Brebenel şi Brebenela

Brebenel şi Brebenela
de la
care se aşteaptă
parte dreaptă
fiecare să îşi facă,
e o placă
ce o spun din totdeauna,
el îi trage cu "nebuna"
ea din dragoste
nu-l scoate...
pacoste, mii de păcate
ea, rebela
Brebenela, le îndură
când adeseori se-njură...
rea de gură
şi de fel
rea de tot pe Brebenel...
încât pot ca să socot
că nu e departe clipa
când se vor desparte
luând fiecare-n parte
ce credeau că le-aparţine,
Brebenela mai puţine
ce-o găsi prin bătătură...
luă una peste gură
iar ca soţie
cât să fie de-o hoţie...
faţă de el, Brebenel
simbol clar al bărbăţiei
ce luă... darul beţiei...
Şi... nu-i unică sechela
Brebenel şi... Brebenela!

poezie de Gheorghe Gurău (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrimonială

Ştiţi cum s-a-nsurat
Brebenel cu Nuşa?
El a strâns-o-n braţe,
Ea l-a strâns cu uşa.

epigramă de Marian Cioacă (1988)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănelul, brebenelul

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Un motănel, brebenel,
În cămaşă, copăcel,
A găsit un borcănel,
Închis cu un căpăcel.
S-a uitat atent la el
Şi l-a mirosit niţel.
Era galben la culoare...
"Ce-o fi înăuntru, oare?
Miere, lapte, sau smântână,
Sau dulceaţă cu alună?"
Şi umblând el furios
I-a scăpat borcanul jos.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Poate... Ştii, fiecare avem ascunsă în noi atât o parte bună, cât şi una mai puţin bună, ca să mă exprim astfel. Iar eu caut mereu să găsesc şi să scot în evidenţă partea frumoasă şi bună a fiecărei persoană, oricât de neadaptată ar considera-o ceilalţi, care cred că se încadrează într-un anumit tipar al "normalităţii". Ştiu bine că nimeni nu e perfect, nici măcar eu, dar pot găsi în oricine, oricât de rău ar fi, acea parte bună, ascunsă în interior şi atunci nu-mi rămâne decât să o scot la suprafaţă, să-şi dea seama şi cel în cauză de existenţa ei. Poate că nu voi reuşi întotdeauna, dar măcar o să încerc tot posibilul.
Lucian: Mda... Deci fiecare avem şi o parte bună şi una rea. Important e pe care o considerăm prioritară şi de care ne folosim mai mult în viaţă. Şi care ar fi partea mea cea rea?
Lia: Hmm... Ţi-ai arătat-o destul în ultimul timp.
Lucian: Aia crezi că ar fi?!
Lia: Aia şi altele... Ascunde-le cât mai curând şi scoate la suprafaţă tot ce ai mai bun.
Lucian: Bine, domnişoară consilier. Am să încerc, pe viitor, să-ţi ascult sfaturile. Oricum, cred că eu pot să fac diferenţa dintre bine şi rău şi să aleg ceea ce e bine; poate uneori mai calc pe alături, dar nu e condamnabil... În plus, îmi place să fiu înţelegător şi să ajut, urăsc violenţa, deci nu cred că pot fi clasificat drept un tip "rău". Cât despre tine, faptul că vezi în oricine partea bună, oricât de ascunsă ar fi ea şi că vrei să-i ajuţi pe ceilalţi, vorbeşte de la sine; e clar că nu poţi să fii rea. Şi totuşi, mă întreb, oare care ar fi partea ta cea rea?
Lia: Nu cred că ai vrea să afli vreodată.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion matrimonial

Fu rea de muscă prima lui nevastă,
A doua rea de gură, iar cea nouă,
Aşa se năpusti, ca o năpastă,
Să fie rea... de amândouă.

epigramă de Marius Coge din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de primăvară

Cică s-a-ndrăgostit lulea,
Un ghiocel de-o viorea;
"Spune-mi că vrei să fii a mea!
Dă-mi doar un semn, albastră stea!"

"Dulce şi gingaş ghiocel,
Silenţios, dalb clopoţel,
Nu pot, căci port amor fidel,
Confratelui tău, brebenel!"

"Dar el, credeam că-i c-o brânduşă,
Blândă, firavă, jucăuşă,
Doar l-am văzut la ea la uşă,
Nu cumva, te ţine pe tuşă?"

"Mă faci să râd! Hai, fugi d-aici!
Ştiu sigur că sunt doar amici,
Că am aflat de la arici
Nu umblă el cu-alte gagici!"

Se pare că aşa-i iubirea,
Nefericirea-i e menirea;
La fel e-n toată omenirea:
Pe cin' iubeşti, caută-aiurea!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi neîmplinite...

Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Şi-alege din trasee unul
Îşi ia şi soaţa pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Şi schimbă placă după placă
Soţia
Fără să mai tacă...

Când n-are omul argumente
Să o-ntrerupă pe soţie
O ia pe drumul dinspre vie
Şi-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgosteşte în prostie
Îşi lasă soaţa cu talente
Şi pleacă
Fără argumente...

Când n-are omul pic de minte
E inutil să vă mai spun
Crezând că e pe drumul bun
O ia cu capul înainte
Ideile şi le dezminte
Bezmetic ca un om nebun
Îi umple capul de cuvinte
Soţia
Veşnicul taifun!

Când n-are omul ce să facă!...

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nevestei cicălitoare

Nevasta mea e rea de gură.
Sunt cârpa ei, ori sunt bărbat?!
Bătăi de cap mereu mi-a dat,
Că meliţă peste măsură...

Azi, toată ziua m-a tocat,
C-am întrebat ieri de-o friptură.
Nevasta mea e rea de gură.
Sunt cârpa ei, ori sunt bărbat?!

Dar las că-i fac eu o figură,
Că tare m-a mai supărat.
E vară, şi-o să dorm în şură.
Şi-apoi ce să fac noaptea-n pat,
Cu o nevastă rea de gură?!

rondel de Mihaela Banu din Invitaţie la o ceaşcă de umor (2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La proces, unul care şi-a lovit nevasta peste gură

- Nu, nu vă ascund
Şi n-o spun cu ură:
E bună de fund
Dar e rea de gură!

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi nesătule

Sunt inimi care nu mai pot să zboare
De-atâta vreme rea şi gust amar...
Îşi pun naiv peste durere sare,
În loc să-nveţe să plutească iar.

Rămân acolo, îngheţate-n timpul
Care le-a stors de râvnă şi culoare.
Doar în iubire-i veşnic anotimpul —
Cu flori în suflet, zâmbete şi soare.

Aceste inimi nu ştiu, diferenţa
Să facă, dintre ce-i real sau fals
Şi, din păcate, nu au rezistenţa
De-a-i ţine piept trădării într-un vals.

Sunt inimile-acelea imature,
De dragoste nebună nesătule.
Nu se mai satură să nu îndure
Aceeaşi poftă ce le fac credule.

Aceeaşi poftă care le distruge
Trăirea de a mai avea curaj,
De-a alerga frumosul, care fuge,
Prin tot ce e uman, ca un miraj.

Şi, ce păcat, că îşi vor pierde rostul,
Lăsându-se vrăjite de-aparenţe...
Când nu-i şi chibzuinţă-acesta-i costul:
Ceea ce arde,-ncepe să îngheţe.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul beţiei

A luat de tânăr darul
Bând ca să-şi verse-amarul
Azi cănd l-a lăsat puterea
Bea, şi bea şi-şi varsă... fierea!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta rea de gură

Poa' să fie, de frumoasă, răpitoare ca o zână,
Pe-unde trece,-ntreaga fire-ncremenită să rămână,
Poate chiar să te iubească cu asupra de măsură,
Toate, toate sunt degeaba dacă este rea de gură!...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (13 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata babei luă lada şi plecă. Când se întoarse pe la cuptor, văzu azime calde, se cercă să ia şi nu putu; ea nu mai putea răbda de foame. Pe la puţ trecu cu jind, că nu-i dete măcar o picătură de apă, ca să se răcorească; iară când trecu pe la grădină, îi lăsa gura apă şi nu putu nici să se umbrească puţin de arşiţa soarelui. Ajungând acasă obidată de osteneală şi flămândă, n-avu răbdare, ci chemă pe mumă-sa la o parte şi-i zise să facă pe unchiaş şi pe fie-sa să iasă afară. Cum rămase singurele, deschise lada; dar ce ieşi d-acolo? balauri, şerpi, şi câte lighioni toate, cărora le arsese gâtlejurile când le dase de mâncare; şi îndată le sfâşiară şi le mâncară. Tot satul se spăimântă de întâmplarea asta; şi fiecare om băgă de seamă că asta vine de la răsplătirea dumnezeiască. Fata moşneagului însă se căsători cu un flăcău din cei mai frumoşi ai satului, care o ceru de la tată-său şi o luă de soţie. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, şi trăiesc în fericire până în ziua de azi.

Petre Ispirescu în Fata moşului cea cuminte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maricica...

Mama lui de Photoshop,
Sunt toate frumoase foc,
Însă numai pe ecrane,
Când le vezi... sunt mai "sărmane"

M-a oprit una pe stradă,
M-am trezit că mă întreabă:
Mă mai ştii? Sunt Maricica!
Dintr-o dată mă luă frica!

Maricica ce-o ştiu eu
N-are frate chipul tău!
E mai altfel, mai stilată,
Mai finuţă... nemachiată

Pe când tu? Îmi fac şi cruce
Cât fard faţa ta mai duce...
Aveai ochi frumoşi, căprui,
Ai tăi... unul e mai şui!

Ce să spun... hai sărut mâna!
Dau să fug... însă nebuna
Se ţinea scai după mine
Să îi scriu o poezie

Şi i-am scris una pe loc:
Maricica, zic, stop joc!
Scoate poza din profil
Că-n real... eşti cam trotil

Plus că ai rămas c-un dinte,
Nu mai spun că n-ai nici minte,
Iar în rest?... eşti o frumoasă!
Dar mai bine stai în casă

Că dacă mai ieşi pe stradă,
Creezi vreo degringoladă,
Te-am pupat! Mă rog... bezea,
Mai mult chiar nu îţi pot da...

Şi-am luat-o uşor la trap,
Doar cu gândul c-am să scap...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rea de gură

Vreau s-o surprind, de ziua ei,
Ştiind că este rea de gură,
Îi cumpăr tort, parfum, cercei
Şi-un lacăt... în miniatură.

epigramă de Ionuţ-Daniel Ţucă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcane

O gură de-aer mai curat
A vrut să ia pe înserat,
Dar - fapt la noi tot mai banal -
Luă o gură... de canal.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2007)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa, furnica îşi luă inima în dinţi şi, uşoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo şi-ncoace; într-un colţ dădu peste câţiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi — întrebuinţare nu le putu găsi! "Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se vede, nu le aduc nici un folos?" judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai şi-acolo! De-abia se coborî însă, şi, repede, căută să fugă înapoi. Buzunarul, îmbâcsit cu foi de tutun, o ameţise. "Iată ce fel de buruieni ştiu culege oamenii!" îşi zise, dezgustată, furnica. N-avea noroc! O luă mai sus; se urcă până după gâtul vânătorului. Acesta ridică tocmai atunci mâna. Ispititoare, veni, sprintenă, pe mânecă, până lângă pumnul încleştat pe gâtul unei puşti.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericitul

Povestea lui e cam aşa
Pentru acel ce vrea s-o ştie
S-a însurat pe-o vremea rea
Cu-o viitoare rea soţie!

epigramă de Gheorghe Gurău (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!