mulțumire
Fie pururi lăudat

El e singurul ce are
Peste toate stăpânirea
Lumilor nemuritoare
E puterea și iubirea

El pe Isus ni l-a dat
Viață nouă ne fie
S-avem sufletul curat
intrăm în veșnicie

Tatălui cel Sfânt din cer
Îi aducem toți onoare
Din lumea celor ce pier
Căci e Viață și salvare

poezie de (11 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea lacrimilor

N-am găsit nici-o ființă
Nici în cer nici pe pământ
Să-i dau viața prin credință
Decât Fiul Celui Sfânt

Domnul este Dumnezeu
El Isus Hristos Mesia
Ce mă ia pe brațul Său
Și-mi e pacea — bucuria

N-am găsit nici-o făptură
Pe acest pământ străin
A cărui învățătură
ne abată de la chin

Omul gingaș să-l salveze
Curățindu-l de păcat
Și în rai îl așeze
Cu chipul imaculat

Nimenea de pe pământ
Nu a fost și nu e-n stare
Cuvântul Acelui Sfânt
îl pună-n aplicare

Fără pată în lumină
fie ca un izvor
Cu vorbirea fără vină
Pentru omul muritor

Caut un om să stea în spărtură
Dar omul vai — nu-i nicăieri
Ca trăiască Sfânta Scriptură
Viu în lumin㠗 nu în păreri

Caut un om dar nimenea nu-i
Sfințenia — el s-o păstreze
Imaculat — în fața Domnului
Cu drag el să se așeze

Dar nimeni nu-i nimeni n-a fost
Curat sfânt și fără vină
rămâie crin la post
Îmbrăcat doar în lumină

Și astfel a trebuit
Domnul Vieții coboare
Singurul neprihănit
Și războinic de sub soare

Domnul Vieții — El Lumina
Și Adevăru absolut
Cel ce dăruie cununa
Celui sfânt neprihănit

Fiul Celui Prea Înalt
Creatorul plin de slavă
El viața Lui și-a dat
Pentru ființa omului — bolnavă

Dezbrăcat de-a Lui mărire
Și de gloria cerească
Străpuns de-a noastră iubire
I-a fost dat jos pășească

ne-nvețe ce-i iubirea
Ce-i Lumina și Cuvântul
Ca trăind neprihănirea
Noi părăsim pământul


A Lui Sfântă-nvățătură
De aici totu-a dărâmat
Nefiind o umplutură
Ci Cuvântu — adevărat

Cuvântul Cel din vecie
Al Celui Sfânt —și Prea Înalt
Veșnic ce e Pâinea Vie
Și viața ce s-a dat

Cu ochii — cum o vedem
Și cum e în veșnicie
Doar de El ascultăm
A Lui goria fie

Toți au fost hoți și tâlhari
Înainte ce-au venit
Numai Domnul celor mari
Și al tuturor — ne-a oferit

Și iubirea și credința
Tatălui de-a se arăta
Curată păstrând ființa
Și-mplinind doar voia Sa

Cât de scump ne ești Isuse
Al Lui Dumnezeu Sfânt Fiu
Floarea lacrimilor scurse
Pe acest pământ pustiu

Tu ești lacrima iubirii
Pentru omul muritor
Ființa — desăvârșirii
Al vieții sfânt izvor


Numai Tu și azi ne scalzi
Și-n lumină și-n cântare
Și de dorul nost"Tu arzi
ne vezi cântând onoare

ne vezi în palma Ta
Plini Isus de-a Ta iubire
Împlinind făgăduința
Însă în nepihănire

Doar Isus ne e destinul
Și viața și menirea
Ne e Calea ne e drumul
Dacă vrem desăvârșirea

poezie de (25 martie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui chel

Cu fruntea-i largă reflectând lumine,
Parcă e oul marelui Brâncuși,
Dar, de-l privesc în zare, văd prea bine
Că oul ăsta n-are gălbenuș!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Dilemă de Paști

Se certau că nu sunt frați
Oul galben și cel roșu,
Dar au plecat împăcați
Căci i-a lămurit cocoșu'.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook