Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gheorghe Gurău

Brebenel și Brebenela

Brebenel și Brebenela
de la
care se așteaptă
parte dreaptă
fiecare să își facă,
e o placă
ce o spun din totdeauna,
el îi trage cu "nebuna"
ea din dragoste
nu-l scoate...
pacoste, mii de păcate
ea, rebela
Brebenela, le îndură
când adeseori se-njură...
rea de gură
și de fel
rea de tot pe Brebenel...
încât pot ca să socot
că nu e departe clipa
când se vor desparte
luând fiecare-n parte
ce credeau că le-aparține,
Brebenela mai puține
ce-o găsi prin bătătură...
luă una peste gură
iar ca soție
cât să fie de-o hoție...
față de el, Brebenel
simbol clar al bărbăției
ce luă... darul beției...
Și... nu-i unică sechela
Brebenel și... Brebenela!

poezie de (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Matrimonială

Știți cum s-a-nsurat
Brebenel cu Nușa?
El a strâns-o-n brațe,
Ea l-a strâns cu ușa.

epigramă de (1988)
Adăugat de Marian CioacăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marius Robu

Devreme

Peste deșertul dintre noi
Se-anunță lapovițe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ținem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Poate... Știi, fiecare avem ascunsă în noi atât o parte bună, cât și una mai puțin bună, ca să mă exprim astfel. Iar eu caut mereu găsesc și să scot în evidență partea frumoasă și bună a fiecărei persoană, oricât de neadaptată ar considera-o ceilalți, care cred că se încadrează într-un anumit tipar al "normalității". Știu bine nimeni nu e perfect, nici măcar eu, dar pot găsi în oricine, oricât de rău ar fi, acea parte bună, ascunsă în interior și atunci nu-mi rămâne decât să o scot la suprafață, să-și dea seama și cel în cauză de existența ei. Poate că nu voi reuși întotdeauna, dar măcar o să încerc tot posibilul.
Lucian: Mda... Deci fiecare avem și o parte bună și una rea. Important e pe care o considerăm prioritară și de care ne folosim mai mult în viață. Și care ar fi partea mea cea rea?
Lia: Hm... Ți-ai arătat-o destul în ultimul timp.
Lucian: Aia crezi ar fi?!
Lia: Aia și altele... Ascunde-le cât mai curând și scoate la suprafață tot ce ai mai bun.
Lucian: Bine, domnișoară consilier. Am încerc, pe viitor, -ți ascult sfaturile. Oricum, cred eu pot să fac diferența dintre bine și rău și să aleg ceea ce e bine; poate uneori mai calc pe alături, dar nu e condamnabil... În plus, îmi place fiu înțelegător și să ajut, urăsc violența, deci nu cred că pot fi clasificat drept un tip "rău". Cât despre tine, faptul vezi în oricine partea bună, oricât de ascunsă ar fi ea și că vrei să-i ajuți pe ceilalți, vorbește de la sine; e clar că nu poți fii rea. Și totuși, mă întreb, oare care ar fi partea ta cea rea?
Lia: Nu cred ai vrea afli vreodată.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

Ghinion matrimonial

Fu rea de muscă prima lui nevastă,
A doua rea de gură, iar cea nouă,
Așa se năpusti, ca o năpastă,
fie rea... de amândouă.

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Flori de primăvară

Cică s-a-ndrăgostit lulea,
Un ghiocel de-o viorea;
"Spune-mi vrei fii a mea!
Dă-mi doar un semn, albastră stea!"

"Dulce și gingaș ghiocel,
Silențios, dalb clopoțel,
Nu pot, căci port amor fidel,
Confratelui tău, brebenel!"

"Dar el, credeam că-i c-o brândușă,
Blândă, firavă, jucăușă,
Doar l-am văzut la ea la ușă,
Nu cumva, te ține pe tușă?"

"Mă faci râd! Hai, fugi d-aici!
Știu sigur sunt doar amici,
Că am aflat de la arici
Nu umblă el cu-alte gagici!"

Se pare așa-i iubirea,
Nefericirea-i e menirea;
La fel e-n toată omenirea:
Pe cin' iubești, caută-aiurea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Tristeți neîmplinite...

Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Și-alege din trasee unul
Își ia și soața pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Și schimbă placă după placă
Soția
Fără să mai tacă...

Când n-are omul argumente
o-ntrerupă pe soție
O ia pe drumul dinspre vie
Și-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgostește în prostie
Își lasă soața cu talente
Și pleacă
Fără argumente...

Când n-are omul pic de minte
E inutil mai spun
Crezând că e pe drumul bun
O ia cu capul înainte
Ideile și le dezminte
Bezmetic ca un om nebun
Îi umple capul de cuvinte
Soția
Veșnicul taifun!

Când n-are omul ce să facă!...

poezie de (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Gigea-Gorun

La proces, unul care și-a lovit nevasta peste gură

-Nu, nu vă ascund
Și n-o spun cu ură:
E bună de fund
Dar e rea de gură!

epigramă de din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?

O, tu cunoști moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; Pentru în parte cunoaștem și în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Darul beției

A luat de tânăr darul
Bând ca să-și verse-amarul
Azi cănd l-a lăsat puterea
Bea, și bea și-și varsă... fierea!

epigramă de (octombrie 2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nevasta rea de gură

Poa' să fie, de frumoasă, răpitoare ca o zână,
Pe-unde trece,-ntreaga fire-ncremenită rămână,
Poate chiar te iubească cu asupra de măsură,
Toate, toate sunt degeaba dacă este rea de gură!...

epigramă de din Femeia de la A la Z în Epigrame și Madrigale (13 martie 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre cartePetre Ispirescu

Fata babei luă lada și plecă. Când se întoarse pe la cuptor, văzu azime calde, se cercă ia și nu putu; ea nu mai putea răbda de foame. Pe la puț trecu cu jind, că nu-i dete măcar o picătură de apă, ca să se răcorească; iară când trecu pe la grădină, îi lăsa gura apă și nu putu nici să se umbrească puțin de arșița soarelui. Ajungând acasă obidată de osteneală și flămândă, n-avu răbdare, ci chemă pe mumă-sa la o parte și-i zise să facă pe unchiaș și pe fie-sa iasă afară. Cum rămase singurele, deschise lada; dar ce ieși d-acolo? balauri, șerpi, și câte lighioni toate, cărora le arsese gâtlejurile când le dase de mâncare; și îndată le sfâșiară și le mâncară. Tot satul se spăimântă de întâmplarea asta; și fiecare om băgă de seamă asta vine de la răsplătirea dumnezeiască. Fata moșneagului însă se căsători cu un flăcău din cei mai frumoși ai satului, care o ceru de la tată-său și o luă de soție. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire până în ziua de azi.

în Fata moșului cea cuminte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fata moșului cea cuminte" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.90- 7.99 lei.

Rea de gură

Vreau s-o surprind, de ziua ei,
Știind este rea de gură,
Îi cumpăr tort, parfum, cercei
Și-un lacăt... în miniatură.

epigramă de din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Așa, furnica își luă inima în dinți și, ușoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo și-ncoace; într-un colț dădu peste câțiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi — întrebuințare nu le putu găsi! "Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se vede, nu le aduc nici un folos?" judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai și-acolo! De-abia se coborî însă, și, repede, căută fugă înapoi. Buzunarul, îmbâcsit cu foi de tutun, o amețise. "Iată ce fel de buruieni știu culege oamenii!" își zise, dezgustată, furnica. N-avea noroc! O luă mai sus; se urcă până după gâtul vânătorului. Acesta ridică tocmai atunci mâna. Ispititoare, veni, sprintenă, pe mânecă, până lângă pumnul încleștat pe gâtul unei puști.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.
Petre Ispirescu

A fost odată un împărat și avea trei fete. Și fiind a merge la bătălie, le dete cheile de la toate cămările, mai aducându-le aminte încă o dată povețele ce le deduse, și-și luă ziua bună de la ele. Fetele împăratului, cu lacrămile în ochi, îi sărutară mâna, îi poftiră biruință; iar cea mai mare din ele priimi cheile din mâna împăratului. Nu se știa ce să se facă, de mâhnire și de urât, fetele, când se văzură singure. Apoi, ca să le treacă de urât, hotărâră ca o parte din zi lucreze, o parte să citească și o parte să se plimbe prin grădină. Așa făcură și le mergea bine. Vicleanul pizmuia pacea fetelor și-și vârî coada.

în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Nefericitul

Povestea lui e cam așa
Pentru acel ce vrea s-o știe
S-a însurat pe-o vremea rea
Cu-o viitoare rea soție!

epigramă de (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Socrate

După ce oamenii își fac unii altora nedreptăți, după ce le îndură și gustă atât din săvârșirea, cât și din suportarea lor, li se pare folositor celor ce nu pot nici scape de a le îndura, dar nici să le facă, convină între ei, ca nici să nu-și facă nedreptăți, nici să nu le aibă de îndurat. De aici se trage așezarea legilor și a convențiilor între oameni. Iar porunca ce cade sub puterea legii se numește legală și dreaptă.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
Valeriu Cercel

De Florii

Nu mă doare-n șpiț un gram de ce pot unii spună,
Dar, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună,
Bei, fumezi, te-ai cherchelit, pe la fufe noaptea-n sat,
După ce te-ai spovedit, nu mai ai nici un păcat,

Poți fii tu dracu' gol, să-l înjuri pe-orice ciufut,
Mergi la popă, dai un pol, pleci curat ca nou născut,
Ȋnsă ce îmi place mie, când sunt sărbători, măi frate!
Ȋn familie-i urgie, le sărbătorim pe toate;

Cum știm noi "Sfânta Scriptură" alții nu-s pe-acest pământ,
Sărmăluțe,-afumătură, porcul de Crăciun... e sfânt!
Iar de Paști, cât o fi mielul, dau pe el toată chenzina,
Chiar de va veni Enelul îmi taie-apoi lumina,

Dar, nainte, de Florii, cum familia e mare,
Păi, ce chef trag, te ții, pentru fiecare floare:
Prima-n listă-i Viorica, partenera mea de-o viață,
După care e Florica, mă-sa, din Ghimpați, o țață,

Margareta, Violeta, verișoare, cucuvele,
Care vin doar cu poșeta, fete mari... așa spun ele!
Plus Hortansa, Liliana, două fine din Pielești,
Ce n-ajung cu damigeana plină pân' la București,

Trandafira, alta soră, de-a lu' văru' Ghiocel,
Aducând, parte din floră, și pe fii-su Brebenel,
Frate-miu, ce,-ntregul an, mort nu îmi deschide ușa,
Mi-l aduce pe golan, pițipoanca lui, Brândușa,

Și, făr' să-l invit măcar, cel mai important din bloc,
Veteran pensionar, să nu uit, nașu' Boboc,
La mine-n sufragerie, an de an ne adunăm,
Cu alai și bucurie, de Florii celebrăm,

Ȋncepând, tradițional, cum la noi se-obișnuiește,
Cu-o palincă din Ardeal, și, fi'nd dezlegați la pește,
Niște icre, o plachie, păhărel cu păhărel,
Ca orice creștin, bădie, ne aghezmuim nițel!

Până ce prindem curaj, căci apoi treaba-i firească,
Din Ardeal, luăm viraj, Panciu, Odobești, Fetească,
Și-uite-așa ne chefuim, noaptea-ntreagă de Florii,
Ajungând ne trezim, cum e scris, a treia zi,

Iară când ne spovedim, popa, pe un pol sau doi,
Ne-a iertat, fi'ndcă toți știm, așa-i de Florii la noi,
De-aia-n șpiț durere n-am, ce-ar putea lumea spună,
Că, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul celei care dă din gură ...

Să dai din gură nu-i ușor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Ba vrei s-o faci și cu umor
Din vreo circumvoluțiune.
Ești ca un accelerator
Ce-ncet dar sigur ne răpune.
Să dai din gură nu-i ușor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Știu -ți dorești auditor
Pe noi și-ntreaga națiune.
Și crezi, ca orice orator,
In neaoșa vocațiune.
Să dai din gură nu-i ușor...

rondel de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Uneia, cu apropouri...

Bărbații afirmă despre ea
nu-i prea "bună", dar nici rea...
Știe să facă "opoziție"
Și-atacă din... orice "poziție"!

epigramă de (august 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!