Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Text pentru divina paradoxalia

După o vreme toți morții familiei vin la mine
trufași să mă roage: mori și tu într-un birt
crapă odată nu te mai fandosi printre ghete.
Nici măcar nu-s mirat. Ca iarba în mai rugile
lor.
Și eu niciodată n-am știut sfanț cu sfanț să
laud
vrednica împăcare;de-aș fi fost bărbat cuminte
cele mai gălăgioase orașe m-ar fi linșat.
Treceam fluierând cu marylin și: nu prea departe
larma cărnurilor negre în cimitire. Ne distram.
Prin urmare: pe mine cine mă povestește în stele?
O vamă posomorâtă ca armele în bistrouri
poate o zestre în care ucenicii se vând. Măcar un
zidar fericit să mă văd tocmit de un mort
dimineața când se deschid cafenelele.
Cu mâinile lui cum ar face o casă a noastră (?)Sunt
numai ce am vrut să fiu. Ei pot să facă orice.

poezie de din Biblioteca din Nord (1986)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

O mare dezamăgire pentru omenire

Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
corijez ce se mai poate.

N-am învățat nimic toată viața
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
și m-am târât cu toate curvele lumii.

Am fost prea liber poate și prea târziu lucid
și-am tot scrutat în zare o aripă -mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Și mi-e rușine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.

poezie de din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Crezi că rolul unei relații este să te facă fericit? Câți dintre noi am fost învățați că e important ne găsim pe cineva cu care să avem o relație de cuplu pentru că asta ne va face fericiți? Probabil, la un moment dat, toți am crezut asta. Însă din start, avem o mare problemă, încă din cum este formulată această speranță. "Vreau ca cineva să mă facă fericit". Adică există joburi pe piață care au în fișa postului " îți faci partenerul fericit". Cu cât e plătit? Dacă un om nu e fericit poate altcineva îl facă să fie? Pentru cât timp? Dacă eu îl fac pe partener fericit, cine mă face pe mine? Dacă amândoi suntem nefericiți ce se întâmplă? Cine se sacrifică pentru cine? Când nu am partener, nu pot să fiu fericit? Acest model de gândire naște foarte multe probleme și creează foarte multă suferință iar pentru mine, fericirea, împlinirea și bucuria în viață a venit când am realizat că o relație nu are ca scop să te facă fericit, ci să te facă să evoluezi.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muntele măslinilor

Pe sub frunzișul palid el pătrunse,
înfrânt și pal, printre măslini, pe munte;
și aplecându-și prăfuita frunte,
în mâna lui fierbinte și-o ascunse.

Povestea lui fusese încheiată.
Eu plec de-acum și toți mă părăsesc.
De ce vrei Tu spun că ești când, iată,
eu însumi nu Te mai găsesc?

Nu Te mai pot găsi. Nu. Nici în mine
și nici în alții. Nu ești pe pământ.
Nu Te mai pot găsi. Și singur sunt.

Sunt singur cu durerea întregii lumi în mine,
pe care-am vrut s-o potolesc prin Tine,
Tu care nu exiști. Ce grea rușine...

S-a spus apoi: un înger venit-a să-l aline...

De ce un înger? Noaptea a venit.
Nepăsătoare, crengile foșneau.
Discipolii prin somn se frământau.
De ce un înger? Noaptea a venit.

Și n-avea noapte-aceea nimic deosebit.
Era cum sunt atâtea nopți în viață,
cu câini ce dorm și crengi nepăsătoare.
O noapte dureroasă, o noapte oarecare
ce-așteaptă până iarăși se face dimineață.

Căci îngerii nu vin de obicei
la cei care se roagă cum el se tot rugase,
și pentru ei nu-s nopți miraculoase.
Pe-acei ce-și vor ei singuri pierzarea toți îi lasă,
și tații lor se leapădă de ei
și mamele îi izgonesc de-acasă.

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Teodor Dume

Fiecare cu povestea sa...

nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...

nu știu cât pot sămai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
și oscilez între două anotimpuri
dar ce mai contează dacă
fiecare poveste începe cu
a fost odată...

poezie de din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Singur în ploaie

Aș vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum țipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferență,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce -ntreabă idilic: vrei trăiești?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieții,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aș vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
m-ascund într-un picur de ploaie.
Aș vrea să mă numesc fiu al ploii și să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simțuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Și să dau tuturor un moment de respiro.
Aș vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt și să vibrez,
Să le desprind înțelesurile,
Să le ascult muzica,
fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reușit, trăiesc încă un eșec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reușit să fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă și tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.

poezie de (25 august 2010)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dacă

De-aș fi avut înțelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aș fi știut să strălucesc
printre pietriș în valea-adâncă,

De-aș fi știut, cum știe apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aș fi putut să am răbdare
-mi treier visurile mele,

De-aș fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supțire,
aș fi putut trec mai lesne
și peste-o zi făr'de iubire.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-a fost odată...

Nu pot să-ncep cu-a fost odată
Căci nu știu dac-a fost
Prințesa e o simplă fată
Într-un castel anost.

Crezut-a că al ei destin
E diferit și special
Că viața ei va curge lin
Într-un decor mai anormal..

Dar prințul care i-a promis
Și luna dintre stele
Nici în stele n-a mai scris
A dispărut în ele..

Probabil că s-a rătăcit
Sau în lumina netă
A vrut să fie mulțumit
Cu o simplă cometă.

Astăzi castelul e-ncuiat.
Ca inima din mine..
Adesea prinți-n poartă bat.
Dar eu te-aștept pe tine.

Nu știu de-ai să mai poți veni
Și de-o sa-ți fiu regină..
Nu știu dacă poți iubi
Și numai eu-s de vină..

am crezut în ce n-a fost
poate așa-i iubirea.
Tot ce-i urât pare frumos.
Iubind te pierzi cu firea.

poezie de
Adăugat de Cazadoi Ioana CristinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Lăsata secului

de azi, ducă-se răutățile sau
fix la acestea nu ținem post
«... nu băga carne-n gură... nici...»
în mine se-nalță mândri războinici
trufași învățători «a toate»
superlativizabili preoți – prea...
laolaltă viețuiesc în oasele mele, cum
țin cele rânduite?!
Postu-i o încercare, o atitudine, măsoară
așa:
dacă sunt un mare credincios
țin post
dacă sunt un mic credincios
«nici nu veți ști măcar ce fac»!!!

vrea să pot umbla gol
prin mine
desculț și... împăcat, vrea...!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amare amintiri

nimic nu mai e
cum a fost odinioară
nici pașii
nici mersul
ocolul
plin de pietre și gol
goluț
în urma pașilor semănați pretutindeni
acum
e plin de iarbă
și e-mbrăcat
în verdele ei pustiu de pustiu
de parcă iarba acesta nu aduce viața ci
doar opusul ei

cohea e goală
câteva lucruri dezordonate și
lipsite de viață
de parcă
niciodată acolo nimani n-a fost

acolo la cohe
pe trepte
a căzut mama și s-a lovit amar
trebuind
mai târziu meargă la Gilău la soru-mea Angela
care a dus-o la spital
și de acolo
i s-a tras și plecarea
cu timpul

și mama
a fost în ultima parte a vieții o femei sfântă
n-a știut
decât să facă bine- cânte și să se roage Lui Dumnezeu

acum
după atâția ani de la plecarea dânsei la cele veșnice
pustiu
pustiu
pustiu e totul
în cohe și-n casă
în grădinuță și-n ocol
nu
se mai aude nici glasul lu" tată bătrân
nici tata
nu mai umblă prin ocol taie lemne
sau o videre de apă aducă de la fântână
nu se mai aude nici cântarea mamei
spre lauda Lui Hristos Domnul
nu-i nimeni
nimeni
și orice
glas a amuțit
toți trei

sunt în mormânt
aproape de Bărc
de locul nostru cu pruni și părul
a cărui pere le-am păzit eu pe vremea colectivului
care ni le-a dat nouă într-un an sau doi
nu mai știu exat

Bogata de Jos
spic de vânt pe aripa ploii

poezie de (23 iunie 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Jertfă pentru duhul meu

Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.

Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!

Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.

M-am zvârcolit până la lună,
Știam că mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...

Brațe de plumb, picioare zidite,
Cu trupul în lanțuri, tot te simțeam!
Și m-aș fi dat morții grăbite,
te salvez, căci... te iubeam!

Tot ce-ai simțit atunci când mureai
În locul meu... sacrificiu suprem...
Și eu simțeam, având ce aveai!
Păzitor sfânt al duhului meu...

Lacrimi pierdut-am demult pe obraz,
Chiar de în suflet, mai picură ele...
Destinul mi-a fost ultimul caz,
Ultima treaptă, începând de la stele...

Toți împreună ce-au fost pentru mine
Și au luptat ca eu să fiu...
În zile ce n-au fost senine,
Mă vor vedea până viu.

M-arunc la picioarele Tale,
Atât m-ai iubit, de n-am știut!...
Că trimițind ființele Tale,
Le vei jertfi... atât Tu m-ai vrut!

Din întuneric răzbate o mână,
Mă ține strâns, vrea tot mai sus...
Cele din jur strigă: stăpână!
Și zâmbesc Vieții fără apus...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 24 martie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Paradoxul creației

Pășeam agale- în iulie de foc -
Cu soarele în explozie de atom.
Și mă gândeam; ce mic sunt, deși-s om...
Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc.

Cu creierul- fierbinte de amintiri-
Găseam că sunt total în handicap.
Uitat pe aici, de lume... de nu încap;
N-am loc, nici cum cel câine, printre firi.

Căci limba nu servește la nimic,
Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic?

Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept,
Dorințele nebune- câștigate...
Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte...
Și mulți apoi, gândindu- deștept...

Și poate sunt, c-am trecut milioane...
De întâmplări- ce tot planificam.
Și niciodată, țel, nu reușeam,
Ci un produs... a sute de persoane.

Nu știu de fel, cum, leul din savană,
E programat, mai bine de cât mine!?
Să fie rege, de când timpul ține...
Și timp, nu irosește de pomană!

Nu sunt nici cum furnica fără creier,
Ce poate face totul, fără minte.
Ce știința... îmi povestește? Se dezminte!
Nici ca să cânt, nu știu, precum un greier.

N-am nici talent, sau poate, n-am curajul
Cuvântul ac -l fac- când mă susțin...
Cum scorpionul varsă prin venin
Dorința de-a învinge- nu sclavajul.

Abil, ca șarpele să pot să mă strecor,
Prin apă înot- ca prin nisip...
Nu-s efilat, iar membre- de-am primit;
Târâș mișc, nici pom nu urc ușor.

Și chiar cu sticle de dublez vederea,
Și aripi de metal poartă în zbor...
Nu pot plana, în picaj, precum cocor,
Și nici distinge, chinul, sau plăcerea.

Și chiar muncind, nebun, până a piere,
Ca să adun rezerve, să fiu bine...
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine;
Tot nu aș umple univers... de miere.

Iar dacă aș fi Chanel, Armani... toți,
Cu averi imense și laboratoare;
N-am cum s-ating esențele de floare,
De la magnolii, ori tulipa de doi coți.

Chiar galaxie, de buchet, de-aș da în dar,
Eu dragoste nu pot, răspândesc;
Așa cum Panda- simbol chinezesc-
Inimi înmoaie... în spectrul planetar.

Atunci, ce sunt, de ce susțin că-s primul?
Căci nu pot depăși, nici un- nici unde?!...
Dar mintea, caldă, din străfund răspunde;
Doar suflet... ce-ai primit în dar... el e divinul.

poezie de (17 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-am vrut să fiu!

Te miști prea încet! Când timpul este prea rapid
Poate este adevărat, dar cred că ți se pare!
Doar când faci mai multe, simți că n-ai făcut nimic
Nu este așa! Doar că n-ai răbdare!

Ajung sa-mi vând și somnul pentr-o oră, două
Ca să scriu un vers și apoi, vi-l dau vouă
Cei pentru mine o noapte, sau două, ca să pierd?
Sau versuri de stele, din cartea-mi îmi sterg?

Daca-ș sta o viață, ca să vă tot scriu!
N-as ști eu niciodată, ce am vrut să fiu!
Să scriu pe veci într-una, să mă opresc nu pot!
Nu simt nici om, dar nu sunt nici robot.

V- dărui, eu vouă, toată libertatea
Din pământ ar curge, izvor de fericire
Aș pune înțelepciune, în a voastră minte
Dar tote sunt pe foiae!
Cum și lumea întreagă-i făcută din cuvinte.

poezie de (8 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Scribul

Mă vizitează tot mai rar
Respirația -
Nu mai respir - deci nu mai scriu
Prin urmare nu mai trăiesc.

Și acum întreb:
Porția mea de aer - rămasă
(Că m-am dus înainte de vreme)
Folosește la ceva?
Măcar să se fi împărțit la săraci
(Dacă ar fi posibil)
Dar e o economie de neînțeles
A neantului -

Și mai departe:
Ce mai aveam eu de scris
Cine va scrie? Că nici firele de nisip
Nu seamănă unul cu altul
Ce pană să se înnoade exact
La firul meu început?

Și tocmai căzusem
Pe-o mină de subiecte, teme grozave -
Îmi încropisem - zbârnâia - stilul
Sau măcar cine îmi va înțelege notele
Pe care n-am reușit le pun în ordine?

Răspunzi tu
La aceste întrebări simple, de bun-simț,
Neantule pur?

poezie clasică de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sunt disponibile și traduceri în engleză și spaniolă.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Cel mai mare cadou pe care l-am primit în viața asta a fost să fiu încurajat când nici eu nu mai credeam în mine, să fiu iubit când inima mea era goală, să fiu iertat când am făcut greșeli de neiertat, să fiu îmbrățișat când am fost cel mai vulnerabil, să fiu acceptat când eram respingător, să fiu ajutat când nu puteam apreciez ajutorul primit. De oameni capabili să facă aceste gesturi e nevoie mai mult ca oricând și pentru că sunt puțini, e nevoie ca fiecare dintre noi își asume măcar o părticică din acestă misiune. Să fim alături de cel de lângă noi nu atunci când ne este nouă cel mai ușor, ci atunci când îi este lui cel mai greu. Fă asta, și te vei putea numi un om superior.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bună seara!

Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui -i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.

Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viață,
Privesc pe cer în zilele senine
Și-n mine însumi când e nor și ceață.

Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăți.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăți
numai prea târziu poți devii.

Te cred. M-am resemnat. Aștept mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui -i spun?

poezie de din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mihaela Rădulescu

Nu vreau să fiu mai bună decât altul, ci mai bună decât mine. Să văd cât de bună pot fi eu. A, sigur, din exterior sunt în concurență cu toți cei care au emisiune pe spațiul meu, cu toți cei care vând coperți ca și mine, scriu cărți...

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum iubesc barbatii" de Mihaela Rădulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.92- 20.99 lei.

Eu când o să mă fac mare o să fiu om

eu când mă fac mare vreau să fiu aom
sau așa se spune

oricum în golurile alea au fost ochi
da
au fost ochi și au fost frumoși
care mă trezeau dimineața doar ca să văd printre gene
chipul tău
o umbră netedă
îmi răsuceam în somn golurile
le întorceam către mine
ca pe un ornament de brad prea folosit

și când mă fac mare vreau să fiu aom
agăț două trenuri și să le înnod
așa
ca să nu mai plece aiurea din gară cu tine
sau desprind șinele și să le mănânc

dimineața golurile se umplu de ceva vâscos și greu
dar frumos
și încep să nu mai văd
oricum
când vine seara vor fi din nou la locul lor
și eu o să mă fac mare și om

poezie de
Adăugat de Dana MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Barca

Când barca i-a fost smulsă
de lângă cheu de valuri
mai întâi a încercat
printre țipetele pescărușilor,
prin valurile de ceață,
să facă semne, fluturând mâna, celor dragi de pe mal,
dar fețele lor deja nu se mai vedeau.
Prea obosit pentru a decide
dacă-ar trebui să se-arunce-n apă sau strige,
cumva mântuit si eliberat
de orice povară, de-acele motto-uri
ștampilate pe cartea lui de vizită:
conștiință, ambiție și, mai ales,
de acea grijă permanentă pentru alții.
Era acum mulțumit stea așa,
culcat printre umbrele familiei
în căușul concav al bărcii,
împins de furtună,
într-o derivă fără de sfârșit.
Pace! Pace!
Legănare în brațele Infinitului!

Ca și cum nu mai conta
care este drumul către casă,
ca și cum n-ar mai fi știut
cât de mult a iubit pământul,
el dorea rămână acolo pentru totdeuna.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, cel din depărtări

Uneori, am nevoie de liniștea ta,
Liniștea pe care mi-o inspiri tu,
Cel din depărtări, de mult prea departe,
Mai ales când plâng târziile toamne
Pe umerii-mi încovoiați de zboruri frânte
Și tânguie noaptea a singurătate.
Uneori, cred că doar gândul la tine
face să merg mai departe
Pentru că ți-am dăruit parte din visele mele,
Parte din anii mei,
Pentru că te-am împodobit
Cu cele mai frumoase cuvinte de dragoste
În arămindă trecere.
Poate că nici nu ești așa cum mi te-am imaginat,
Poate că nici nu ai vrea auzi de mine
Vreodată,
Doar că eu continui cred în tine,
Omul depărtărilor
Și totuși atât de aproape,
Încât, atunci când respir
Îți simt tremurul buzelor
Și mâinile căutând azurul zilelor senine,
Îți simt greutatea tăcerilor
În orele furtunoase
Și mă doare dacă tu suferi.
Cea mai frumoasă muzică
E muzica sufletului tău
Și visez, visez,
Un drept ce nu mi l-a luat încă
Nimeni!
Uneori, lacrimile vin nechemate,
Multe, ca într-o ploaie despletită
Și mă dor absențele tale,
Și mă ard iluziile mele,
Dar mai tare simt că m-ar durea
nu mai visez măcar o zi la tine,
nu îți mai pot auzi muzica înalturilor,
Tu, cel din depărtări
Și totuși atât de aproape.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călcând

Când vei veni la mine la cruce -mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ți întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abține ți-o sărut, nici mort.

Să-ți iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un șarpe de tine se va ține;
mai oprești o gură de măr și pentru mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum văd caii în comparație cu oamenii? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!