Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Any Drăgoianu

* * *

Când m-am născut,
lumea părea să nu înțeleagă
de ce eu aveam un spin în frunte.
Cineva îmi dăduse
o coală albă și un creion
cu mină de sânge.
Am încercat să nu plâng,
dar versurile au curs
pe obrajii mei de lapte,
și s-au așezat într-un somn adânc,
pe toate colile albe din univers...
Poemul timpului meu,
despre care nu voi vorbi niciodată...

poezie de din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Any Drăgoianu

Femeia cuvânt

poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îți pasă
poate că mi-ai modela degetele
te pot mângâia și în somn
poate că m-ai învăța iubesc până la sânge
cărțile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce așteaptă în sertar
poate că tu chiar ești pregătit mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă privești pe ascuns
și zâmbești uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie și....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
și îți voi arăta
lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită

poate că vreau mă scrii
pe genunchii tăi
și să îți pese
că iubesc toate cărțile până la sânge

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Any Drăgoianu

Dorinta

Pe umeri s-au așezat toate grijile acestei lumi,
Ca lupii flămânzi trag de carnea mea obosită
Iar noaptea vine spele rușinea acestei vieți
Cu somnul ei dulce și cald...

Sunt un ins oarecare într-o lume oarecare
Din acest univers pierdut...
Și mi-e somn, atât de somn că aș dormi o viață!

poezie de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Magdalena Dorina Suciu

Despre mine

Îți voi vorbi despre mine
ca despre femeia
ce i-a împodobit cu lacrimi
picioarele lui Iisus,
cu sufletul prins
între pleoapele cerului,
după ce cicatricea
se făcu aripă
și pământul -
piroane încinse
sub apăsarea ei...
Îți voi spune
despre o cruce
ce îmi arde în sânge,
din care,
pasăre
m-am desprins...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baba Oarba

Cuvintele Se Jucau Baba Oarba
Nelăsându-Se Prinse De Vârful Creionului Meu
Obosit De Atâta Alergare Le-Am Lăsat În Plata Domnului
Si Am Pus Creionul Intre Dinți
Furios Și Mâhnit De Eșecul Meu.
M-Am Legat La Ochi Și Am Încercat Din Nou
Cu Mai Mult Elan
Uitându-Ma La Urmele Lăsate De Dinți Pe Capătul De Creion.
N-Am Putut Vedea Nimic, Evident, Pentru Că Mă Legasem La Ochi Cu Întunericul,
În Speranța Că Orbecăind O Să Reușesc Să Prind Ce Nu Am Reușit La Lumină…
Curios Cum Atunci Cănd Nu Putem Vedea, Urchea Își Ascute Simțul, Și Prinde Sunete Pe Care Mâna Ei Nu Le Ajungea Înainte.
Mi-Am Zis Să Încerc Și Eu…
Și Așa Cu Ochii Închiși Am Încercat Să Trasez Drumul Lăsat De Litere Pe Colile Gândurilor Mele.
Eeee, Nu Că Ar Fi Ele Niște Coli Albe,
Sau Cuvintele Nu Ar Lăsa Urme De Noroi Trecând Pe Acolo,
Însă Îmi Place Mizeria Ce O Face Creionul Pe Foaia Goală.
De Multe Ori Am Regăsit Câte O Coală Ce A Tremurat De Emoția Întâlnirii Cu Cereneala.
Ce Povești Frumoase De Dragoste S-Au Născut Din Întâlnirea Lor. Și Apoi Nu Se Cade Să Stea Așa Goală Pentru Totdeauna.
Încă De Acolo Din Grădină, Goliciunea A Fost Condamnată.
Legate Una De Alta, Împletite Într-O Creație Timidă, Fiicele Smochinului Și-Au Găsit O Nouă Menire.
Așa Și Eu.
Îmi Place Să Văd Cum Dintr-O Frunză Se Naște O Rochie,
Cum Din Timiditate Răsare Iubirea,
Cum Din Roșata Obrajilor Își Trag Trandafirii Culoarea,
Cum Eșecul De A Prinde Buclele În Capătul Creionului Meu
Își Îngroapă Sămânța-N Speranță
Și Bolovanii Ce Cad Peste Ea S-O Zdrobească,
De Fapt O Protejează De Păsări.
Imi Place Să Privesc Cu Ochii Închiși.
Intunericul Îmi Vindecă Rănile Provocate De Prea Multă Lumină.
Legate la ochi
Cuvintele S-Au Plictisit De Baba Oarba Și Au Schimbat Jocul.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi voi aminti

Îmi voi aminti apartamentul tău
și canapeaua ta, și toate filmele
care au fost martore săruturilor noastre.
Îmi voi aminti drumul
pe care m-am pierdut mereu
venind te întâlnesc;
dar, din clipa când te-am văzut,
nu m-am mai regăsit niciodată.
Toate detaliile care te privesc
și ceea ce noi aproape devenisem
trăiesc în oasele mele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

M-am născut spre-a fi pământ

M-am născut spre-a fi pământul
Peste care, în surdină,
Voi călcați... Cu toate astea
Nu m-ați smuls din rădăcină.

Insipidă-mi este ființa!
Un cockteil din cioburi, care
S-au unit în neființa
Permanent risipitoare.

Pașii voștri îmi sfărâmă
Numai setea... Ce adâncă
E prăpastia tăcerii!
Trupu-i adâncit în stâncă...

Leg cu funii de lumină
Lumea voastră de a mea...
Oropsiți de ne-odihnă
Veșnic mă veți căuta.

Eu va voi pătrunde-n suflet
Ca un clopot de cuvinte,
Voi pierduți și reumatici,
Nu mă veți mai ține minte...

Fi-voi doar o amintire -
Praf de stele-n lumea mea.
Voi veți plânge -umbre stranii,
Fiindcă nu mă veți avea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Spin...

Când m-am născut,
În zori de zi,
Verbul "a fi"
Mi l-am pierdut!

Un strigăt surd,
Spre cer, mi-i duhul,
Ador văzduhul
Și plâng, și zburd...

Mă sting prin timp,
Ca om. Ce chin!
M-aș vrea un spin,
Să mă conving,

Că a-nflori,
În acord fin,
Fie și spin,
E,-n zori de zi,

Verbul " a fi"!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune înainte de naștere

Nu-s încă născut; ascultați-m㠖
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; consolați-m㠖
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemnița-între ziduri înalte,
mă va amorți cu droguri tari, mă va-înșela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.

Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.

Nu-s încă născut; iertați-mă
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
pentru moartea mea când trăiesc alții în mine.

Nu-s încă născut; recapitulați, vă rog,
amintiți-mi acele părți în care trebuie joc,
replicile cu care să întâmpin pe bătrânii care-mi dau sfaturi,
pe birocrații care mă ceartă,
pe munți când se-încruntă la mine,
pe iubitele care râd de mine,
pe valurile albe care mă-îndeamnă dansez
și pe deșertul care mă ademenește condamn,
pe cerșetorii care-mi refuză darurile
și pe copiii mei care-mi aruncă blesteme.

Nu-s încă născut; ascultați-mă...
Nu lăsați pe omul fiară și nici pe cel care se crede Dumnezeu
se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; întăriți-mă
împotriva celor care-ar dori -înghețe umanitatea din mine,
care-ar dori mă transforme într-un jandarm-robotizat,
într-o rotiță dințată-n angrenajul unei mașini,
într-un lucru cu o singură față, într-un simplu lucru;
întăriți-mă împotriva celor care-ar dori -mi dezintegreze entitatea,
mă arunce-încoace și încolo sau
încolo și încoace, apă risipită printre degete.

Nu-i lăsați mă prefacă-n piatră și nici mă împrăștie în vânt..
Altminteri, ucideți-mă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Am gustat

Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Și-a sfârșit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naște pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Genealogie

La început a fost țipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată

Care a născut Cioara

Țipând după Sânge
Coji resturi
După orice

Agitându-și nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.
Magdalena Dorina Suciu

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar după ce voi muri

Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Și voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veșnic o flacără, dragul meu,

Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Și tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă și flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Constantin Păun

Reflux

Mi se păreanu mergeam
Și mai aveam de mai urcam,
Loveam cu milă în copită,
Mi-se-părând nepotcovită,
duceamPloua imens, ploua abrupt
Și calul prins pe dedesubt,
Pe drumul neurcat, rămas...
Și eu la pas și el la pas!
Pusesem umărul la roată,
Săltând pe cer, mergând pe zloată,
Privind pe murg, cum răsărea
Și tot urcam și se părea,
Că-s țintuit, că-s prins în unde,
Într-un vârtej, ca la Bermude,
Țineam de frâu, țineam de roată,
În zloata vieții încordată,
Dar avansam cât un cuprins...
Toate cadranele s-au stins!
Dar îmi păreanu mergeam
Și mai urcam și mai aveam
Și mai aveam de mai urcam
Fiindcă veneam când mă duceam
Strigam la cal când împingeam,
Venind în mine ne-ntrerupt
Cu pasul lacom și nerupt.

poezie de din Poligonul de echilibru (1963)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Sunt fericit

Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste și amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.

Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiți.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre niște regi bine veniți.

Sunt fericit când admir floarea,
Care înflorește la geamul meu
Și când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.

Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Și scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e și întregul Univers.

poezie de (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare fostului meu iubit

Dacă, măcar, te-ai fi străduit exiști,
îmi pare că, la fereastră, zăceau turme de cai,
cu sânge pe la picioare, oasele lor
îmi aduceau, parcă, aminte că eu din oasele mele m-am născut,
mai demult,
nu dintr-un țipăt de mamă;
...
oasele mele mă trimiseseră prea devreme, în lume, aș fi vrut mă nasc iarna,
zăpada e albă, ca osul;
scânteierea ei e dulce și te ridică în cărți de povești, și ninge și acolo... sunt bucate... scântei de apă și vin... daruri de la bunica...
îmi pare că prinseseră caii,
sau, măcar, îi văzuseră, toți,
eșuând,
cerul era negru și tern, mă trezeam, în zori, caut, mai departe, binele, dorul meu,
și
merg
cu treisprezece fecioare de mână, până-n cer; alerg până-n cer;
dar nu mai era vreme...
caii mei alergaseră, demult, înspre alte pământuri și la altă verdeață...
o să vă caut, odată, prin cer!;
dar nu,
dimineața mergi, de foarte de dimineață, la pas, prin oraș, peste biserici zboară ultimii porumbei,
s-a făcut, de acum, primăvară, peste bărbat și femeie,
peste miliardele de oameni care se iubesc, și
lumea pleacă, liniștită, la serviciu,
femeile se primenesc, dimineața, și binele încă le încape în pumni
îmi plac salcâmii aceștia frumoși,
și băncile, încă, îmi plac,
luminițele lampioanelor care îmi vorbesc despre iernile care vor veni,
și despre dragostea femeilor și, iată, a cailor liberi,
pe care îi voi găsi.
...........
îmi plac bătrânele care îl poartă pe Hristos la gât, credincioșia lor,
molcomia,
în seara aceasta o să îmi pun un film de dragoste și o să plâng
nu împart înghețată cu tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Timp așezat pe omoplatul cerului

Timpul m-a așezat întâmplător pe omoplatul cerului,
La un pas de marginea spațiului apele câștigă
Dreptul de a-mi face beciul piscină,
Îmi statuez picioarele într-un bulz cu mămăligă.

Simt că mă pândesc avioanele pline cu îndrăgostiți,
Nervos trepădușii fără Dumnezeu desenează moartea,
Trasoare explozive fac bucăți din iubire,
Vopsesc în sânge pacea, deznădejdea li-i partea.

Și eu, de ce plâng Doamne pentru-o mică-ncercare?
Îmi voi pune acoperiș la casă, voi întări pereții
Și la marginea timpului voi pleca împreună
Cu femeia iubită, vopsim la sălcii amenții.

Vom face cununi din curcubeie și stele,
Vom trece prin zodii ca zilele-n an
Și vom reveni pe pământ cu omoplatul cerului
Să-i dăm câinelui flămând un fragment de ciolan!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Petre Gigea-Gorun

M-am născut în Câmpia Română

Laudă Domnului pentru că eu,
În casa părintească de lângă fântână,
La ceas sfânt, rostit de Dumnezeu,
M-am născut în Câmpia Română.

De atunci, anii trecut-au mereu,
Destinul nimic nu amân㠖
În tot ce mi-e scris în frunte, e-al meu,
Eu, cel născut în Câmpia Română.

Nu uit niciodată clipa cea sfântă
Și simt asupră-mi o Cerească Mână,
Care în orice clipă mă binecuvântă,
De când născut sunt în Câmpia Română!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La nașterea mea

"Poezia nu e un mamifer
și, totuși, naște pui vii și îi hrănește cu lapte.
Îmi vine deschid ferestrele larg și să strig:
s-a născut un poem!
Așa cum a făcut, în douăzeci și cinci iulie, doctorița,
pe vreme de ploaie,
în anul o mie nouă sute cincizeci și opt,
la orele două după-amiază, fix când pleca
ultimul escadron al Armatei Roșii din țară.
Nu trăim deloc timpul lucrurilor definitive.
Nici eu nu m-am născut atunci pe de-a-ntregul,
mai netezesc și acum la chipul meu armenesc, arămiu,
și nici Armata Roșie n-a plecat de-a binelea vreodată.
Numai că, privind pe fereastră, doctorița și-a pus palma la gură,
pe stradă tocmai trecea un cortegiu funebru,
cineva se hotărâse moară, ca -mi lase locul lui pe pământ.
Cât privește poemul, nu știu mai nimic despre el,
cine-i acela care îl va înțelege
și dacă-și va ține cumpătul când cocoșul va cânta de trei ori.
Nu știu de unde vine și din ce fel de lume
poemul acesta copil, îmbătrânit de zile.
Cuvintele par a fi fost pentru el
un fel de-a muri,
dar doctorița s-a întors, totuși zâmbind, către mama:
«e norocos Varujan, băiatul ăsta al nostru,
care a murit și s-a născut în aceeași zi!»"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Copiii razboiului" de Varujan Vosganian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.
Adi Conțu

Moromete

Îl înjur pe Moromete!
M-a făcut vreau stau
Și cuget pe-ndelete,
Timpului tribut -i dau

Se-nvârtesc pe rând rotițe
Despre care nu știam,
Deschizând încet portițe
Către tot ce doar visam

Îmi părea leneș țăranul,
Dar era un filozof,
Stătea așezat tot anul,
Fără griji și fără of

Observa, acolo-n poartă,
Tot ce alții nu vedeau,
Vedea lume, vedea soartă,
Suflete ce dispăreau

Fără grabă, fără teama
Că secundele dispar,
Își dăduse omul seama
Și vorbea încet și rar

Încerca le arate,
Celor care ascultau,
și stând găsești de toate,
Însă nu înțelegeau

Cum stea? Atâta treabă!
Treceau repede grăbiți
Și așa, viața întreagă,
O pierdeau... prea obosiți

Moromete, înțeleptul,
Părea prost, dar nu era,
Doar se prefăcea, deșteptul,
El vedea... el exista

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duios Anastasia trecea

nu e despre filme sau actori, e despre viață și despre cuvânt
cuvânt ce intră-n lume gol. lepădat de buze umede sau uscate de teamă
și care se chinuie să înțeleagă viața cu toate rătăcirile ei
dar nimic nu o poate cuprinde în toate ale sale
și-atunci cuvântul se retrage
și intră în ilegalitate
ca și genul.
cândva eram și eu cuvânt
aveam valoare, aveam greutate
și lumea mă credea
dar acum
nimic nu poate ține istoria în loc
nici măcar eu...
fără cuvinte. fără epitaf
mai bine un sms
lma

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook