Oamenii la început

Oamenii la început
zburau pân' la azimut;
apoi şi-au tăiat aripile singuri
şi au căzut în nişte ringuri
din care şi azi se luptă să scape
acoperiţi de mâzgă şi ape

Aruncă noroi unul pe altul
şi se trag în jos
că nimeni nu mai are timp
să privească înaltul

Marile puteri
joacă lumea la ruletă
la barbut, la biliard
ca la orice cafenea de pe bulevard:
Ele au cărţile, ele fac jocul
ele aprind focul!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recompensă

Mi-aţi tăiat aripile
o dată
şi încă o dată
şi apoi iarăşi

Acum nu vă mai osteniţi:
ele mi-au crescut în interior

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recompensă

Mi-aţi tăiat aripile
o dată
şi încă o dată
şi apoi iarăşi

Acum nu vă mai osteniţi:
ele mi-au crescut în interior.

poezie de Ion Untaru din vol. Domnul Liszt, 1994
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recompensă

Mi-aţi tăiat aripile
o dată
şi încă o dată
şi apoi iarăşi

Acum nu vă mai osteniţi:
ele mi-au crescut în interior

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele, cărţile!

Ele nu ne întreabă, cine suntem şi cum ne cheamă
Ele nu ne întreabă, ce funcţii şi rang avem
Ele nu ne ascultă, când vorbim sau iubim
Ele ne dau vise, speranţe, lumină, nădejde
Ele nu ne trădează, invidiază, pizmuiesc sau urăsc
Ele nu ne fură, înşeală, păcălesc sau mint
Ele ne dau multe şi cer foarte puţin
De aceea să le iubim, să le îngrijim, căci neîngrijite
Nu ne vor mai da lumină, vor dispărea şi muri
Ele sunt cărţile, tăcute, care stau acolo, oriunde-o fi!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii, sub cer, cunosc frumosul ca frumos, iată obârşia urâtului. Toţi oamenii cunosc binele ca bine, iată obârşia Răului. Astfel, fiecare lucru şi opusul său se nasc îngemănate, greul şi uşorul se nasc unul pe altul. Cel lung determină pe cel scurt. Înaltul produce adâncul. Sunetul şi glasul se acordă reciproc. Înainte şi îndărăt decurg unul din altul. Iată de ce Înţeleptul practică doctrina Non - Acţiunii. El instruieşte prin pildă vie, nu doar cu vorbe. Pe toate fiinţele care se nasc în lume şi care îşi pun nădejdea în el, nici nu le uită, nici nu le îndepărtează. El le impulsionează şi astfel le creează merite fără a şi le însuşi. Le catalizează să se dezvolte şi nu se bizuie pe ele. Aşa câştigă el merite, dar rămâne mai presus de ele. Rămânând mai presus de ele, nici meritele nu îl părăsesc niciodată datorită detaşării sale izvorâte din înţelepciune.

Lao Tse în Tao Te King, 2
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul covorului învechit

Între ele nu-i distanţă,
De la covoraş la preş...
Unul are o prestanţă,
Te ştergi pe altul, nu dai greş.

Ele creează ambianţă
În domesticul decor,
Dar nu apare distanţă
Între preşuri şi covor.

Dacă ar face alianţă
Între ele, ca nişte fraţi,
Până nu ajung o zdreanţă,
Ca să fie mângâiaţi...

Între ele nu-i distanţă.

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

ne-am făcut din trupuri case în care să ne ascundem
ne-am făcut din suflete izvoare de smoală

ne-am încheiat cămăşile cu flori în dreptul inimilor
am respirat
am respirat
am respirat

în timpul acesta alţi oameni mor

ne-am făcut din ciment casele
şi acum stăm în ele ca în nişte corturi de gheaţă

respirăm frica precum un aer murdar

când vom fi arşi şi împrăştiaţi în ocean
acolo nimeni nu ne va mai cauta
timpul va dispărea
dar vom continua
sa respirăm
sa respirăm

fluturi albi vor zbura deasupra apei cu aripile lor transparente
prin ele o să ne mai atingem degetele
prin ele ca prin nişte geamuri de sticlă o să ştim că mai suntem aproape.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei,
ele nu se încurcă niciodată în cuvinte
şi nici cu mărunţişuri.
"Totul este ca atunci când eşti tânăr să nu ajungi deja la capătul lumii",
ne spun ele din înaltul vitrinei.
Să explorezi, dar să nu epuizezi misterul
cu întrebări inutile.
Să trăieşti intens, dar să nu trăieşti prea mult,
aşa cum au făcut cei ce-au avut parte de-o viaţă lentă.
Marionetele au început să vorbească...
Dar (vai!) încă nu au învăţat că pentru a păşi
spre lumea de dincolo de noi
trebuie mai întâi să îţi ieşi din fire!

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile sunt precum carapacea homarului, ne înconjurăm de ele, după aceea creştem din ele, iar apoi le lăsăm în urmă ca dovezi a unor stadii de dezvoltare anterioare.

Dorothy L. Sayers în Neplăcerea de la Bellona Club
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu văd eşecurile nu ca pe ceva negativ, nu ca pe un pas înapoi, ci sunt ca nişte prăpastii şi atunci când cad în ele, aterizez pe o trambulină care mă aruncă şi mai sus decât eram înainte. De fiecare dată am ceva de învăţat din ele şi pentru asta nu pot decât să le iubesc şi să fiu recunoscător pentru ele. Atât succesul cât şi eşecurile sunt paşi către evoluţie, dacă ai atitudinea potrivită.

citat din Cezar-Ştefan Jinga
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile sunt ceea ce rămâne în urma clipelor care ne depăşesc. Ele poartă cu ele amprenta personală a emoţiilor şi sentimentelor noastre. Dă-le spre păstrare ce e mai bun din fiecare zi a ta pentru ca mai apoi să te poţi gândi la ele cu zâmbetul pe buze.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţeta vieţii

Asta e reţeta vieţii,
care mi-a spus-o mama,
tinându-mă în braţe
în timp ce plângeam.
Gândeşte-te la florile alea
pe care le culegi toamna
ele oricum vor muri,
şi tu plângi.
În grădină în fiecare an
apar şi plantăm flori,
copaci şi alte plante,
ele te vor învăţa,
să ştii ce e frumosul.
Apoi vine toamna
şi ele se vor usca.
Chiar şi oamenii sunt trecători
la fel ca apa care curge.
Toamna încorporează
un timp de tranzit.
Maturizează-te,
pentru că şi natura
va fi în stare să înflorească.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul şi zborul

Zburau cărţile şi căscau copacii
frunzele la delfinariu defilau
aracii rezemaţi de păstăile sparte
mieunau
asemănător..
a semănătoare!
Ce mai la deal la vale
zburau cărţile şi în urma lor semnele de carte
lătrau
şi mă strângeau în braţe şorţurile mamei
aracii îmi citeau din ele
pietrele doamnei.
Copaci! Copaci! Veniţi la mama!
Ce vă dă mama?
Şi veneau.. veneau
Ce să ne dai!?
Dă-ne încoace şi încolo
şi stai şi tu pe-o carte care zboară...
Numai să stai!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate elementele care pot fi percepute sunt însuşiri corporale, iar simţurile nu pot percepe altceva, fiindcă ele sunt doar puteri răspândite în corpuri, care se împart odată cu împărţirea lor. Prin urmare ele nu percep decât corpuri care, ca şi ele, pot fi împărţite. Aşadar, fără nici o îndoială că, atunci când percepe un lucru, orice putere fie ea senzitivă sau imaginativă-răspândită într-un lucru ce poate fi împărţit împarte acest lucru după părţile acelei puteri înseşi. Orice putere răspândită într-un corp nu percepe decât corpuri sau ceea ce se află înlăuntrul corpurilor.

Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile bune seamănă între ele ca planetele: reci sau calde, ele se înscriu în orizontul nemuritor al vieţii cu drepturi egale şi strălucesc veşnic. Voiam să spun că problema morţii e dezlegată de mult.

citat clasic din Ion Vlasiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii din viaţa ta sunt de trei feluri: oameni pozitivi, care te susţin şi contribuie la progresul tău, oameni neutri care nu îţi aduc nimic şi oameni care te trag în jos. Este foarte important să vezi cu claritate rolul pe care îl are fiecare persoană din viaţa ta. Iar în funcţie de ceea ce constaţi, să îţi alegi cu inţelepciune relaţiile, precum şi timpul şi energia pe care le investeşti în ele. Dacă vrei să ai o viaţă liniştită, o viaţă în care armonia şi evoluţia să fie pilonii pe care îţi construieşti existenţa, claritatea viziunii este esenţială, mai ales în ceea ce priveşte relaţiile tale. Relaţiile îţi consuma timp şi energie, de aceea şi de investiţia ta în ele depinde felul în care arată viaţa ta.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea e literatura. Cartea, pixul, coala de hârtie. Locuiesc printre cuvinte, respir prin ele, mă învelesc cu ele şi mă fac una cu ele. Dacă viaţa mea n-ar avea în ea miracolul literaturii, eu aş deveni un spirit încuiat în temniţa mediocrităţii şi a non-valorilor...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul a început ca un joc. I s-a spus jocul de smarald. Obişnuia să privească o bucată de piatră verde translucidă şi să pătrundă în interiorul ei. La început, totul era pură fantezie. Nu i se întâmpla să întâlnească fiinţe, doar nişte forme asemănătoare reziduurilor de alte minerale care sunt cel mai adesea prezente în acea varietate de beriliu, numai că mai mari şi mai complicate. Mai târziu, a început să întrezărească înăuntru lungi, misterioase coridoare şi s-a aventurat prin câteva dintre ele, până când teama şi liniştea lumii de smarald au făcut-o să dea înapoi. Alergând cu sufletul la gură, voia să iasă de acolo şi inima-i bătea năvalnic o vreme.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt ca nişte florării

moto: Domnu' doctor pune-i stetoscopul
Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul
Dacă prostul face pe deşteptul,
Nu-ş atinge niciodată scopul
---------

Mă' inchizitorule, ruleta
Joacă destine şi averi
Aceasta e doar amuleta
Unei pierdute primăveri

Şi n-am nici bani şi, n-am nici timp
Să-ţi spun cum o să-ţi spargi tu capul;
Cine vrea să intre în olimp,
Îşi lasă la intrare ţapul

N-o să baţi tu lumea peste gură
Nu eşti măscărici, nici ventriloc
Asta-i cea din urmă aventură
Care mai poate avea loc

Nu te mai hrăni cu vise
Clopotele se trag doar de funii
Morţii când ajung în paraclise
Şi iese luna, râd numai nebunii

Nu mai plânge de melancolie
Arde-ţi toate cărţile de şcoală
Averea ta e doar o colivie
Şi când plouă, îţi rămâne goală

Lasă fluturii în pace
Ne-am umplut vederea de culori
Cupola e o carapace
Dincolo de care, n-ai să zbori

Puţine pene, multe pălării
Orice avion e o fofează
Poeţii sunt ca nişte florării,
De care nimeni nu se mai interesează!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pietrele putem să aruncăm, să ne plângem despre ele, să ne împiedicăm de ele, să ne urcăm pe ele sau să construim cu ele.

citat din William Arthur Ward
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!