Poarta sufletului
De-aș putea rupe tăcerea dintre noi!
Dar cum să ceri iernii flori de mai?
Mă prinde tristețea și-n taină contemplu...
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide...
Sunt furtună, sunt ploaie, sunt soare!
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre iarnă
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Citate similare
Deschide sau închide poarta
poate mă vei lăsa
din când în când
să mă strecor
în gândul tău
promit să nu trezesc nimic
voi bate-abia șoptit
cu flori de mac
și albăstrele-n ochi
la porțile albe
de-mi vei deschide
eu voi păși desculță
ca într-un sanctuar
de nu-mi deschizi
n-am să te-ntreb nimic
despre tristețea din ninsori
vei ști că sunt
chiar dacă timpul e departe
și n-oi mai fi nicicând
în lăstărișul de cuvinte
din muguri ce pocnesc târziu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre promisiuni, poezii despre ninsoare, poezii despre muguri, poezii despre gânduri sau poezii despre cuvinte
Tăcerea nuferilor
Și m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Și nuferi galbeni intră pe fereastră.
Și îmi șoptesc, așa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori și nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund și-n taină, poate,
În scâncetele albe mor cuvinte
Neînțelese. Doar în gând se-așază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpletește și rimează.
Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferința mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nuferi, poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre sărut sau poezii despre suferință
Lacrimile Tale
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape și îmi curg pe față
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ți-a fost trecerea prin viață.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup și îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ș-ușor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt niște cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.
Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopții urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ș-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.
Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.
poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre sunet, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Flori...
Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri și câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar și-n locuri strâmturele;
Mai găsești flori și pe piept
Și pe cap când ești deștept,
Flori poți prinde la stomac,
Sunt și-acelea cu caimac;
Flori se scot și prin viu grai,
Sunt și flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inteligență sau poezii despre crengi
Câte flori sunt pe pământ
Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ-,
Numai floarea soarelui
Și-a mărgăritarului
Stau în poarta raiulu.
Și judecă florile
Ce-au făcut miroasele.
Dete-o ploaie, dete-un vânt
Și le trânti la pământ.
Dete-o ploaie și un soare
Și le sculă în picioare
Raiu-ntreg s-a-nmiresmat
Cu miroase-amestecat.
folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăești, județul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre picioare
Sunt fata...
Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi și negre rostogolind inele
Peste rochițe albe, din flori și vișinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Și-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuțe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!
De-aș căuta iar poarta destinului spre stele,
Aș vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!
poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vișine
- poezii despre stele
- poezii despre rochii
- poezii despre păr
- poezii despre porturi
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
Primăvara
Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunți suferitoare,
Oh! ningeți, albe flori de măr.
Sub liliac
Sunt pasări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitați, dormiți sub liliac.
Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocență răpitoare:
Amanți cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.
Sub nucul lat
Te afli însă izolat
Și-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naște ca o floare
Ah! de-aș muri sub nucul lat.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre primăvară
Albastru
De-aș fi iarnă, ce-aș mai ninge peste trupul tău sedus!
Dar, nu sunt și ninge cerul vinovat, de jos în sus.
De-aș fi mare,-n brațe-albastre, te-aș purta spre mine-n larg,
Dar, în brațe, port doar vise, umbre ce de țărm se sparg.
Și de-aș fi suspin de vară-n asfințit de flori de maci,
Ți-aș fi lacrima-povară, dar nu sunt și-n ierni mă-mbraci.
De sub neaua vieții mele, te adulmec și te chem
Să îmi fii colind albastru, dezlegare de blestem.
De-aș fi toamnă-n strai de frunze ruginii și de gutui,
Ne-am sorbi la prânz și cină și-amândoi am fi sătui;
Eu, licoare aromată, căpșunică-n bob răscopt,
Tu, șampanie aleasă, așteptând să te adopt.
De-aș fi primăvara verde, și tu frunză-nmugurind,
Fir de iarbă ce-ncolțește pe-al iubirii tainic grind,
Aș mai cere înc-o viață, să am timp să te iubesc;
Dar nu sunt nimic din toate și-n nimic nu mă găsesc.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre vinovăție, poezii despre verde sau poezii despre seducție
Paradoxal, neglijarea asta a spațiului rural i-a întreținut frumusețea, cum nu cred că mai există undeva în lume. Satul german e deja urbanizat. La noi, diferențele dintre sat și oraș sunt mari, dar sunt mari și de frumusețe.
Horațiu Mălăele în revista "Șapte seri"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sat, citate despre frumusețe, citate despre paradox, citate despre oraș, citate despre existență sau citate despre Germania
Firescul dintre ipocriți
Sunt cel mai mic dintre cei mari
Ori cel mai beat dintre cei treji,
Cel mai fricos dintre viteji
Sau mai creștin între barbari.
Cel mai civil dintre civili
Și cel mai seamăn dintre semeni,
Cel mai fălos dintre umili
Ori cel mai vitreg dintre gemeni.
Cel mai disciplinat rebel
Și cel mai dificil discipol,
Sunt cel mai demodat model
Și sunt cel mai frumos ridicol.
Cel mai trufaș dintre smeriți
Cel mai fidel dintre adulteri,
Firescul dintre ipocriți
Și cel mai demon dintre îngeri.
Sunt cel ce sunt cum mă vedeți
Succint pierdut în amănunt,
Luați-mi totul dacă vreți
Ori mă lăsați așa cum sunt.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre superlative, poezii despre smerenie, poezii despre fățărnicie, poezii despre frumusețe, poezii despre frică, poezii despre fidelitate, poezii despre creștinism sau poezii despre alcoolism
acum NU
ca și cum
ai aștepta complimente
pentru că ești viu, trăiești
lipești semnul exclamării
în urme cu tălpile
instinctul comercial asediază
fiindul
iubirea, credința, banalul salut
Tăcere de-aș putea izolare
într-un sine autosuficient
viața ca un strop de ploaie
de-aș putea
O!
Totul este o rană
în ea mă mișc, nu sunt
vindecare
din «a păsa» n-am smuls
sensuri, esențe, dar
am aflat de ce mă poticnesc
merg înainte privind înapoi
ceva îmi sucește capul
de-aș putea
să lipesc, sădind în urme
imagine și viță-de-vie nouă
aș primi complimentele altfel
NU
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre instinct, poezii despre imagine sau poezii despre comerț
Soțului meu [To my husband]
Poate-aș putea, de-am fi nemuritori,
Să nu te îmbrățișez de-atâtea ori,
Și rămas bun cu grijă n-aș rosti
De-aș fi convinsă că vei reveni.
Cum trece timpul nu mi-ar mai păsa,
N-aș mai zâmbi atât de mult nici eu
De-aș ști că împreună noi vom sta
Și două jumătăți vom fi mereu.
Dar poate unul brusc va dispărea,
Că anii trec, sunt veșnic călători,
Și să te-ating eu nu voi mai putea,
De-aceea să fim mult mai iubitori.
Ah, de-aș putea să schimb ce ne e dat,
Nemuritori ne-aș face-o imediat.
poezie de Wendy Cope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre schimbare sau poezii despre căsătorie
Sunt înfășurată în fluturi
Sunt înfășurată în fluturi și aripi
ce fâlfâie peste poieni și gustă din miere
și bat întorcându-se apoi, ca să moară cu-o zbatere tristă,
dar degeaba aștepți să scutur pulberi de flori.
O, pentru soare, pentru încinsul, nemăsuratul
soare, pentru cel mai bătrân decât vremea...
Sub piele însă, și sânge, în măduva mea,
greoi se mișcă vulturi de mare captivi,
cu aripi mari și cărora niciodată nu le scapă vreo pradă.
Cum v-ați învolbura pe ape, în furtuna de primăvara?
Cum ar fi țipătul vostru, când soarele v-ar încinge galbenii ochi?
Zăvorâtă e grota! zăvorâtă e grota!
Și între gheare vi se chircesc, albind ca florile-n beciuri,
Cele mai intime trestii.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sânge, poezii despre miere sau poezii despre galben
De-aș rupe pleoapa
De ar putea ochii să-mi scrie poezii
Căci frumusețea nu ți-o știi
Gioconda s-ar disipa
Și de-aș putea rupe pleoapa
Să vezi și tu...
Ce culori ai sub ea
Contur și foc de stea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre foc, poezii despre culori sau poezii despre Gioconda
VOM DA IUBIRII ARIPI ALBE CA SĂ ZBOARE
Vom da iubirii aripi albe ca să zboare,
Să fie faptul cel mai bun și sfânt sub soare
Și-n libera plutire să vină lângă noi,
În inimi să ne-aducă clipe-nălțătoare.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre superlative, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre iubire, citate despre inimă, citate despre aripi, citate despre alb sau citate despre Soare
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre religie sau poezii despre păduri
Poem aiurea
Sunt zile când am inspirație cruntă
Și hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Și lacrima-i albă de sare
Mai sunt și senine cu cerul albastru
Și eu- lângă propriul soare
Dar sunt și în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare
Și nopți încă sunt sfâșiate de lună
Și nopți fără ea, dar cu stele
Și sunt liniștite și sunt cu furtună
Și toate le știu ale mele
Din starea suavă de zi și de noapte
Din gri de nuanță nocivă
Se naște poemul cireșelor coapte
Și lirica mea cognitivă...
poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere sau poezii despre cireșe
Chem vântul
Chem vîntul
Să mi se joace-n păr,
Închipuindu-mi
Că sunt degetele tale...
Că esti mîngâiere
Într-adevar...
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete
A sosit primăvara! Au apărut și florile... de gheață!
Numai gerul le dă viață
Și pe geamuri le răsfață,
Parc-ar fi niște vitralii,
Sunt tot flori, dar nu sunt dalii.
Dar buchetul lor frumos
Nu are niciun miros,
Cum au celelalte flori...
Adiere și culori.
Acestea sunt flori de gheață,
Ce se săvârșesc din viață,
Cu prima rază de soare...
Uneori și c-o suflare!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre flori de gheață, poezii despre răsfăț, poezii despre gheață sau poezii despre dalii
Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre curățenie