Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Lucian: Atunci, cum e posibil ca aceste plante să existe fără ADN? ADN-ul, lanțul, spirala sau helixul vieții, cum este denumit pe Terra, acea miraculoasă macromoleculă bicatenară, stă chiar și la baza existenței proteinelor și a altor substanțe primordiale. Nu greșesc când afirm că este însăși esența vieții. Fără ea, nu poate exista viață.
Dick: Ah, de ce oare voi, oamenii, sunteți dispuși să credeți că așa cum este pe Pământ, așa ar trebui să fie peste tot, în întreg Universul? De ce raportați totul la ceea ce se află pe Terra? Și de ce oare nu puteți accepta o altă formă de existență a vieții, de manifestare a materiei, cu totul altfel decât cum e pe Terra voastră? Uite că nu e chiar așa peste tot! Legile de acolo nu sunt universal valabile. Repet, nu e la fel ca pe Terra voastră și am să vă dovedesc acest lucru de îndată!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lucian: Un moment! Vrei spui toate aceste plante existente aici, nu au în structura lor celulară acizii nucleici?
Dick: Exact. Nu au ADN, nici ARN.
Lucian: Dar asta e imposibil! ADN-ul este esența tuturor organismelor vii.
Dick: Așa o fi pe Pământ, dar nu și aici, Lucian. Toate aceste plante obținute de noi pe căi artificiale nu au ADN, dar ele există. La fel se întâmplă și-n cazul animalelor și pomilor din pădurea artificială.
Lucian: Asta nu se poate! Fără molecula de ADN, acestea nu pot exista; e de neconceput poată exista plante fără ADN. Ce mai spunem despre animale? Animale, ființe vii, fără ADN?!
Dick: Nu au ADN, Lucian! Dacă ar avea, n-ar mai fi deloc artificiale, chiar dacă ar fi create de noi, în laboratoare. Ar fi naturale, reale, normale, sau cum să mă exprim ca să înțelegeți mai bine? Dar nu au ADN, deci sunt artificiale; n-am avut de unde procurăm ADN-ul lor. Poate mai mult din cauza asta putem afirma că ar fi artificiale, nu în sensul că ar fi de plastic, iluzii, holograme sau altceva de genul acesta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Dar asta-i imposibil!
Dick: O fi imposibil pe Terra, Lucian, însă nu și pe pe planeta noastră. Aici e foarte posibil, deci ar trebui să accepți realitatea.
Lucian: Mă văd nevoit accept realitatea așa cum mi-o prezentați voi, Dick, n-am încotro, deși mie mi se pare ceva în neregulă, pe undeva.
Dick: Întotdeauna ți se pare a fi ceva în neregulă?
Lucian: Nu, Dick, nu chiar întotdeauna.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și deci, din cauza Adelei nu dorești tu -ți faci o altă prietenă acum, aici, pe această planetă?
Nistor: Păi, cum să-mi fac alta, șefu'?! Nu pot! I-am promis voi întoarce special pentru ea și căvoi gândi mereu numai la ea. N-o pot trăda!
Lucian: Ce-ai zis, mă?!
Nistor: Ce-ai auzit, șefu'. Îi sunt fidel prietenei mele, chiar dacă ea a rămas pe Terra. În plus, mi-a promis și ea că mă va aștepta, oricât de mult va trebui, adică atât cât va dura misiunea noastră.
Lucian: Cum?! Ești cumva într-o ureche?
Nistor: De ce, șefu'?
Lucian: Păi, cum ai putut -i ceri așa ceva?!
Nistor: Nu i-am cerut nimic; ea însăși mi-a promis... apoi și eu ei!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: De ce nu conduci tu avionul, sau eu, spre exemplu? L-ai lăsat pe seama computerului de bord...
Sonya: Lasă-l așa cum e și nu-ți face probleme din cauza lui; computerul se descurcă de minune, ne va conduce în siguranță unde dorim ajungem, iar între timp, noi vom sta de vorbă; e mai plăcut discut cu tine, decât să pilotez avionul.
Lucian: Ah, da?! Așa, deci... Dacă pui astfel problema, ai dreptate; lăsăm deci zborul în seama computerului. Și dacă tot ești liberă, fără costumația protectoare, ce-ai zice desfac pachețelul ăsta drăgălaș de lângă mine și să te servesc cu niște bunătăți de pe Terra, preparate "á la Lucian"?
Sonya: N-ar fi rău. Pare interesant. Sunt curioasă gust ceva preparat chiar de tine. Ar fi grozav!
Lucian: Atunci așa să fie. Hai, ce mai așteptăm?! Uite, acum desfac pachetul.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Mda... Nu pot spun decât că voi încerca, dar nu-ți promit nimic. Tot ceea ce-ți pot spune sigur e că mi-ai trezit curiozitatea în privința existenței jurnalului Liei și poate că din această cauză mă voi întoarce printre colegii mei; poate-ți voi urma sfatul, pentu vreau aflu cât mai multe despre acest presupus jurnal...
Sonya: Nu presupus, sigur are unul, jurnalul există; l-am văzut. Nu te-aș minți în privința asta. N-aș avea nici un interes, nu crezi?
Lucian: Nu știu ce să mai cred și ce nu. Aș vrea fiu sigur, mă conving, să am certitudinea că ar fi așa.
Sonya: Dar poți face acest lucru, ți-am spus cum.
Lucian: Am reținut; și-ți mulțumesc pentru sfat.
Sonya: Nu trebuie -mi mulțumești, Lucian. A fost plăcerea mea.
Lucian: Ciudată plăcere...
Sonya: De asta-ți sunt prietenă, te ajut. Prietenii se ajută între ei, chiar și pe Terra, nu-i așa?
Lucian: Sigur că se ajută.
Sonya: Asta încerc și eu acum, te ajut, deși e atât de greu acest lucru...
Lucian: Mersi pentru intenție. E frumos din partea ta, deși modalitatea de a mă ajuta e cam dură.
Sonya: Dură sau nu, ar trebui să-ți convină.
Lucian: N-am spus că nu mi-ar conveni...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De aceea spun rolul unui maestru nu e de a-ți pune în cârcă noi bagaje, de data asta despre Advaita Vedanta: "Vai, am auzit eu sunt Viața veșnică, sunt Acela care îngrop moartea în inima Vieții veșnice." Nu, nu este despre asta. Este de a scăpa de orice fel de bagaj, dă totul jos din spinare, pentru că așa este, cum am mai spus, nu ești cum e Sisif. Ești ca și cum duci în spate întregul munte Himalaya. Frumos e TOTUL; ce Prezență, nu e frumoasă?! Are ea nevoie de constructe psihologice? Toate constructele psihologice pe care le-ai acumulat de la vârsta de un an - când ai început ai acest sentiment al separării, până atunci el nu exista - și până în acest moment, când auzi aceste cuvinte, toate pot să fie date jos chiar Acum, chiar Aici. Nu te poți adresa minții într-un Satsang, eu vorbesc direct Conștiinței/Sinelui, de aceea tot ceea ce rămâne este Prezența sacră, TĂCEREA.

în EL este Aici de la începutul veacurilor și găzduiește în EL toate veșniciile, Partea 3
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Se îndepărtaseră de Terra, deși încă nu foarte mult, dar ce valoare imensă căpătase acest cuvânt simplu, "acasă", așa, dintr-o dată... Lucian își dădu seama va trebui să evite utilizarea acestui cuvânt în exprimările sale viitoare, deși îi era greu renunțe la el. Restabilirea legăturii cu Terra nu dură prea mult, iar imaginea de pe monitor era foarte clară. Părinții lor nu părăsiseră biroul directorului; erau acolo, toți 14...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: E greu de crezut ai putea avea dușmani.
Lucian: Așa ți se pare ție, din cauză ești foarte bună. Cum reușești?
Maria: Explicația ar fi simplă: Trăind mereu printre plante și animale, iubindu-le, prețuindu-le și îngrijindu-le cu drag, am devenit poate sufletistă și bună. În plus, aș putea afirma că am reușit înțeleg adevărata valoare a vieții.
Lucian: Adevărata valoare a vieții?! Și care ar fi aceasta?
Maria: Nu știu dacă într-adevăr am dreptate și chiar aș fi descoperit această valoare inestimabilă, dar, după umila mea părere, ea constă în existență însăși.
Lucian: Adică?!
Maria: Adică fiece vietate e importantă pentru există; și nu mă refer doar la ființele vii, ci și la plante, pentru că și ele trăiesc, chiar dacă n-au posibilitatea de a se deplasa singure, prin mijloace proprii, dintr-un loc în altul. În plus, nu e deloc corect ca noi ne autoconsiderăm superiori tuturor celorlalte ființe, doar pentru că așa ni se pare nouă. Nu suntem cu nimic mai presus decât celelalte creaturi cu care conviețuim, doar pentru noi avem impresia putem fi stăpâni, că totul ni s-ar cuveni; nu-i chiar așa! Chiar și o muscă, o floare sau un microb este la fel de important și poate revendica aceleași drepturi. De ce? Pur și simplu, pentru există! Dacă n-ar fi importante, n-ar exista, iar lucrurile s-ar simplifica, reducându-se doar la existența noastră, a speciei umane. Ar fi însă monoton, plictisitor și deloc interesant dacă n-ar exista nimic altceva cu excepția oamenilor. De aceea îndrăznesc să afirm că fiecare își are rolul și rostul bine determinat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Hmm... Și crezi că e bine continui cu aceste lecții, cu Sid?
Lia: Evident. De ce nu?
Lucian: Și ce-ai faci dacă el se va îndrăgosti de tine?
Lia: Cine?! Sid?!
Lucian: Da, el. De ce te miri?! Crezi n-ar fi posibil?
Lia: Nu știu. Însă nu cred el ar comite o asemenea imprudență.
Lucian: Să presupunem totuși o va face. Cum te vei descurca în această situație?
Lia: Nu știu. Chiar nu m-am gândit la această posibilitate.
Lucian: Dar ea există! Așa gândește-te mai bine, înainte ca acest lucru să se întâmple. Nu va aduce nimic bun, pentru el n-are nici o șansă cu tine!
Lia: De unde știi tu că nu are?! De ce ești atât de convins?
Lucian: E simplu: El e de aici, iar tu ești de pe Terra. Nu cred tu vei dori rămâi aici, iar el nu te va putea însoți pe Terra, în nici un caz, niciodată!
Lia: De ce nu?! Nick ne va însoți!
Lucian: Nick e diferit. Cu el e cu totul altceva.
Lia: Nu s-ar zice. Amândoi sunt de aici.
Lucian: Te rog... Doar nu vrei mă convingi că ar fi așa. Și sper că nu crezi cu adevărat acest lucru. Dar i-am promis domnului Kuny n-am să insist asupra acestui subiect delicat, legat de originea membrilor familiei sale.
Lia: I-ai promis?!
Lucian: Da, pentru dânsul m-a rugat insistent și nu vreau -l supăr. E un om deosebit. Totuși, asta nu înseamnă aș crede altceva. În fine! Nu mai vorbesc despre asta, doar așa am promis... Era însă vorba despre Sid. Și ar fi mai indicat renunți la aceste lecții, ca să eviți eventualele probleme, ce s-ar putea ivi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre Lia, domnișoara consilier, nici nu mai știa ce să creadă. Oare chiar era rea, sau doar așa dorea ea să lase impresia? Știa doar că o iubește, că e îndrăgostit de ea, dar o anumită promisiune făcută, mai ales față de domnul Virgil Stancu, tatăl ei, îl împiedica -i spună deschis tot ceea ce simțea pentru ea. Și atunci? Ce putea face? Să lase lucrurile așa cum erau? Adică, nu în avantajul lui... Ce dilemă! Măcar era bucuros că ea era acolo, la bordul navei, nu rămăsese acasă, pe Terra. Călătoreau împreună, pentru următorii cel puțin 13 ani. Destul de interesant... Oare ce se va întâmpla pe parcurs? Cum îl va privi ea după toți acești ani? Se va schimba ceva în atitudinea ei ostilă, agresivă, față de el? El spera da. Și avea toate șansele să se întâmple astfel. Deocamdată însă, rămăsese de bună-voie supravegheze zborul navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Terra (vezi și Pământ)
Terra. Casa vieții.

definiție de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Nimeni nu poate face nimic acum, nu putem decât să așteptăm liniștiți, după cum ai spus chiar tu.
Lucian: Știu; tocmai neputința asta mă înnebunește! Îmi toacă toți nervii! Aș vrea pot face ceva.
Lia: N-ai ce să faci. Trebuie accepți situația, realitatea.
Lucian: Am încerc, dar nu știu dacă pot accepta. Oricum, n-am de ales... E deja o altă pată neagră în dosarul meu, nu-i așa? Se adaugă la celelalte... S-au strâns destule în șase ani, de când am părăsit Terra.
Lia: Ah, afurisit raport! Nu mai tot aminti de el!
Lucian: Sunt curios... Aș vrea știu ce-ai scris despre mine până acum. Nimic bun, presupun...
Lia: Nu contează...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai mare rău inventat de Aghiuță de minte, este "știința". În fapt, tot ceea ce numești "Știință" e doar o altă poveste naivă, inventată de gând, pentru a adormi copiii! Când afirm că e cel mai mare rău, afirm că tot ceea ce tu numești "știință" pornește de la premisa falsă a formei, materiei și deci a separării pline mereu de frică și suferință. "Științific vorbind" - ce boală o fi asta? - tu chiar crezi ești o formă rătăcită de alte forme, și exact această educație primară handicapată, te pune pe linia suferinței. Tot ceea ce voi oamenii seduși de minte denumiți "adevăr științific" este doar o rușine, o minciună gogonată a minții, pentru a nu vă recunoaște eterna voastră ființă. nenăscută și deci implicit fără formă. Oare cum ar putea handicapatul de gând finit cerceteze "științific" infinitul fără gândire? A crede în "Știință" înseamnă a trăi o viață jalnică grevată de separare și suferință. Nu este nimic științific în "Știință" ci este doar gândul minciunii, adevărata știință presupune începeți prin a cerceta "eu"-ul care se pretinde o astfel de trăsnaie.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără să mă fi manifestat măcar o clipă, EU, Unicul Numen, sunt în manifestare propria voastră inimă, ce necontenit invită Acasă. Chiar și atunci când credeți că sunteți despărțiți de mine sau la distanță, tăcerea mea infinită și compasiunea-mi nemuritoare, plânge prin lacrimile voastre și râde și se bucură ca un copil prin toată ființa voastră. Prin sfânta și eterna mea Absență, eu mă manifest în fiecare dintre voi, ca infinită și non-duală prezență. Astfel impregnez în voi, până la refuz, sentimentul tainic al faptului că nu sunteți despărțiți de nimeni și de nimic, fiind dintotdeauna și pentru totdeauna miracolul Totului din Întreg. Așadar, fără a fi despărțiți vreodată, Eu exist în voi toți, ca și în tot ceea ce este, ca simplu sentiment de A-Fi sau Eu-Sunt, și astfel induc în fiecare dintre voi sentimentul tainic și inexorabil al nemuririi! Acum, mai mult ca oricând, sunt Aici și vă invit la nemurire! Așa este Acum la MINE!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veghe

De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Și de ce-mi veni, oare,
Așa, peste noapte,
Să dorm cu fața-n sus?
Să mă obișnuiesc?
(Pușchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deșălată de colaci, candele
Și cruci stilizate
Din smochine)
Și simt cum mă adaptez
În semiîntuneric
Odihnei din urmă,
Când voi privi cerul
Prin sticla fumurie a țărânei
Ca și cum, în lipsa mea,
Peste Terra,
S-ar fi coborât
O nesfârșită
Eclipsă...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Totul

Sunt o picătură din miezul pământului
și un strop de apă din roua dimineții,
curg anii precum secundele
și viața nu are niciun sens.....
totul este nimic și nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
și fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esența vieții,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinți de iubire,
pământul se zdrobește de durere
și de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputința iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un cățel ce stă-n mijlocul străzii,
așteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu știe -i făcut din apă și pământ
și nu cunoște mila...
Sufletul Universului aleargă-n
inima radiată a necunoscutului
vărsând Lumina peste Terra,
crezând că oamenii vor înțelege.....
știu totul și nimic,
ei sunt totul și nimic în Univers,
sunt cuprinsă de tristețe
când privesc suferința planetei
și neînțelesul om
ce aleargă de colo-colo
și nu produce nici cât o frunză
pentru eterna viață!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ceilalți, colegii noștri, știu gătești?
Lucian: Nu cred. Adică, nu toți.
Lia: Vrei spui Alex și Nis au habar de acest lucru?
Lucian: Ei doi, cu siguranță, da. Știau de mult timp.
Lia: Ciudat! N-au spus niciodată nimic despre asta.
Lucian: Poate pentru nici nu i-a întrebat nimeni nimic în acest sens.
Lia: Așa-i. Îi serveai des pe Terra?
Lucian: Ori de câte ori se ivea ocazia. Însă Nis, de obicei, când venea la mine, în vizită, mânca o grămadă de dulciuri.
Lia: Din partea lui, era de așteptat. Aveai întotdeauna suficiente dulciuri?
Lucian: Suficiente pentru el, nu cred, însă, de obicei aveam întotdeauna, destule; îmi plăcea fiu pregătit, pentru orice eventualitate. Dar Nis tot mă lăsa fără dulciuri...
Lia: Și atunci îi plăceau tot așa de mult?
Lucian: Mai și întrebi? Evident! Altfel cum?! Cred el întotdeauna a fost așa, de când se știe și nici nu dă semne s-ar schimba.
Lia: Ai dreptate. E incorigibil.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ceea ce depinde de timp, sau ia timp este Maya, iluzia. Dacă vine și pleacă chiar un milion de ani de ar rămâne este iluzoriu. Iluzia este doar o vrajă care ți se pare reală, dar nu e. Exact cum vezi un număr de iluzionism la circ, tot așa fără realitate este această lume. Când privești un film și te identifici cu acțiunea, personajele de pe ecran par reale, dar în fapt sunt doar imaginare. Exact cum spune IIsus când afirmă: "Umbră și vis este lumea acesta, deșertăciune a tuturor deșertăciunilor!" Iar Buddha spune: "Absolut totul este iluzie!" Ceea ce nu are permanență, ceea ce se schimbă, se transformă, ceea ce ia timp așa cum sunt toate practicile sau așa-zisele căi spirituale, religii, absolut toate acestea sunt iluzorii, după cum întreaga manifestare este iluzie. Singurul care este Real fiind atemporal este Sinele, Este Dumnezeu, este Supremul. Fiind veșnic necreat nenăscut, mai înainte de toți veci El este adevărata noastră ființă. Noi suntem Dumnezeu cel veșnic fără formă dar ne credem o formă muritoare și de aici rezultă întreaga suferință umană. Nu vedem că tot ceea ce este născut este iluzie, este vis și că noi în fapt nu am fost născuți vreodată, ci doar mintea visează asta. Tot ceea ce este efemer chiar și milioane de ani de ar rămâne este iluzie, după cum ceea ce este etern este fără formă și este unicul Real!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Atunci, nu înțeleg... Ce altceva atât de important ai -mi spui?
Mihai: Ah, păi... Doream -ți spun săptămâna trecută am transmis un mesaj acasă.
Lucian: Un mesaj?! Ce fel de mesaj?! Stai puțin! Când spui acasă, la ce anume te referi?! Acasă... Adică, pe Terra?! Acasă, la noi?! Asta încerci -mi spui acum?!
Mihai: Da, sigur. Pe Terra. Inițial, intenționam iau legătura cu părinții mei, vorbesc cu ei în direct, dar nu i-am găsit acasă, deși era devreme, foarte devreme. Așa m-am hotărât le las un mesaj pe ecranul monitorului PC-ului meu, de pe biroul din dormitorul meu. Bineînțeles, pentru a reuși acest lucru, am folosit supercomputerul din oraș; am învățat cum să fac acest lucru.
Lucian: Așa, deci... Le-ai lăsat alor tăi un mesaj, acasă, pe computerul din camera ta... Foarte bine!
Mihai: Foarte bine?! Asta-i tot ce ai de spus?
Lucian: Sigur! Ce altceva ai vrea adaug?
Mihai: Păi, nu știu... Dar având în vedere părerea pe care o aveai tu în legătură cu acest gen de acțiune, mă așteptam ...
Lucian: Să, ce?!
Mihai: Nu, de fapt, eu eram convins vei reacționa în felul acesta; Ly credea te vei comporta cine știe cum, sau că vei lua cine știe ce măsuri severe.
Lucian: Pricep; Ly... Încă mă consideră tipul cel rău! Păi, poate că are dreptate. O înțeleg!
Mihai: Chiar o înțelegi?!
Lucian: Poate nu chiar, dar nu o condamn. După ce m-am purtat cu ea ca un dobitoc, cum ar putea aibe încă o părere bună despre mine? În felul ei, o înțeleg și o aprob. Am fost un ticălos, deci, merit fiu tratat ca atare!
Mihai: Te rog, Luci, să nu mai amintim de acel incident neplăcut...
Lucian: De acord! Recunosc, nici mie nu-mi face deloc plăcere -mi amintesc...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook