Căutătorul
Ai socotit că soarele mai arde
Abia vreo cincisprezece miliarde
De ani... Numai atât? De azi pe mâne?
Și-atunci, cu veșnicia cum rămâne?
Nu asta te oprește să cugeți mai departe!
Doar știi că timpul n-are moarte.
Un calcul scurt, de două sau trei linii
Și-ai întrecut viteza banală a luminii.
Ca-n mii și mii de repezi răsfrângeri de oglinzi
Ți-e mintea străbătută de căutări rebele.
Ai spune că și mâna în sus când o întinzi
Ți se lungește brațul pân-la stele.
Ai dat cu tifla ticăloasei sorți,
De-amenințarea ei nu-ți pasă,
Și-n timp ce spargi absurde porți
Nici o sfială nu te mai apasă.
Și când din lungi peregrinări
Te-ntorci pe căi de raze și de unde
În lumea dinăuntru, a inimii profunde,
Tot mai găsești acolo întrebări.
poezie celebră de Alexandru Philippide din Monolog în Babilon (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viteză
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre calcule
Citate similare
În căutarea Omului divin
În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor și tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.
Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.
Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Și spune-mi cine sunt și unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existențial
Mă lasă să mai sorb din veșnicul tău har.
În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor și tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...
poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre naștere, poezii despre colinde, poezii despre România sau poezii despre Crăciun
Viteza a treia
Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu știam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am pățit la fel:
Când m-a simțit iubind, și-a luat zborul
Din stomacul meu, ca niște fluturi,
Gonind cu viteza luminii
La cub.
Dumnezeu, cu viteza Lui,
A creat lumea cu două viteze:
Viteza luminii
Și viteza iubirii.
Dar cea mai mare dintre toate
E
Viteza iubirii!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre fluturi
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai e o zi
Mai e o zi și n-ai să mai vii
Mai e un ceas și am să te las
Să pleci, cu visul meu
Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubești
Mâine știu că iar ai să greșești
De-acum îți spun să pleci
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Mii de cuvinte de dor am șoptit
Nici nu mai știu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic
Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Poți să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine și aș vrea
Altceva
Numai...
Altceva...
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre greșeli, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre fum, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește
Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți să ai scăpare,
Și nu mai crezi că vei spera la vreo speranță,
Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,
Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,
Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,
Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre frumusețe, poezii despre bine și rău, poezii despre zâmbet, poezii despre vestimentație sau poezii despre tăcere
Ca un fir albastru fumul de țigară
în timp ce făceai dragoste cu mine
îți împleteam din părul tău blond
aripi de înger
amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deși de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reușeam să ne înălțăm
și acolo sus ne dezbrăcam de carne și sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de nevoi
nici nu mai respiram
pășeam cumva în moarte ținându-ne de mână
două năluci străvezii abia pâlpâind
și totul ținea mai mult de o veșnicie
până când ne aprindeam țigările
iar fumul de țigară ca un fir albastru năuc
se furișa pe lângă noi
și se ridica tot mai înalt tot mai subțire
iar din noi în timp rămâneau
doar două mucuri de țigară
de multe ori mă visez că sunt
un mărfar uitat pierdut într-o gară pustie
unde nici măcar vântul nu vrea să mai adie
și unde timpul nu mai curge
e prins strivit de acele macazului
de pe calea ferată ce duce spre Calea Lactee
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căile ferate, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre vânt sau poezii despre uitare
De ce să lași iubirea să se șteargă
De ce să lași iubirea să se șteargă,
Să se dizolve în acide clipe?
Când poți să te întinzi, lejer, în iarbă
Și veșnicia-n noi să se-nfiripe.
Să curgă râul, singur, mai departe,
Iar noi, ascunși, sub sălcii zâmbitoare,
Să ne scăldăm în viața fără moarte
Și în iubirea care-n veci nu moare!
Uitând de noi, de vârste și de lume,
Să ni se piardă urma pe pământ
Și mii de ani să nu se poată spune
Unde e timpul și cum l-am înfrânt.
Lumea, de noi, de-și va aduce-aminte,
Să ne găsească, tineri, în cuvinte!
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre vârstă, poezii despre tinerețe sau poezii despre râuri
Deneb e într-adevăr un soare imens, deși noi îl vedem numai ca o simplă stea de mărimea 2. Lumina ne vine în peste 300 de ani de la acest soare, care se îndreptează spre noi cu o viteză de 35 km pe secundă. Un mare astronom american spune că va veni odată timpul când Deneb va fi cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru și că aceasta va dura câteva mii sau zeci de mii de ani, atâta timp cât Soarele nostru și soarele Deneb vor trece unul pe lângă altul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Victor Anestin despre timp, citate despre lumină, citate de Victor Anestin despre lumină, citate despre Soare, citate de Victor Anestin despre Soare, citate despre viteză, citate despre superlative, citate de Victor Anestin despre superlative, citate despre secunde, citate de Victor Anestin despre secunde, citate despre Statele Unite ale Americii sau citate de Victor Anestin despre Statele Unite ale Americii
Prea devreme pentru sfârșit, inexistență
... deci se-nmulțește zilnic infinitate,
nu mai e niciun final
când deja sunt două sute de mii, de mii de miliarde de stele adunate,
din o sută de mii, de mii de miliarde de galaxii
-dublul tuturor boabelor de nisip de pe Terra-
și nu mă mai pot strânge cerc! Sunt din nou iar imaterial;
nimic din despre mine nu mai știu, eu cel ce stau pe sfera
de la malul... unei mări. Te-aștept să vii,
întins pe șapte cu douăzecișișapte de zerouri de miliarde de sori
din plaja timpului, cu ochi de marinar de pe galera
tuturor alor mei, foști matrozi silitori,
sfărâmați, dispersați în oceanul oaselor de coral...
fără să-mi amintesc, nici cel puțin frugal
de cineva sau dacă rugi au fost să ies din ou
în lipsa altuia, oricui, să fiu erou
mult, mult mai târziu,
să știu ce-nseamn-a fi când iară o să fiu...
și nu am nici-o stație de praf sau gaz
din toți ce-au fost și nu mai sunt de mult;
mulți otrăviți cu Separanda și Venera...
că uite bate vântul ce-l ascult
și-mi trece printre degete nisip, imensitatea
de prea multe miliarde... și-s un simplu caz
ce nu-mi pot prinde stele, îs prea devreme...
și nici nu am eternitatea
să mă-ntreme,
deci nu voi ști nimic, nu știu...
Normal că nu-i nimic, că este așa de mult
și nu e loc de prea mult spațiu, fiind prea mult... și ocult...
rămân, că voi fi veșnic prea devreme,
că nu-i timp, pe cât de este de târziu!...
Și atunci e-adevărat că fiecare avem,
-fără vreo aură sau chiar de-a fi, precum suntem,
vreo năpastă-
norocul meteoric; căci tot e scurt în infinit, o boabă, un fir,
imens grăunte de nisip în negru... Steaua mea, a voastră!
... Pierdut sunt cu privirea înstelată se crăpând 'n nesomn în miliardele, silicele topit din geamul de pe ochiul din fereastră...
tot pipăind cu mâna o petală, toată pluș, ce cade neputând tot aștepta, de la o roză ruptă se murind în glastră!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre spațiu și timp, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre plajă sau poezii despre ocean
Când întâlnești o pasăre albastră
Când întâlnești o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Privește florile din glastră,
și-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ți spune:
păstrează-ți lacrimile.
Vor veni și vremuri bune
și-ți vor șterge patimile.
Glasul ei îți va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
și oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îți mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde ești plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reușită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
și-n viață, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
și vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înțelept.
Vei înțelege lumea noastră.
Asta de la tine-aștept.
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre înțelepciune, poezii despre sunet, poezii despre sfaturi sau poezii despre rai
Somn
Noaptea nu cântă, noaptea nu strigă
Coboară o linște care intrigă
Când mergi să te culci, parcă treci niște porți
Calculează din vreme ai norocului sorți
Parcă pleci la o luptă, oare știi că te-ntorci
Plin, peste câmpul cu cadavre de morți
Se aude oftatul unui cal ce nechează
E mintea lucidă-visezi- ori e trează...?!
Ești încă viu... te gândești c-ai scăpat
Probabil destinul râzând te-a uitat
Probabil că-n lumea de fum și hârtoape
Roata s-a-nvârtit pentru încă o noapte
Dar ce te ucide, ce te doboară
Nu e armura sau rana ușoară
Ci ca o lamă de fulger e gândul
Că n-ai cum să-ți afli nici locul, nici rândul
Te întorci în cetatemai bătrân și târziu
Nu sună trompeteești învins, e pustiu
Calul ți-l tragi de căpăstru la pas
A-nghețat răsuflarea și timpul pe ceas
Unde te duci când te culci, unde pleci
Ce ținuturi departe, ce locuri mai reci
Ce te așteaptă, te pândește, e după
Ori ce fiare hămesite din tine se înfruptă
E noroc, e hazard, ești doar o-ntâmplare
Poți trăi, poți muripe nimeni nu doare
Este somn sau e-o moarte, nu ai cum să știi
De ești viu între morți, ori mort între vii
Mi-e frică de drumuri, de plecări și de somn
Mi-e frică de timpul ce-mi scapă din mână
Știu că zâmbiți când îmi spuneți să dorm
Și mormăiți mai mult pentru voi: Noapte bună!
poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre somn, poezii despre noroc, poezii despre noapte sau poezii despre trompetă
"Așa cum..."
la începuturi sentimentele ardeau
așa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu și petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe șleau
apoi în avalanșe de cuvinte
așa cum numai avalanșe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte
din colb stelar și raze lungi și reci
așa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spațiu dizolvată
am atașat-o epitetului-de veci
și ne-am pornit prin lume amândoi
așa cum pot porni doar suflete senine
și împletite-n aliaj de ștofe fine
cu coarde lungi din inima din noi
s-au stins și rugurile noastre într-o zi
așa cum doar un tot întreg se poate stinge
când peste toate veșnicia ninge
și-n lume nu mai e la ce trăi
ceva încă mocnește, face fum
în tine mai mocnește un tăciune
și apelează când la rațiunie
când la inconștientul: "așa cum..."
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre ninsoare
Când...
Când soarele se-ascunde
și nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet și în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ți pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ți-l știe!
Când rânduiala vieții
te duce prea departe,
sfințire dă bineții;
așa ți-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl știe,
te bucuri că ai nume,
destin și fantezie!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
O mie de mine... (transcendent)
Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.
Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Și toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege să exist...
Și plâng... și râd... și nu mai rezist!
Cumplite simțăminte s-aleg dintre trăiri,
Și mă privesc în una... cum respiri;
Și stai și te privești a te găsi...
Dorind să intri în puterea lui A FI.
Mii de oglinzi mă taie cu ochi mulți...
Să îmi vorbesc, când tu nu știi s-asculți...?
Nu știu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.
Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Și strigă nume noi, ce nu le deslușesc.
Așa de tulburată mă aflu eu cu mine,
Atât de împărțită între oglinzi străine...
Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram să fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!
Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n fața ei... stau în fața mea...
Și m-a ars durerea coborând în ea!
S-a spus povestea doar în parte...
Și pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârșit pe care-l scriu acum...
Și-apoi închid final vechiul album.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre râs sau poezii despre plâns
Reproș la propria persoană
N-am scris nimic de dragoste pe noul an
Și nu-i semn bun, că de n-o ai e precum ban
Ce-ți va lipsi și-ți va rămâne numai sănătate
De care uiți crezând c-o ai... și n-ai dreptate!
Nici de prieteni nu mai vrei să știi, că te-au uitat
Și nici părinți n-ai mai îmbrățișat, că au plecat...
Tot crezi la nesfârșit că anii-ți aparțin
Să îi întinzi ca pe-un covor, un sul... se duc și vin!?
Ai picat singur în capcana nemuririi
Ce-o știi că nu-i, joci jocul nesimțirii
Tratând inevitabilul cu multă indiferență;
N-ai învățat nimic; risipitor de experiență...
... De mii, de zeci de mii de ani... Incompetență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre învățătură, poezii despre sănătate, poezii despre prietenie, poezii despre indiferență, poezii despre dreptate sau poezii despre bani
Economia capitalistă
Se spune că-ntr-o țară, cum sunt atâtea-n lume,
Cu oameni minunați, la fel ca-n România,
Săraci și amărâți, dar puși mereu pe glume,
S-a inventat ceva, salvând economia,
Și cum am menționat, având ei mintea brici,
Savanți, cercetători, cu diplome sadea,
Facură din rahat, cum dracului, un bici,
Lucrat profesional, care mai și pocnea!
De-au dat navală mii și mii de investori,
Mergea economia, și bursa era sus,
Nici aur, nici petrol, chiar producând furori,
Ajunse-orice rahat, cel mai cătat produs,
Că bice se vindeau, la moda fi'nd pe-atunci,
Cum ar fi trebuit să fie și-azi la noi,
Pentru parlamentari, când dorm adânc, pe brânci,
Să ii trezim pocnind din bici pe lângă boi...
Și-a mers excepțional această treabă mare,
Vreo câțiva anișori, profit sută la sută,
Veneau dolarii-n val, curgeau ca din căldare,
Până-ntr-o zi, în zori, când începu să pută,
Căci banii cum veneau, o luau pe o cărare,
De nu înțelegea niciun juristconsult
Cum oare ajungeau la câțiva-n buzunare,
Iar lumea sărăcea din zi în zi mai mult...
Pân-a-nceput să pice, când nu se așteptau,
Și bursa, și moneda, industria sublimă,
Nu din motiv că bice nu se mai căutau,
Ci, nu se mai găsea, nicicum... materie primă!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre sărăcie, poezii despre petrol, poezii despre parlament, poezii despre numismatică, poezii despre modă sau poezii despre inventatori
Timpul
Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veșnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.
Și nu se oprește niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Și te trezești așa, deodată
Că veșnic azi devine... ieri!
Astfel trec anii în neștire,
Să îi mai numeri n-are rost,
Ci doar să constați cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...
Dar timpul în loc nu se oprește,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbește,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.
Nu-i pasă de flori ofilite
Și nici de vise neîmplinite,
Merge mereu tot înainte,
De parcă n-ar avea nici minte.
Nu are mâini și nici picioare,
Nu are cap, nici viață n-are,
Nimeni nicicând nu-l va înțelege,
El este timpul n-are lege!
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre picioare
Steaua mea
Pe firmament sunt mii și mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu ești mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri și-mi dai fiori.
Și te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi și lucești pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aș vrea acolo să rămâi mereu.
Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Și-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.
Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Și mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri
În lumina asfințitului
Gu
În lumina asfințitului,
buzele tale strânse;
spui: "au mai rămas doar cincisprezece minute,"
iar asta însemnă că tristețea este deja prezentă.
"Am putea fi despărțiți zece sau o sută de ani;
vom fi despărțiți mii, zeci de mii de kilometri."
Apoi zâmbești șăgalnic,
dezvăluindu-ți vârsta adevărată.
Spui: "Am uitat să rostesc propoziția aceea."
Spun: "Da, se pare că-ai uitat acea propozițe."
Evităm, toată seara, să ne mai gândim la acea propoziție;
dar, înainte să ne fi dat măcar seama, pe tăcute, a asfințit soarele.
poezie de Gu Cheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară sau poezii despre minute
Mii de întrebări... un răspuns: Duhul Sfânt!
Mii de întrebări aveam de când mă știu
Și îmi doream să mă cunosc pe mine...
Și a trecut mult timp... să mă am, să-mi fiu,
Învățând s-aștept în dureri divine.
Mii de întrebări mi-au adus furtună,
Ploi și zăpezi grele, vânt și mult noroi...
Timp în care sufletul mântuire adună,
Zbătându-se încă, să-nvingă un război.
Mii de întrebări m-au aruncat în mare,
În Univers, în Cer și înspre adânc...
Am riscat să aflu doar o întrebare...
Și apoi răspunsul am să îl arunc.
Cu cât întrebări se adună-n tine,
Cu atât chemare-i mai înaltă!
Este semnul tangențial cu sine
Ce te va purta pe cea mai amplă treaptă.
Cheia despre viață este să-nțelegi,
Că nu ai venit doar ca să privești!
Trebuie să lupți și să aplici legi
Dincolo de ce se vede și ce ești!
Te distrag lucruri care n-au valoare,
Iar întrebările le-ai uitat pe drum...
De nu te cunoști, nu capeți salvare
De a te scuti de foc, amar și fum...
Mii de întrebări au doar un răspuns.
Și răspunsul e golul ce te roade...
Iar ca să-l primești... trebuie să fii uns
De un foc divin care întâi arde!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Florin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre zăpadă sau poezii despre valoare
"RECUNOAȘTE-ȚI ADEVĂRUL ȘI EL VĂ VA ELIBERA!" Dar cum ar putea Adevărul să facă asta pe deplin atâta timp cât crezi în mintea ta care vorbește de 5 lumi, de 10 planuri și de enșpe mii de frici? Adevărul nu te poate elibera atâta timp cât te însoțești cu frica sau gândul, fie că el e coronavirus sau am 900 de ani sau am Ebola. Adevărul nu te poate Elibera acolo/Aici unde frica gândului te va bloca/paraliza! Odată ce mori înainte de a muri, vezi nemijlocit de gând că absolut totul este o iluzie. Atunci, poate vreo boală ucigătoare să fie adevărată? Te rog să realizezi, că dacă doctorii ar primi instrucțiuni CU DOVEZI ȘTIINȚIFICE, că BĂTĂILE INIMII SUNT O PANDEMIE extrem de gravă, toată lumea ar crede o atare prostie sau hipnoză. Astfel de oameni naivi nici măcar nu realizează că știința de azi este doar mama bătrână a ignoranței de mâine? De ce ai numi "adevăr" științific ceva atât de perisabil. Ce o îmbrățișează cu fervoare pe iubita lui "dona mobile"?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știință, citate despre gânduri, citate despre adevăr, citate despre moarte, citate despre medicină, citate despre frică, citate despre vorbire sau citate despre viitor