Oh, tu care ai sânge de zeu, fiul troian al lui Anchises, e uşor să cobori în iad, porţile întunericului sunt deschise zi şi noapte. Dar să te întorci şi să ieşi la aerul de deasupra – aceasta e munca adevărată, truda.

citat din Vergiliu
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este uşor să cobori în Iad, zi şi noapte, porţile Morţii întunecate sunt deschise larg, dar să te caţeri înapoi, să urmezi drumul înapoi spre aer – acesta e adevăratul obstacol, o corvoadă.

citat din Vergiliu
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile iadului sunt deschise, zi şi noapte netezesc coborârea şi uşurează drumul.

citat din Vergiliu
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

muncă

Aceasta e înfăptuirea pe care o am de îndeplinit; aceasta e munca.

definiţie de Vergiliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru pace

Slavă ţie, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopţii visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ţie, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porţile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopţii năzărit în vise
A lăsat un înger porţile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întăreşte din fricoşi profeţi,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Şi rodeşte bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşindu-mi truda

Sosit-a ceasul: truda mea de ani de zile s-a sfârşit.
De ce mă-ncearcă atunci, în taină, atâtea gânduri neguroase?
Sunt oare asemeni cu hamalul, care, sfârşindu-şi munca lui,
Şi luându-şi plata i se pare că nu mai are ce să facă?

Sau milă mi-e de-această trudă, tăcuta nopţii călăuză,
Prietenă cu Aurora şi cu-nţelepţii zei penaţi?

poezie celebră de Puşkin (1830), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre veşnicie sunt două direcţii: urci cu greu spre Împărăţia cerurilor sau cobori uşor în împărăţia întunericului!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Denisa Pricop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excesul inutil

M-am gândit
într-o zi
la
o vijelioasă
revoluţie populară
împotriva legii gravitaţiei.

N-ar fi frumos?

Am ieşi
cu toţii
pe
stradă,
cu
pladarde mari
pe care
să stea scris:

"Jos cu mecanica lui Newton!"

sau

"Nu mai vrem să atârnăm!"

Şi
lumea ar ieşi
la balcoane,
emoţionată.

S-ar vărsa
poate
şi
sânge.

Dar,
spuneţi-mi:

cine
s-ar cheltui
în
toată
afacerea aceasta?

Toţi
am pleca
intacţi
de
acolo.

Chiar
dacă
am sfârşi
pe
tărgi.

poezie de Costantin Noica din Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, viaţa nu este o levitaţie romantică deasupra unei pajişti smaraldine, dar nici supliciu neîntrerupt de inadecvări şi înfrâgneri. În echilibru, undeva la mijloc între sincopă şi elan, între benevolenţa luminii şi asprimea întunericului, între cădere şi triumf, zace, calm, dar fragil, întreaga binefacere a vieţii, formidabilul ei palpit, atârnând uşor deasupra unui abis necunoscut.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturie

Sunt încă viu în clipa când te chem,
sunt nervi şi oase, carne grea şi sânge,
dar – mai ales – sunt aerul ce plânge
deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;

sunt viu şi fraged ca un miel bălai
purtat prin pieţe, prin restaurante;
sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante
bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...

se face iarnă prin cămări ascunse,
mor fluturii, ca fulgii, la fereşti;
anii de azi îmi spun că mă iubeşti,
dar osiile lumii sunt neunse –

că se aude vântul pustiind
grădinile cu paseri de aramă
şi eu sunt singurul care dă seamă
de zariştea fugită din colind...

sunt viu, eşti vie încă... mărturie
stă mâna asta rece, care scrie.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile aerului

Aer cu porţi prin care se intră în aer,
în aerul lăuntrului, încă nerespirat,
al tuturor lucrurilor – alergând
din întrebare în întrebare,
Doamne, în ce infern am intrat?

Nimeni nu cântă, nu plânge – peşteri, dealuri
şi şesuri – silabele sunt lilieci agăţaţi de cerul gurii,
urechile ţiue a pustiu,
ceaţă – înainte,
o, aş înţelege acest întuneric cumpănind totul,
mult mai adânc mort, decât viu.

A muri, privilegiu şi-a te naşte afară
încă o dată să strigi ce-ai văzut...

Deschise dinlăuntru, porţile aerului
sunt pupilele noastre uitate în lucruri
înainte de-a ne fi născut.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi în care

"Răbdare însă, vine o zi
Când legăturile s-or frânge
Când sufletul nu va mai plânge
Ci înălţat va întrezări
Lăcaşul veşnic ce-i va fi
Lumina care nu se stinge!"
(Iulia Haşdeu)

Va veni o zi în care porţile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise
Acea zi ea schimbă toate, forţe noi vor fi trimise
Ca să scoată la lumină câte-n lume-au fost comise.

N-o mai fi ură pe lume şi nici fapte neadmise
Răii ei umple-vor locul, milioane de abise
Va veni o zi în care porţile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise.

Va fi ziua întâlnirii, fericiri ce nu-s descrise
Leul cu mielul va paşte, câmpii multe cu narcise
Pământul el dă rodire din noile învelişe
Lumina ce nu se stinge, luminează paradise
Va veni o zi în care porţile vor fi deschise.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte Dumnezeu a uitat porţile cerului deschise. Americanii au speculat imediat ocazia, căţărându-se pe Lună.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vino în noapte

E noapte si străzile se lasă cucerite
Se opresc din mersul liniar al soaptei
am uitat să-ţi mai spun: iubita mea
să te mai am în privire, aproape
Tu ispiteşti cu sânii tai aprinşi
Să ducem lumina până la blestemul iubirii!
Am fost cândva argintul verii tale,
Dar ai plecat si ochii de nisip devin statui unde zburam în razele din mare?
unde ne întâlnim?
unde si cînd, în ce zare mai rămân timpurile deschise?
Oare putem zbura în palmele unui zeu?

La bacon Ţine-mă de mâini, ca atunci...
Când inserarea vine să cobori lânga apă, Coboară, lângă inima mea!
Si eu tem îmbrăţişat cu un răsărit poate de luna, poate de soare!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer

Nimic nu are aer,
totul e o trudă contra lui Isus,
contra crucificaţilor care aşteaptă aer.
nu le mai rămâne decât un strigăt,
aer, aer pentru o viaţă întreagă
în care urci şi cobori,
cobori şi urci geocentric.
Mihail, ochii tăi negri nu au loc să cuprindă lumea, ci doar să cucerească privirile celor ce cad în
mâine,
mâinile care mai ieri se rătăceau
în greşelile lui Pilat;
asemenea unui resuscitat ce caută şi astăzi o gură din aerul lui Isus
şi nu-i găseşte decât sarcofagul gol
în care o lume caută umiliţi în amonte.

Alexandru Mihail Eusebiu Ciobanu în Zbor de vineri, eveniment concurs (17 iunie 2022)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile infernului sunt deschise chiar la miezul-nopţii.

proverbe cehe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile Academiei sunt deschise

Să intri la Academie,
Poete, reuşeşti îndată,
Dar numai dacă te îmbie
Şi este poarta descuiată.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca stă în delicateţe.

citat din Vergiliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi are propriul Iad.

Vergiliu în Eneida
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca pe care o îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt obligaţi să trăiască în casă precum statuile în muzee. Impresionantă este personificarea monumentală a acestor lanţuri umane îngenuncheate la marginea speranţei, dar gata să se ridice deasupra întunericului care i-a înrobit.

Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!