
Noapte roșie
Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi
El fuge-nvins și bezna pădurilor l-înghite ;
Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,
Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.
Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,
Și când își amintește cum, de păgâni răpite,
Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,
Și cum tăiați pieriră coconii amândoi,
Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,
Privește plin de turbă spre zarea-nflăcărată,
Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,
Și-amenințând văzduhul, cu pala-n mâna dreaptă,
Se-ntoarce Voievodul mânat de-un aprig chin
În valea unde lupta și moartea îl așteaptă.
poezie clasică de Mateiu Caragiale (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre văi
- poezii despre viscol
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre mândrie
- poezii despre mâini
Citate similare
Prin noroi
Liniștea mi-am ales-o din noroi,
Era săraca de ea,
Doar nervi în frunzele grămadă
Și toate ude din certuri de fricoși.
Nici nu știu cum eram când le-am atins
Nu mă vroiau decât deschis
Cu mâini curate
privite cald de ochi frumoși.
Am apucat-o cu grija unui docher
Rănit de lanțuri prin vapoare
Dar azi atent la tot ce-i dai,
M-am așezat la mal de voci
Eram doar eu,
cu inima pierdută-n rai
Gândind la cum să mai trezesc
O liniște deja rănită de plebei
Ce te-au secat de calm
Si părăsită în mâl grotesc.
poezie de Mili Dumitru (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre marină
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe

Boierul
Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstire
Boierul... Mult bătrân e: dinți nu mai are-n gură,
Postește, se grijește, bârfește și strâmb jură,
Stă cuvios în strană și zice din psaltire.
E mic de stat, fățarnic, semeț și crud din fire,
Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-e sură,
Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură,
Despoaie și ucide în setea-i de hrăpire.
De neam e Basarabă, și rudă cu Voievodul,
De bogății e putred și-l blastămă norodul,
Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul.
Și tocmai de Rusalii, când plin de veselie
Așteaptă să-i sosească fermanul de domnie
Îl prind cu pâri ascunse și-armașu-i taie capul.
poezie de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre rude, poezii despre promisiuni, poezii despre gură, poezii despre dinți, poezii despre bătrânețe, poezii despre bârfă sau poezii despre bogăție
Rugă - de 1 Decembrie
azi-noapte visam despre tata
era călare pe-un cal
intra într-un cerc din răchită
și
striga... sunt valuri la mal
m-a luat pe genunchii de-un secol
mi-a scris pe frunte un vers
citeam alb cu ochiul din deget
cum
se-împiedică țara-în mers
m-a urcat pe calul din aer
aud clar tropot de gând
m-aruncă din șaua bătrână
mă stri-
vește străin ca și când
doar talpa ajunge-n iubire
de frunți sunt târâte-n cărări
străine de noi și unire
pre-
lung trupul nostru-i prin zări
tresar tata pleacă spre ceruri
din lacrimi fac un altar
și mă rog la rugul din frunte
să gân-
dească de-un dac și-un roman...
poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre cai, poezii despre versuri, poezii despre unire, poezii despre timp, poezii despre tată, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ecce homo
omul se smulge din neant
își scoate inima din piept
și o așază pe masă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și toarce
îi arată cum să facă focul
cum să îl atingă și cum să suporte
omul întinde mâna prin haos
găsește sticla mov
toarnă totul într-un pahar cu picior
și dă visele peste cap
ascultând un șlagăr la radio
se sperie
face copii într-o casă cu femeie
și begonii în pervaz
omul își plimbă ochii
de jur împrejurul luminii
îi aruncă pe geam
aerul dintre ei întinde gâtul să vadă mai bine
afară ba e vară ba e iarnă
ba e război
omul se așază în genunchi
pe stele, lângă inimă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și tace
îl învață cum să stingă focul
cum să îl stingă și cum să suporte
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre sperieturi, poezii despre război sau poezii despre radio

Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre flori

Ascultă cum plânge pădurea
Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...
Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Și cum se cutremură-n urmă
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre foc, poezii despre crengi sau poezii despre Pământ

Ultimul gând
Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclină
Spre apele reci, spre vârtejul sălbatic
Ce-aleargă, bezmetic, prin albia plină
Și mușcă pământul.
E iadul acvatic.
Privește spre cer și adună putere
În scurtele clipe când vântul o iartă,
Nici timp nu mai are să simtă durere
Când crengile-s rupte.
Credința-i deșartă.
Își simte, de-acum rădăcinile-n apă
Și știe că-i vremea, nu poate să scape,
Căci vântul o bate, iar apa dezgroapă
Tot ce o mai ține.
Sfârșitul e-aproape.
Se simte-mpăcată când știe că pleacă
Pe ultimul drum, dar purtată pe valuri,
Privind alte sălcii cum par că se joacă
În plete cu vântul.
Și nu plâng pe maluri.
Își lasă în urmă vlăstare firave
Cu trupul subțire, ce-așteaptă să crească,
Frumoase fecioare pe țărmuri jilave,
Privind înspre Soare.
E voia cerească.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre virginitate, poezii despre sfârșit, poezii despre păr sau poezii despre jocuri

Țugulea, trecând cu frații săi prin pădure, văzu o vie cu struguri. El simți că asta nu poate să fie lucru curat. Cum de nu mai văzuse el astă vie în pădure? Frate-său cel mai mare vru să ia un strugure. Țugulea îl opri. Apoi descălecă, scoase paloșul și începu a tăia la vițe. Deodată începu a curge din vițele tăiate niște sânge negru ca păcura. Frații se mirară de aceasta. Apoi, încălecând ei, porniră. Merseră ce merseră și dete peste o livede cu pruni. Țugulea nu lasă pe fratele cel mijlociu să ia prune, ci făcu ca și la vie, și din prunii tăiați curse iară sânge. După ce mei merse, dete peste o fântână. El știa că prin acea pădure nu era nici o fântână. Nu lăsă pe frați, să bea apă. Ci luând sulița, înțepă fundul fântânei de mai multe ori, și deodată începu a gâlgâi un sânge mohorât și cu rea duhoare. Gâlgâia ca dintr-o vacă. Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau să otrăvească pe Țugulea, feciorul moșului și al mătușei.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre struguri, citate despre vaci, citate despre sânge, citate despre superlative, citate despre păduri, citate despre negru, citate despre fete, citate despre curățenie sau citate despre apă
Solul o primi
neprietenos după ce și-a luat rămas
bun de la șa
se străduise să se rostogolească
cum văzuse în filme și
cum făcuse chiar ea de mai multe ori
când calul o arunca la pământ
privea păianjenul modificat genetic
cum pășea prin praful roșiatic
cum o privea cu primitivismul său
își oferise o clipă să respire
apoi o altă clipă să geamă de durere
calul se zbătea cu spume la gură
și insectele negre rupeau carnea
cu cleștii cornoși
cu mandibulele puternice
hăpăind repede și zgomotos
scuipă praful din gură și se ridică
trase să scurteze chinul calului
așa și-a luat rămas bun de la el
fugea de insectele negre
fugea de păianjenul modificat genetic
fugea spre clădirile din lemn
unde se fuma pe rupte în timp
ce flăcăii dădeau whisky pe gât
când a pășit pe prima treaptă
decorul din jur s-a modificat
era în prerie și călărea calul ei
viu și nevătămat și plin de nerv
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre păianjeni, poezii despre negru, poezii despre lemn sau poezii despre insecte

Legenda rândunelei
Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streșini ciripind
Era și fată mare
Și mândră de-a cătare
Și-apoi, pe lângă toate,
Și fată de-mpărat.
Ușor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai ușor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Și-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
Dă roate șoimu-n zbor
Și țipă rândunica
Și n-află ajutor.
Cum vin în șir cocorii,
Venit-au pețitorii:
Ieșea din casă unul,
Iar celălalt intra.
Și ea și-a plâns durerea:
O, dă-mă cui ți-e vrerea,
Măicuțo, dar străină
Departe nu mă da!
Și-n ciuda bietei fete,
Ea, vitrega, o dete
Străinilor de-acolo,
Veniți de undeva.
Cad fulgi pe câmpul gol
Și plânge-o rândunică
Pierdută dintr-un stol
Pe-un larg adânc al mării
Spre-adâncul larg al zării
Se duc corăbii multe
Cu fata de-mpărat.
De-amar ea nu mai poate:
Inelul scump și-l scoate,
Din deget, și-l aruncă
În marea ce-o străbat.
Atunci, să știi tu bine,
Voi mai vorbi cu tine,
Când mi-or găsi inelul.
Iar mirele-a înghețat.
La cuib venind acum,
Sfărmat găsi ea cuibul
Iar puii morți în drum
Ea blândă se supune
Și face tot cum spune
Bărbatul ei, și-n toate
Nu-i dă nici un cuvânt
De plângere; nu-și frânge
Nici mâinile, nu plânge,
Ci rabdă datul sorții.
Dar, tare-n jurământ,
E mută a ei gură:
Nici dragoste, nici ură
N-arată, ci rămâne
De-a pururi un mormânt.
Prin pomi sunt lațuri mii.
Prin aer zboară șoimii,
La cuib pândesc copii
Și iată! azi răsună
De multă voie bună
Palatul tot; cu vuiet
La rege robii vin.
Un pește-au prins în mare
Și-n el, în bună stare,
Inelul scump al doamnei.
I-l dau, de sânge plin!
Stăpânul îl privește
Și vesel se pornește
La doamnă-sa să-i spună,
Scăpat de-atâta chin.
Aripile i-au frânt,
Se zbate-acum de moarte
În țărnă, pe pământ
De-acum tu nu mai plânge!
Și-n brațe el o strânge.
Cu mâna cea purtată
Prin sânge pe inel,
Bărbia el i-o prinde:
Dar brațele-și întinde
Cu țipet doamna-n aer,
Uitându-se la el.
Iar brațele-i deodată
În vânt încep să bată,
Mișcări părând de aripi
Cu umblet ușurel.
Și s-a nălțat în vânt
Deodată rândunica!
E negru-al ei vestmânt,
Că-n negru se purtase
De când se măritase!
De-atunci ea vesel zboară
Pe dealuri și pe lunci
Și-ntruna ciripește
Și-ntruna povestește
Tot ce-a tăcut o viață
De jale și de munci.
Și cum fu dezmierdată
De-o mână-nsângerată,
E gâtul rândunelei
Ca sângele de-atunci.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre rândunele, poezii despre moarte sau poezii despre aripi
Catren prozaic
.. te -ndragostesti numai de-un tot strein- iar ce e-al tău- iubești la nebunie
și treci mereu prin armonii și chin și iar prin chin și iar prin armonie
dar vine ș-un moment când te decizi să guști din plin amar și despărțire
chiar necătând la faptul că ucizi ce-a mai rămas din viu și din iubire...
poezie de Iurie Osoianu (7 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre iubire, citate de Iurie Osoianu despre poezie, poezii despre nebunie sau citate de Iurie Osoianu despre nebunie

Ninsoarea
De prea multă vreme suntem în viață
ca să nu le știm pe toate ale vieții,
dar trece din când în când îngerul
și deodată le știm pe toate cele deodată
în timp ce le uităm deodată
pe toate cele deodată.
După aceea, cum e și buna cuviință
geometria fulgului de zăpadă se mai schimbă în mâl
în timp ce Nilul
curge, curge, curge.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre schimbare, poezii despre ninsoare, poezii despre geometrie sau poezii despre bunele maniere
Toamna lui Orfeu
.. Trenul se puse în mișcare, contemplam din cupeu
Cum aleargă înapoi: halte, poduri, salcâmi.
Alergam și eu, ca stâlpii de telegraf, înapoi,
Înapoi spre tine, văzându-te în gară,
Prin tufișurile aprinse de soarele roșu,
Prin ploaia ce-și vărsa lacrimile pe geam.
... Avionul decolă în azurul grozav
Și orașul ațipi, ca o turmă lângă ape.
Zbura avionul, dar parcă nu zbura
Pe deasupra troienelor albe, de calcar,
Înghețase soarele pe aripile lui,
De unde tu-mi fluturai cu batista.
... Vaporul ieși în larg, elegant,
Din ceață se tânguiau pescărușii.
Țărmul se clătina, alungit,
Buiau talazurile negre la proră.
Nu era nimeni pe mare, dar eu te zăream
Cu ghiocei în mână pe cheiul pustiu.
... Luna își anina de nuc cosița
Într-o toamnă brumată și nouă.
Tu erai de mult plecată în lume.
Greierii amuțiră și ei în grădină.
În soltitudinea nopții vedeam cum răsai:
Din iarbă, din aer, din valuri.
poezie clasică de George Meniuc (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre trenuri, poezii despre telegraf, poezii despre poduri sau poezii despre ploaie
Te iubesc așa cum valea iubește râul
Eu te iubesc așa cum valea
Iubește râul ce-o străbate
Și-așa cum nota muzicală
Iubește-acordurile toate.
Și te doresc așa cum luna
Așteaptă a soarelui lumină
Sau ca un suflet care speră
C-a sa credință-o să-l susțină
Fiindcă tu ești parte din mine
Cum pajiștile-s pe Pământ
Cum cântecul răsună-n suflet,
Iar sufletul devine sfânt.
Eu te iubesc așa cum șoimul
Iubește vântul ce-l susține
Și cum un val sărută țărmul...
Dar tu, tu mă iubești pe mine?
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sărut, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sufletul
Mai cade sufletu-n genunchi
Mai pierde câte-un tren de zi
Simte săgeți înfipte-n trunchi,
Simte regretul de a fi...
Mai uită chiar și să vâslească
- Dar cum s-o facă în noroi?-
Mai uită de slava cerească,
De fericirea de apoi...
Mai plânge sufletul cu sânge
Și nu mai crede în minuni,
Văzând cum orice vis se frânge
El simte spinii puși cununi...
Mai cade sufletul pe spate
Picioarele își mai sclintește,
Dar inima în piept tot bate...
Și-i bate pentru că iubește...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre fericire

Aureola
Ca-ntr-o legendă veche și uitată
în valea noastră s-a ivit o sfântă.
În preajma ei mereu văzduhul cântă.
Și umblă zvon că noaptea câteodată
când stă pe întuneric în chilie
văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.
Nu bănuiește sfânta ce se-ntâmplă.
Nu bănuiește aureola vie
ce-njurul capului îi luminează,
zvâcnind și întețindu-se-n visare.
Ea simte numai și se miră trează
cum fluturii de noapte-o cercetează,
cum sfârâind prin păr ca-n lumânare
îi cad pe rând, cenușă, la picioare.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre uitare
Orele albe ale umbrei
departe
în adânc de codru
pe un meleag
cu nori de lapte grei
acolo oamenii seacă
de dor
de oftică
de trista lor cădere...
o flacără
aprinde-a lor mâhnire,
conduse
suflete oarbe spre pieire,
sclavii zeului indiferenței
gol în nemurire...
mâhnire mocnind în abis
pe stâncile
de ger uscate
chiar sub cel soare
arzător din zi
cădeau
brazii din codru
apăru drept licărire
parcă ar fi de smoală
ori nu damnată
fiind de fel
plângea cu umbra de singurătate
cu chiuit de moarte și blestem
vedea că-n locul cela
adormit de jale
pe unde ziua se lupta să stea
își învățau cu sârg năpasta
își împlăntau inima-n ea
oh! de pe stânca
înghețată-n soare
cu văicăreala ei
de moft
se chinui
să înțeleagă fapta
cum fără umbre
viețuiesc cu zare
cum fără milă caută soroc
cuprinzând-o parcă starea
de a ieși prin vis din joc
atunci în drum se aciua prostimea
trecând trecând trecând
cu orele uitate în simțirea-i
de tăciune plângăcios umbrit
dar prea cuprins fiind cu nesimțirea
se trezi parcă liber plin de avânt
pe un meleag departe
unde taina sclupta albirea orei
cumințenia de sfânt
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ore sau poezii despre tristețe
Privește, atent, cum timpul zboară
Privește, atent, cum timpul zboară
Prețuiește-l mult ca pe-o comoară
Ți-e dat să-l trăiești spre slavă cerească
Omul lăuntric, mereu, să crească.
Taină adâncă în CLIPĂ se-ascunde
Numai prin har se poate pătrunde
Secunda, minutul apoi o urmează
Mersul lor, nicicând, nu-ncetează.
Trecut-ai prin ani de grea frământare
(C-așa-i în viața cea trecătoare)
Dar înc-un an de-ndurare ți-a dat
Stăpânul care la El te-a chemat.
Privește, atent, cum timpul se duce
Spre cele divine el te conduce
Primit-ai în dar încă o vreme
Să poți să privești cerești diademe.
Pășește convins în anul ce vine
Că poți, din nou, victorii obține.
Cu-același zel să mergi spre răsplată
Cu cântec crucea să fie purtată.
Ți-a fost hărăzit un an de-ndurare
Rod bogat s-aduci la altare
Ocazii vor fi: profită de ele
Să dai ajutor în clipele grele
Să nu treacă ziua fără Scriptură
(Doar ea îți spune de-a luptei armură).
Măsoară succesul din anul ce vine
Doar prin Cuvânt c-așa se cuvine.
Când vin oropsiți să ceară o pâine
Nu-i amâna pentru ziua de mâine.
Acceptă povețe venite din Slavă
Respinge starea clădită pe pleavă
Privește, atent, cum timpul zboară
C-așa revelații la tine coboară
Să știi să numeri cadouri trimise
De-Acel ce-mplinește doruri și vise.
poezie de George Cornici (31 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre victorie, poezii despre succes, poezii despre sfaturi sau poezii despre secunde
De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
Când un avion în aer explodează,
Și arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să știe totul?
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre stejari sau poezii despre plante
La călușei
Se învârteau agale călușeii
Și muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toți copiii mititeii
Și-un bătrânel pe-un cal se învârtea.
Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:
- Hiii moșule, hai, taicule, zorește,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Și la un loc cu ei, copilărește,
Râdeau și prunci cu părul de mălai.
Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ținând în frâu, căluțul fără duh,
Căluțul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.
Cu păru-n vânt, îmbujorat la față,
El se rotea, dar nimeni n-a văzut
Cum calul lui, de lemn, prinsese viață
Și galopa pe câmpuri spre trecut.
A fost o clipă, doar o clipă vie,
Căluțul a zburat prin ani, vâlvoi,
A dus bătrânul în copilărie
Și l-a întors ca gândul înapoi.
Când s-a oprit din goană bătrânelul
A coborât în râsul fără rost,
Dar numai el știu și călușelul,
În fuga lor de-o clipă, unde-au fost.
poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre râs