Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă

Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă
Şi tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori ne-nvinse
Uimita floare desfăcută-n două.

Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfinţesc păcatele şi plouă
Cu năluciri în dans năvalnic prinse.

Înlănţuiţi primim o dimineaţă
Şi rând pe rând zăgazurile cad.
Patu-i clădit din aştrii de verdeaţă,

Pereţii fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe viaţă,
Lumina clipei e-un feeric brad.

poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (24 iunie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri diferite

pentru oameni obişnuiţi
cu tălpile ninse de versuri
crude cu zăgazuri de verdeaţă
ating trupul tău de floare
desfăcută-n două părţi
aproape egale
o iarnă de şase luni întregi
şi o vară de jumătate de an
frâng o dimineaţă care stă
în cumpănă la antipozi
oamenii cad din ceruri
obrajii din vis sunt grinzi
de nori albaştri tainic strânşi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul scrie

despre sărutul care a pecetluit
tratatul scris în fiecare noapte
între cearşafurile pline de seducţie
unde ne-am unit celulele
şi
şi înlănţuiţi primeam soarele
în fiecare dimineaţă
de
de tăceri frânte pe sânii tăi
copţi de mângâieri năvalnice
şi
şi
şi zăgazurile cad din minut
în minut prin păcatul jilav
surpat în lumina clipei
poetul scrie din patul de cetină
atins de trupul tău de floare
cuvântul e grindă pe care păşeşti
cu graţia unei lebede
sunt
sunt
sunt soldatul versului
care şi-a zgâriat peniţa
de o lună plină şi un nor pufos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea des în vers

e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
îşi adună gânduri în oraşul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau şi cântă iubiţii
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înţeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă

prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colţ afumat
de birt frământat de picioare nervoase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trupul tău clădit?!

E trupul tău clădit din vii petale,
Din mugurii simţirilor trăite,
Din vise înflorind însufleţite
Din sevele dorinţei virginale?!...
E trupul tău clădit din mângâieri,
Din şoapte de amor înfiorate,
Din locuri sacre, tandru sărutate,
Sau din savoarea dulcilor plăceri?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profil

sub gene strălucesc boabe de rouă
sunt floarea renăscută din vestală
lumina mi-e iubirea din epoca nouă
am stele ţesute pe haina de gală.

luaţi-mi mireasma nu mă rupeţi în două
sunt legată de lume de oculta-i şcoală
sub gene strălucesc boabe de rouă
sunt floarea renăscută din vestală.

dezlegaţi-mi cântecul atunci cînd plouă
simfonia plantelor e magistrală
magie şi culoare vă dăruiesc vouă
poveşti de fericire din lumea virtuală.

sub gene strălucesc boabe de rouă
sunt floarea renăscută din vestală.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea! azi fulgeră şi plouă,
Cerul e prins în falduri sidefii
Şi-n dimineaţa clipelor de rouă,
Peniţa-mi împleteşte... poezii.

Pot scrie ne-mplinirile-n poeme,
O nouă carte-i gata... de tipar,
Eliberând păcatele din scheme
Cu pasiune, dragoste şi har.

Prin întuneric, dezgolesc lumina
Cuvintelor... nespuse de tăceri
Şi-o dăruiesc privirilor... pe INA,
Necunoscuta marilor plăceri.

Iubita mea! seducător de dulce,
Închin sonete buzelor de foc,
Ce vor a ispiti... şi a seduce
Trupul ferit de patimi şi noroc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea suavă şi osânda plăcută

E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Şi scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneaţă din ochii păgâni.

E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... şi albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeţ... ca un zbor.

E noaptea plăpândă, sfioasă şi plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Şi fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.

E noaptea suavă şi osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri şi astrele cad
La porţi de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfinţită... de brad.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie cu miresme

trandafirii umplu pahare cu nectar
strâng roua nopţii în petalele fine
aduc fericiri şi iubirea în dar
în parfumul lor mă gândesc la tine.

florile speranţei freamătă în zori
îmi povestesc despre o lume calmă
visele născute printre suave flori
zboară spre stele lansate din palmă.

să fie cântece şi trandafiri în lume
boboci de lumină înfloresc în gând
am primit în dar o dragoste anume
vă salută pe toţi rând pe rând.

din cupa unui trandafir beau rouă
mă îmbăt cu miresme nutrind viaţă nouă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba şi pământul,
cântă şi pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă şi vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
şi urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele ştiu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineaţă,
dorinţele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe faţă

eşti mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
eşti floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ţi respir clipa dorinţă

întinşi pe iarbă printre flori
îţi simt căldura, o chemare,
am ameţit de-atâtea ori
sub trupul tău uşor de floare.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am scris mereu

Din Eu-l meu

Ţi-am scris pe gând
Rând după rând,
Ţi-am scris pe flori
Zeci de scrisori,
Pe cer, pe nori
Încă din zori,
Pe bob de rouă
Din două-n două,
Pe geam la case,
Pe fire de mătase,
Pe cuib de rândunici,
Să îmi fii aici,
Pe stropii ploii
Iubiţii văpăii,
Pe tot şi pe toate
In ziuă si-noapte
Să îmi fii aproape,
Să stiu ca te am
Asa cum ne-aveam
Si amandoi visam...

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua

Pe iarba verde nouă,
Căzut-au picături de rouă.
Rotunde, pline, lucitoare,
Parca-r fi margăritare.

Am eşit să le culeg,
Ca să-mi fac un obereg.
Le înşir pe-o lungă aţă,
Chiar în zori de dimineaţă.

Ca să-mi fie cu noroc,
Am pus şi din busuioc.
Busuioc din ţări străine,
Bazilic cu frunze fine.

Ziua azi e cu mult soare,
Hai să-i dăm pic de valoare.
Iarba de acum e creaţă,
Vă spun buna dimineaţă.

Analizând un strop de rouă,
Am văzut pe frunze plouă,
Ploae fără asemănare,
Plouă cu margăritare.
Vă salut din depărtare...
Aprilie 2019

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor & dor

am chemat trecutul să privească viitorul
în palmă,
palma dorului în ţipătul zărilor
de o viaţă te caut
prin lume, prin vremuri uitate
mă lovesc de gânduri
cad, mă ridic, mă trezesc
port pe deget inelul iubirii eterne
din noi, dintre noi
simt în vene ziua de azi
iubito, să vii
să mă aştepţi în poartă
să ating gingaşele coapse
coapse albe şi pure
înmuiate în zori de primăvară
trec cascade de doruri
în zbor lung, visător
nu te-am uitat nici-o clipă, femeie
eşti vis, eşti inima sufletului meu
în mâini duc iubire
aşteptă-mă iubito la poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis de iubire

Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.

Viaţa părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi şopteai dulce că sunt doar al tău.

Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiţi şi plini de speranţe,
Eram în doi.

Dar anii au trecut rând pe rând
Tu eşti cu părul alb şi eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaş vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău şi tu eşti speranţa mea.

poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te primim cu drag, Moş Nicolae

Ce-i cu lumina asta?
În care ne regăsim cu toţii
Ce noapte e asta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Ce dimineaţă e aceasta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Te primim, cu drag, Moş Nicolae
Ghetele noastre sunt singurele noastre speranţe
Tu ai obrajii luminaţi
Şi inima de copil
Semeni cu bunătatea merelor coapte
Te primim cu drag, Moş Nicolae
Moşul nostru din străbuni
Ce-şi împarte odată darurile cu noi
Şi inima, acea pasăre măiastră în care toţi credem.
Te primim cu drag, Moş Nicolae, bogaţi şi săraci
Noaptea fără tine nu ar fi magică
Copii nu şi-ar îmblânzi somnul, fără aşteptarea bunătăţii tale.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de Univers

Ne răsfăţam, pe rând, în miez de Univers...
Ne adunam în gând, încet-încet, glumind...
Tu sufletul mi-aflai, citindu-mi câte-un vers,
Şi ne-am trezit visând... şi ne-am trezit iubind.

Dintre tristeţi, fugind, am inventat cărări
Pe care am pornit în calde dimineţi,
Ştergând din asfinţit şi doruri, şi uitări,
Şi lacrimile reci ce-au izvorât din vieţi.

Cu fiece cuvânt, din zâmbete sculptat,
Am poposit în Rai, să ne-odihnim puţin,
Să ne-ascultăm priviri ce zarea au scrutat,
Simţind că printre nori ne-aşteapt-un nou destin..

Apoi, am coborât din Ceruri pe Pământ,
Să ne-nfruptăm din noi, pe rând şi deodat',
În vrajă şi tăceri, sorbind amorul sfânt,
Iubind cum încă n-am iubit cu-adevărat.

Ne răsfăţăm, pe rând, în miez de Univers,
Nu ne mai amintim c-am fost pustii vreodat'...
Şi cânt IUBIREA noastră-n fiecare vers,
În vis curat de-april, cu totul... MI-NU-NAT!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât ştii,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceaţă,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi ştie suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cişmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-aşează
s-asculte.
Mă plouă o viaţă, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă şi macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă oraşul, cu paşi...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâşii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân

Prea târziu te-am întâlnit în viaţă
Ca să pot să stau de veghe până-n zori
Braţele pe sânii tăi mi-ngheaţă
Ars prea mult ca să nu mă omori.

Totul e aşa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simţi că-ţi este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.

Pofta mea te ţine-n ea întreagă
De lumina ta marcat rămân
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.

Sunt bătrân şi te iubesc, pierduto
Şi mă tem de stilul tău perdant
Calendarul ziua ţi-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.

Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă
Şi nu-i cale să întineresc
În zadar o înfăşor în rouă
Totu-i un capriciu pământesc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din suflet se stinge

Se lăfăie dracii prin lume, nebuni
Le joacă prin creieri fantasme,
Ne sunt şi gropari, sunt preoţi şi nuni
Şi tot ei extazuri şi spasme.

Li-i tihna deplină sub cerul divin
Să bată cu coada-n Scriptură
Căci suntem doar umbre sub nume creştin,
Cuvântul se-neacă în gură.

Apostoli se tărâie-n coţi şi genunchi
S-adune Iubirea rămasă ;
Din lanul cât zarea s-adune-un mănunchi
În vremuri cernite, de coasă.

Satana îşi râde în barba de ţap
Şi bate hidos din copită
Că smoala din suflet preschimbă-n arap
O lume deja răstignită.

E jale în Ceruri, e Domnul mâhnit
De inimi atât de sărace,
Pământul ne cheamă, pe rând, istovit,
S-adoarmă păcatele-n pace.

Ne scurgem otrava-n ţărână destui,
Mai mulţi stau la rând a se naşte ;
Lumina se stinge, Iubire când nu-i
S-aştepţi Înviere de Paşte.

Se lăfăie dracii prin lume, nebuni
Căci Domnul îi lasă să cearnă,
Pe creştete ninse de-amar stau cununi
De îngeri sihaştri în iarnă.

Legatu-ne-am lanţuri ce-s prinse la par
Şi cum mai zburdăm de prosteşte!
Nu spunem nici "Doamne, ne iată!" măcar
Căci, iată că Vremea soseşte!!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, eu... albastru

N-aş fi crezut, de mi-ai fi spus să fie
atâta potrivire, dar am simţit apoi
acelaşi gând, aceeaşi frază vibrând
prin jur, lumina mă inundă,
eu ochii mi-i acopăr să pot să văd
abisurile adânci şi' ntunecate
din propria-mi fiinţă, în preajma unei sălcii
îmi plâng acut durerea, cu ţine

în mine...

stârnesti furtuni ce vin
să cureţe cu forţă,
şi cu lacrimi
şi apoi şuvoaie tulburi se năpustesc în hău...

şi cad...

şi tu mă prinzi, chiar înainte
să mă izbesc de caldarâm
iar eu în vis cu forţă,
cu mâinile de gât te strâng
că nu ai cum în doar o oră
să mă' nveţi mersul, tangoul şi iubirea

pe-o muzică de un albastru tu...
albastru eu... o mare de senzaţii
în care mă înec la acea oră,
şi chiar şi mai apoi,
mereu gândul meu pleacă...
dar, un copil nătâng mă trage cu un ţipăt
rapid, la suprafaţă
ca să mai uit... tăcerea
mă apasă, singură zbor şi uşor
ating plăcerea unui dor
ce ţese' n suflet celulă cu celulă...
iubirea aceea născută ca să moară
cadavrele ce s-au trezit parcă la viaţă
şi-au învăţat apoi să umble
prin mlaştini şi noroaie
în încăperea din joi de dimineaţă...
de unde am plecat prea des nervoasă şi plângând
dar ştiu că ţi-am lăsat schiţat
un TU, zâmbind în fiecare joi,
tot dimineaţă
văzut de toţi acei ce vin şi mai apoi...
se întorc ca mine rând pe rând...

în a lor viaţă.

poezie de Ada Nica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!