Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vise, vise...

O reptilă juvenilă
tărătoare stând la soare
se visa, măria sa
crocodil, colo-n Nil...
fără milă; ce... reptilă
prin pădure, să îndure
crengi uscate, toate
cele lucruri rele
ce ascund un risc profund;
nu ca-n apă unde scapă
prin înot și asta-i tot.
Târâtoare, răpitoare
nu ca ea simplă belea;
Se vedea sărmana rea
crocodilă, tot reptilă
poate însă mai abilă.

Că visa nu mă mira
asta era treaba sa,
însă prinsă cu visarea,
unde Nilul e cărarea,
peste ea trecu o roată
și-a ajuns reptilă... lată!

fabulă de din Împunsături blajine (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Descurcăreața

Pe vremea când era copilă
Se strecura ca o reptilă.
Cu timpul s-a schimbat drăcoaica,
Acum e ditamai șerpoaica!

epigramă de (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
epigramă

Definiție

Epigrama ce-i?... Reptilă
Cu un straniu obicei:
Mușcă pe cei mulți cu milă
Și, mai grav, pe tatăl ei!

definiție epigramatică de din Palatul de Justiție (2000)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
viperă

Vipera

E o reptilă târâtoare
Cu sânge rece zi și noapte
Iar în politică se pare,
Că-i șarpele cu corn... și lapte.

definiție epigramatică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Bunătatea" ei

Are, în ea, atât venin
, face viața-n jur un chin;
Cobra de-o mușcă, fără milă,
Moare, pe loc, biata reptilă!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un bărbat emoționat poate lovi ca o reptilă, în vreme ce o femeie preferă " discute subiectul".

în De ce bărbații se uită Ia meci și femeile se uită în oglindă
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

În fiecare rai pândește o reptilă.

aforism de din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile GhicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Caietul albastru
cumpărăturiCaietul albastru de Valeriu Butulescu
Cea mai recentă colecție de aforisme a celui mai tradus aforist român
Vezi detalii despre o carte cum nu ai mai văzut!

Cameleon

O reptilă ce ucide,
De culoare critică,
Denumirea-i se decide
În politică.

epigramă de din Academice (2011)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marcel Proust

Dacă o mică visare poate fi periculoasă, cura pentru aceasta nu constă în a nu visa deloc, ci în a visa cât mai mult, în a visa tot timpul.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "In cautarea timpului pierdut Vol.5: Prizoniera. Plecarea Albertinei - Proust" de Marcel Proust este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 23.92 lei.

Prin poezie și prin fapte

În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.

În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simțiri,
Sub inundații permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.

Ascund în mine și titanii...
Și câteodată un rege blând,
Ascund și timpul, ascund anii,
Prin versul simplu și profund.

Ascund copilăria-n mine
Și pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine și de tine,
De asta voi nu m-ați zărit.

Cândva voi fi ascuns de noapte,
Dar ca o stea, voi străluci,
Prin poezie și prin fapte,
Etern și tragic... voi trăi.

poezie de (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombaniciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Cărăbușul de aramă

Din belșugul de verdeață,
Cărăbușul de arama
Vine din turnătoria
Verii, -l luăm în seama.

Zgomotos ca o reptilă
Printre vreascuri se avântă
Să arate că-i din lumea
Celor care nu cuvântă.

poezie clasică de
Adăugat de Daria UngurSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Petru Culianu

E de-ajuns să-ți îndrepți ochii către înlăuntru și vei vedea izvorul tuturor frumuseților. (Cu greu izbuteam văd; iar după fiecare izvor venea altul și la urmă nu mai rămânea nicio frumusețe. Era ceva precum un vagon obosit fără niciun fel de șine și cu un hârdău înăuntru; și asta nu era decât începutul, cum ar fi zis Tozgrec - dar asta-i altă poveste; întreb dacă ea privea îndărătul tuturor acestor lucruri; după mine, tot felul de ciudățenii se întâmplaseră în acel hârdău, dar lipsite de orice frumusețe sau generozitate; da, era o chestiune de importanță vitală de-a ști dacă venea de dincolo de toate acestea, de acolo unde vreo frumusețe oarecare ar fi putut să se înfiripeze în cele din urmă; întreb însă dacă ea seamănă cu frumusețea îndeobște admirată de noi.)

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Experiente ale extazului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.95- 33.20 lei.

Peisaj diurn

în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respirația unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscolește mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujorați
de fecioare,
neliniștește spaima de liniște,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbește cu strălucirea ei.

lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o țară de basm,
cu cerbi și căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
făcând ceruri din ape
și inele de argint
peste umbre de dor.

cîteodată verdele
se transformă în albastru
la distanță, pe orizont,
muntele pare un fruct strivit,
prăpăstiile cioburi de azur,
iar câmpia curge la vale
ca o pasăre dincolo de timp.

poezie de (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soția și-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăiește tot jălește,
Și nu se mai însoțește!
Trece prin flori, prin livede,
Nu uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Și duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu șade.

Și când șade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură și trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură și bea.

Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică
Atât inima își strică,
Încât dorește moară
Pentru a sa soțioară,

Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simțire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar și vai de mine!

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Prevert

Timp frumos

Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Deasupra apei
Copilele sărace
Și toți băieții de pe lume
Se lasă pradă celei mai profunde bucurii
Nu va mai fi vară nu va mai fi iarnă
Nu vor mai fi toamnă primăvară
Numai timp frumos tot timpul
Și Dumnezeu zvârlit din raiul pământesc
De-acești copii simpatici
Ce nu-l mai recunosc drept părinte-al lui Adam și-al Evei
Se duce la uzină să-și caute de lucru
De lucru pentru el și pentru al său șarpe
Dar nu mai sunt uzine
E numai
Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Și Dumnezeu cu a lui reptilă
Stă locului
Și fluieră a pagubă mofluz
Depășit de evenimente.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Petre Ispirescu

Merse, merse, prin câmpii cu inima plină de foc pentru măiastra lui, trecu prin păduri, și nu se putea împăca cu gândul că n-o să-și mai poată vedea odorul. În cele din urmă, căzu de obidă și de mâhnire. Stând el așa și zbătându-se cu gândurile, băgă de seamă că p-acolo p-aproape curgea o apă. Se duse să se scalde ca să se mai răcorească. Tot scăldându-se, văzu de ceea parte a râului niște smochini. Își aduse aminte că nu mâncase de două zile și se duse facă o gustărică cu nițele smochine. Mâncă ce mâncă, dară începu a simți că din ce în ce se schimbă. Unde din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. Cum să se întoarcă în cetate? Pe lângă celelalte toate, acum are fie și prigonit. Umblând în sus și în jos pe marginea pădurei, îi era frică intre înăuntru pădurei, ca să nu-l apuce vro fiară sălbatecă; se temea iară iasă mai la lumină, ca să nu-l prinză vrun om, -l puie la vro muncă ce n-ar putea-o duce. Ce facă? Se căina și se văicărea, de-i plângeai de milă. Toată ziua umblă rătăcind cu inima cât un purice de frică. Flămânzi iară. Căutând câte ceva de mâncare, dete peste niște roșcove. Se apucă mănânce, căci era lihnit de foame. Cât p-aci era să moară de bucurie când văzu că încet, încet, se schimbă și se făcu iară om. Stătu în loc și se cruci și el de astă minune.

în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.99- 9.48 lei.

Embrionul uman - cercetările biologilor și ale geneticienilor o dovedesc - îmbracă în evoluția sa forme foarte variate: pește, amfibie, reptilă, dinozaur și, în fine, om. România se prezinta ca un embrion mare, format din vreo 22 de milioane de entități în care găsim toate formele de evoluție, mai puțin pe aceea de om. În absența formei OM întâlnim, în schimb, toate celelalte forme de evoluție enumerate. Forma pește au îmbrăcat-o indivizii care au intrat la apă. Un pește foarte periculos este rechinul. El îmbracă haina de om și lasă impresia că trăiește printre oameni, ajungând chiar fie considerat un om de onoare, adică parlamentar, ministru, președinte, bancher, patron și câte și mai câte... Acest tip trăiește permanent în ape tulburi...

în Filogenia explică România
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciodată...

Nu m-am gândit, nicicum, că-n timp dispare
Tot ce-a-nsemnat iubire ca-n povești...
Ce frunză ar ascunde-o-n toamnă, oare?
De ce-ar pleca din cele pământești?
Cât de rănit e sufletul ce tace
Și nu poate niciun oftat dea?
Când lacrimile-l ard, el se preface,
Durerea să nu-i știe nimenea!
Mereu se-ntreabă timpul și visarea,
Mereu se-ntreabă gândul cel ascuns,
Din toate, e mai grea doar întrebarea
,, Ce s-a-ntâmplat? Cum, oare, s-a ajuns...
La un pustiu când totul era verde,
La însetare lângă izvorul drag,
La-nstrăinare, când nu vezi, nu te vede,
Acea iubire ce nu știa alt prag
Decât acela unde era vis și floare
Și unde două inimi se-ntâlneau...
Ca ajungă, străbăteau o zare,
Nu conta vânt și ploi... căci se iubeau!
Nu m-am gândit, nicicum, că-n timp dispare
Tot ce-i iubire, un vis frumos și-o floare!

poezie de (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roata

Roată, roată, roată, roată,
Te-aș mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuși și o roată!...

Vrei spui că omul n-are
Și o roată-nvârtitoare?
Ba știi că și el are
Și-încă două-n angrenare!

Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Și nu bate din aripă!...

Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Și nici nu visezi pe unde
Mintea merge colinde!

Peste mări și țări se duce
Și-ntr-o clipă te aduce.
Colindă cerul cu stele
Astrele și toate cele.

Tot creștinul se gândește
Și nicicând nu se oprește
Gândul e făcut zboare
Și când ești în adunare!

Zburătoru-acesta știe
Far' scrie pe hârtie
Se-nvârtește fără stare
Fuge și din adunare!

Când se predica cuvântul
El, mai repede ca vântul,
Zboară și nimeni nu știe
Când concepe o prostie!

Însă totuși este bine
Că n-are acces oricine!
Duhul locuiește-n minte,
Roata merge înainte!

Mintea merge roată, roată
Nu se-oprește niciodată...
Și-acum vezi că omul are
Și el roată în dotare?

Poate că ne-ar fi rușine
De-ar avea acces oricine
Ca vadă ce gândim
Câte rele plănuim

Stă în loc sărmanul frate,
Se gândește se socoate,
Și, privind cu ochii roata,
Mintea la păcat se-ndreaptă!

Dacă vrea ochii -nchidă
La păcat să nu se-ntindă,
Roata minții totuși merge
Lucrând la fărădelege!

Atunci cum să se ferească
Bietul om să se păzească?
Cum s-oprească roata asta
nu-l mai pască năpasta?

Unde-ar fi să se ascundă?
Cine poate să răspundă
Dacă-n orice loc sub soare
Roata merge-n goana mare?

Iată care e secretul
Citând din Scripturi versetul
Când citim în psalmul unu
Ce ne vorbește Stăpânu'

Cugetând ai în gură
Doar Cuvântul din Scriptură,
Și atunci va fi ferice
Roata mare-o să se strice!

Când închizi ochii anume,
Tu stai în rugăciune!
Și-atunci roata se oprește
Răul nu se mai pornește!

În concluzie se poate,
Orice om să se socoate
O invenție perfectă
Dacă-ar fi, tot se defectă!

Dar e-o roată concepută
Numai Dumnezeu s-o-nvârtă
Daca-L lași îți pornească
Roata cea duhovnicească!

Despre cea de-a doua roată
Nu cunoaște lumea toată!
Numai cel care gândește
Prin Duhul, duhovnicește!

Asta-i roata-adevărată,
C-aș mai inventa-o-odată!
Roata rea să se oprească,
Roata bună sa pornească!

Doamne, dă-ne-nțelepciune
nu mai gândim la lume!
Mișcă roata-n viața noastră
Doar pe cea duhovnicească!

Când intrăm în adunare,
Toate faptele murdare:
Bârfa, ura, dușmănia
nu ne strice frăția!

Răutatea - roata mare
S-o scoatem din adunare
Iar păcatul și prostia
nu strice omenia!

Vino Tu în adunare
Mișcă tu pe fiecare!
Lasă Duhul lucreze
Și poporul vegheze!

Lasă adierea sfântă,
Mintea ne-o binecuvântă
Gândul, inima fie
Doar la sfânta-mpărăție!

sufle dinspre Tine
Duhul Sfânt peste oricine
Roata noastră să se-oprească
Sus în patria cerească!

poezie de (6 mai 2010)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

De la o vreme încoace, însă, văzură că dau îndărăt. Unde până aci era bilșugul în casa lor, acum ajunseră negustori grei ca fulgul pe apă, cum se zice. Cu toate acestea, perechea de oameni nici nu se gândea a cârti împotriva lui Dumnezeu. Ea era mulțumită că dobândise copil, și alt nimic. Mai trecu ce trecu și amândoi bătrânii dară ortul popii, rămâind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. Copilul se alese cu cotoșmanul. După ce văzu că nu mai are de nici unele, și nici părinți, se puse pe un plâns de-ți era mai mare jalea de dânsul.

în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vin iubirile...

Vin iubirile ca bruma și se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de știm că nu se poate
Și ne supărăm degeaba când dorim și nu le-avem!

Vin iubirile ca ploaia cea călduță și de vară
Răcorind smaraldul vieții, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieți-i rară,
Ea ar vrea ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!

Vin iubirile ca ziua după nopți de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de știm că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, și n-avem cum le trăi!

Vin iubirile prin iarnă, și prin toamne, și prin veri,
Și prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Și de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!

Vin iubirile ca viața, cu un răsărit și-apus
Și ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbește, și privim mereu prea sus...
Își iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!

poezie de (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde se poate achiziționa în România apă minerală cu siliciu? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook