Postmortem
Din intunericul gretos
Aud un sunet sumbru,
Mie rau si sunt sfios
Si nu mai am nici suflu.
Zgomotul se intensifica
Alerg pe scari inguste,
Cosmarul meu continua
Si'n fata mi'apere o cruce.
O lumanare e aprinsa
Si ceara lasa urme,
Chipu meu e pus pe'o poza
Si mama mea ma plange.
Incerc s'o ating si sa-i vorbesc
Dar ea jeleste'ncontinuare,
Lacrimi de foc pe pamant se topesc
Durerea e din ce in ce mai mare.
O voce Divina o tresa si-i spune
Nu mai jeli si plange maicuta batrana,
Copilul tau e pe alta lume
Unde va ve-ti intalni la vreamea de pe urma.
poezie de Cornel Crâșmaru (18 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâșmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre voce
- poezii despre sunet
- poezii despre mamă
- poezii despre fotografie
- poezii despre foc
- poezii despre durere
- poezii despre cruce
- poezii despre copilărie
Citate similare
Suspin
Cand cu gura ei micuta
Sanul mamei il cuprinde
Ma infior si ma cutremur
Si din mine se desprinde
Un suspin...............
Cand cu lacrimi ochii ei
Mai plang cateodata
O strang in brate tare
Minunea mea de fata
Si suspin............
De nu-i e bine ei
Ceva in mine plange
Si-i cant un cantecel
Durerea sa-i alunge
Si al ei suspin...
Din lacrimi si durere
Din zambet, din iubire
Minunea mea-i facuta,
Din multa fericire
Si din suspin.....
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre gură, poezii despre fericire, poezii despre cutremure sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primavara moarta
Tacere mocneste sub aripi de veac,
Sub stinse cuvinte, pe buze desarte,
Scrisori ravasite de-un dor fara leac
Si-o frica de lungi asteptari si de moarte.
Copacul ce plange la marginea lumii,
Crestat are-n talpi suspinul dintai
Si-i leagana plansul in brate nebunii,
Si-i picura stele pe vechi capatai.
O aripa franta sub pasii de lemn
Isi striga din urma pierdut zburator,
Iar urme carunte, supuse la-ndemn
Ar vrea sa se-ntoarca din caile lor.
Dar zarea-i tot muta si tot neatinsa,
Si nu mai e timp de-o alta minune,
Sub pleoapa albastra, de ganduri aprinsa
Chemari tot mai albe incep sa rasune.
Poveste pe-un colt de pamant mazgalita,
A vis mirosind, si-a toamna, si-a viata
Coboara in palme supusa, soptita,
Se-aduna-n lumina de umbre si-ngheata.
poezie de Maria Marinela Circiumaru
Adăugat de Carolina Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre aripi
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre scrisori
- poezii despre nebunie
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Plange plange-ma
Si de-ti va fi dor,
Minte-te ca-mi este usor,
Si de plec incet pe nor,
Plec cu al tau dor,
Astept clipa cand se rupe ziua-ndoua
Si ceru doar ma planga, sa ploua,
Nu mai plange
Ce-ai frant nu mai poti frange
Si de lacrimi vei strange
Presarele pe chipul celor ce nu ma vor plange
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie sau poezii despre dor
Imi plange iarna...
Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.
Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le plange pe umar la toate,
o iarna geroasa si trista
si imaculata.
Si corbii nauci scormonesc cu gheara
in covorul pufos de zapada,
Si negre naluci se zaresc printre pomi,
aratandu-si stinghere
fata lor fadă.
Fumul din hornuri dantuie
cu vantul taios de afara,
Si-i povestesc tacerii si mie,
cum oamenii stau langa sobe visând
la primavara.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre iarnă, poezii despre fum, poezii despre copaci sau poezii despre alb
Parfum trecut
Sculptez din ochi o amintire
Este o imagine cu tine,
Te vad frumoasa ca la inceput
Atunci cand ca un inger ai aparut.
Sufletu'mi plange si inima sufera
Esti ca un vis care dimineata se spulbera,
De atatea lacrimi ochii au capatat igrasie
Si sentimentele se impart intre iubire si nebunie.
Inchid ochii si vreau sa te ating
Parfumul de departe si acuma ti'l simt,
Dar stiu ca esti doar o aminire
Una frumoasa ci mine si tine.
poezie de Cornel Crâșmaru (17 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâșmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sculptură, poezii despre inimă, poezii despre imagine, poezii despre frumusețe sau poezii despre arte plastice
Visul meu
Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?
Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi
Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa
Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins
Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine
Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine
Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi
Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa
Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..
Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput
Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine
Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire
Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine
Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua
Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc
Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua
Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?
Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine
Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung
Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..
Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?
Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut
Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum
Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut
Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut
Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.
Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi
Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las
Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi
Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea
Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...
poezie de Serghei Țurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre vinovăție, poezii despre somn sau poezii despre seară
Casa mea
Tu ma iarta, o, ma iarta,
Casa mea de huma, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Sa-ti trag radio si lumina
Ti-am fagaduit candva
Si ca fi-vom impreuna
Pieptul meu cat va sufla.
Dar prin alte case, iata,
Eu lumina o presor,
Alte case ma asculta
Cand vorbesc la difuzor.
Ti-am luat-o si pe mama
Si-ati ramas acuma, ia,
Vai, nici tu in rand cu lumea
Si nici oraseanca ea.
Las ca vin eu cu batrana
Si nepotul o sa-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ti bezna: "Hau!"
Si vei rade cu baiatul
Ca doi prunci prea mititei
Si vei plange cu batrana
De dor, ca doua femei.
Si vei tace lung cu mine
Cu vaz tulbur si durut,
Casa vaduva si trista
De pe margine de Prut.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre radio, poezii despre femei sau poezii despre bebeluși
* * *
Zi-mi despre el tot ce poftesti:
cunosc ce lipsuri are fiul meu.
Nu-l indragesc pentru ca-i bun
ci pentru ca e fiul meu!
Cum poti sa stii cat mi-i de scump,
daca tu incerci, ca pe cantar,
sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele
fata de multele-i cusururi?
Cand trebuie sa-l pedepsesc,
mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea.
Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui.
Doar eu am dreptul sa-i aduc vina
si cu blandete sa-i dau pedeapsa,
pentru ca numai cel ce iubeste
poate sa indrume pedepsind...
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rabindranath Tagore despre inimă, poezii despre cunoaștere sau citate de Rabindranath Tagore despre cunoaștere
Speranta
Cumplit ma strapunge'n gand
Vreau sa plec de pe acest pamant,
Pe crucea sufletului meu vreau sa scriu
Anul cand simt ca n'o sa mai fiu.
Vreau ca nimeni sa nu planga
Nici pe brate sa ma duca,
Un alai de ingeri va veni
Intr-o noapte cand nimeni nu va sti.
Trupul o sa zaca intr-o groapa desarta
De unde s-a nascut alta data,
Iar sufleul pe aripi de inger va pluti
Si in gradina Eden se va odihni.
poezie de Cornel Crâșmaru (17 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâșmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre rai, poezii despre odihnă sau poezii despre noapte
Toamna nostalgica!!
Ploi marunte incep sa cada
Printre codrii ruginii
A trecut inca un an
Sperand ca ai sa revii
Orice frunza care cade
Pe al naturii covor
O numesc "speranta mea"
Care plange al tau dor...
Dar se scutura copacii
Și vântul lin adie
Iar sufletul meu plange
De grea melancolie...
poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păduri, poezii despre natură, poezii despre melancolie sau poezii despre frunze
Cafea de orz
Astazi sunt fericita,
dar asta nu mai tine mult
caci dimineata-i trecatoare
si sufletul nu se mai scalda in racoare.
Astazi voi plange,
caci am nevoie de apa
pentru florile din suflet
sa le ajut sa creasca.
Astazi voi plange,
pentru iubirea neimpartasita,
pentru reprosurile neoprite,
pentru defectele noastre.
Si nu voi mai rade,
caci o sa plang destul
cat sa-mi sterg fericirea
si sa alerg pe cacari cu spini.
Voi plange,
simt lacrimile-n ceasca,
se-neaca in cafeaua mea-
de orz.
poezie de Bianca Crăciun (7 august 2015)
Adăugat de Bianca Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea, poezii despre flori, poezii despre apă sau poezii despre ajutor
* * *
Au plecat mergand de mana
Un batran si o batrana,
Undeva unde n-ajunge
Jalea satului ce plange.
Au plecat manati de dor
In calea copiilor,
Cu pasi mici plini de durere
Ca-s batrani fara putere.
Sprijinandu-se-n toiag,
Stergandu-si lacrimi ce cad,
Un batran si o batrana
Merg tinandu-se de mana.
Scartaie incet portita
Si prea lunga-i potecuta,
Au ajuns cu greu la drum
Plang si frunzele de prun.
Ca batranii nu mai pot
Nici nu merg, nici nu se-ntorc,
Stau si plang langa o poarta
C-au crescut baiat si fata.
Si au ramas singuri in casa
N-are cine le da apa,
Si se roaga la icoana
Sa faca-un strain pomana.
Doamne cum te-ai indurat
Sa ii lasi singuri in sat,
C-au muncit o viata-ntreaga
Si azi nu mai pot sa mearga.
Da-le Doamne doar o zi
Sa-i mai vada pe copii,
Iar acolo langa poarta
Fa fantana... sa bea apa!
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre prezent, poezii despre icoane, poezii despre fete sau poezii despre creștere
Cuvântul
mereu vorbesc
nimeni nu ascultă
ascultă dar nu aud
aud dar nu înțeleg
uneori adun gânduri din tâmpla timpului
în roua pură a dimineților ce trec
din ploi clădesc o lume
târziu am văzut
era un ocean de lacrimi
la răsărit sau la apus
asta nu știu acum a spune
pe deal am pus o cruce
pentru a ne ruga
pentru cel ce azi se duce
am chemat timpul
în ropotul ultimului cuvânt nerostit
rătăcit în urma spațiului irosit
am zgâriat pe cer cuvântul
așa a apărut omul
apoi am plecat să zidesc o casă în cer
la răsărit de soare
pentru cei ce vin
pe masă am pus trupul
în pahare am turnat sângele meu
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre gânduri desculțe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sânge, poezii despre rouă sau poezii despre ocean
O veste
Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.
Din aceasta clipa, ea nu mai exista,
De pamant e floarea trupului plapand,
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.
Se apleaca-n berna la feresti lumina,
Toata vestea buna e o veste rea,
A murit sarmana, blanda Tanti Tina,
Noapte buna, Tanti, obosita mea.
Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost,
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.
Neamul meu incepe, tragic, sa-si plateasca
Fara opozitii, fara de cuvant,
Marea datorie, vama pamanteasca,
Prin batranii nostri ce devin pamant.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre tragedie sau poezii despre telefon
Indiferenta...
Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...
Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...
Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate
Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre iertare, poezii despre existență sau poezii despre declarații de dragoste
Trei lacrimi reci și trei mai calde
Trei lacrimi reci și trei mai calde
Curgeau la fiecare pas
Și zi de zi noapte de noapte
Eu tot acelasi am ramas
Acuma sufar in tacere
Ca-mi stiu povara ce o duc
Și nu am leac de mangaiere
Nu stiu ce cale sa apuc
Si zi de zi ma lupt cu viata
Dar poate Bunul Dumnezeu
Sa-mi ia cu mana toata greata
Ce-o simt in piept acuma eu
Ma simt strain pe-aceasta lume
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai
Acuma scriu in suferinta
Si gandurile-ncet dispar
Caci nu mai am acea vointa
Sa fac din randuri un tipar
Acuma scriu cu-ngrijorare
Si-acuma spun tot ce gandesc
Ce am in sufletul meu mare
De care nu pot sa vorbesc
E-un mare dor ce ma apasa
Un dor pustiu si fara glas
Dar nimanui deloc nu-i pasa
Caci eu in urma am ramas
Parcurg si anii tineretii
E-un mare drum obositor
Acuma simt amploarea vietii
Si bucuria tuturor
E-o bucurie infinita
La care nu sunt invitat
Ca toata lumea e menita
Sa-mpartaseasca-acelasi sfat
Ma simt slabit fara putere
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai
Imi simt si corpul cum se zbate
Cum tremura la orice pas
Dar eu ma rog totusi in soapte
Sa nu pateasca alt urmas
Eu ma gandesc la lumea toate
La binele ce l-am facut
Chiar daca mai greseam vreodata
Am inchis ochii si-am tacut
Caci nu e om in lumea-ntreaga
Sa nu greseasca far'a sti
Si nu e dragoste curata
Sa nu te poti indragosti
Trei lacrimi reci si trei mai calde
Curgeau in fiecare zi
Soptind in somn cateva soapte
Ca mai e mult pan'voi muri
De e sa mor nici rau nu-mi pare
Ca am avut o viata grea
Si am familia mea care
Va plange in urma mea
Mi-e mila de ai mei de-acasa
Dar mai ales de mama mea
Caci numai ei ce mult ii pasa
De mine, de comoara sa
O vad plangand si totusi tace
C-ar vrea ca sa ma vada des
Dar roata greu se mai intoarce
Doar dac-o-ntorci in sens invers
Mi-e greu s-o vad in suferinta
Ca m-a crescut la sanul sau
Ma aparat de-orice fiinta
Ce ma vorbea numai de rau
As vrea acuma mama draga
Sa iti ofer inima mea
Dar din pacate nu e buna
Si tot mai mult te va durea
Si zi de zi pe timpul verii
Cand stelele vorbeau in soapte
Si-ti picurau din ochii serii
Trei lacrimi reci si trei mai calde
poezie de Georgian-Ionuț Zamfira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre vară
Viata mea, o singuratate care isi asteapta sfarsitul
Simt mirosul freziilor,
Chiar daca afara e toamna
si nu sunt flori de sezon,
Nici macar culoarea roz
nu se incadreaza-n decor.
Simt o caldura in suflet,
cu toate ca afara e frig.
Ciudata neconcordanta
intre starea de spirit
si anotimp... Hmmm...
Crengile pomilor se apleaca
usor spre pamant,
sufletul meu se ridica in viteza
spre cer.
E doar un amanunt care-mi scapa,
legat de iubire.
Unde-i iubirea?
In frunzele care mangaie pamantul
sau in sufletul meu
care se inalta spre cer?
Aud zgomotul tramvaiului,
acel tramvai in care
ma voi urca,
Aud corul de ingeri...
sfarsitul se-apropie.
Si nu ma uit la cer,
parca nu indraznesc,
Privesc inca la frunzele-n vant,
La parcarea din fata blocului din care,
plina fiind de plopi,
rasuna ecoul iubirii...
inca un gand a murit,
Ma-nalt tot mai mult
spre o divina cantare,
ecoul nu vreau sa-l mai aud...
Imaginea ta e stearsa,
dar te pastrez arzand,
Nu te pot invita-n tramvai,
Te-astept la ultima statie,
Sa ne intrebam cine suntem
Si sa nu mai fugim de noi.
poezie de Daniela Pană (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie sau poezii despre roz
Aerul meu
O zi in care
Faramele
Din suflet se aduna
Si toata curtea
Plina
De voie buna
Plutesc in aer
Printre picaturi de
Ploaie
Sufletul-mi plange
De bucurie
Afara norul
Se descarca
Cu furie
Si cerul plange
Pentru noi
O raza s-a ivit
Din nori
Sant puii mei
Cei adorati
Iar puii mei
De mama
Pe viata sant legatii.
Acum ei au venit
La mine
Si imi doresc
Sa fie bine
Va primesc
Si va iubesc!
Farame din sufletul meu!!!
Voi sunteti
Aerul aerul meu!!!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre aer, poezii despre furie sau poezii despre dorințe
Tu esti...
Cu tine infloresc gradinile,
Cand soarele se-aseaza-n
parul tau,
Si miile de raze sparg bobocii,
Cu ajutorul zambetului tau.
Cu tine se-negreste cerul,
Cand norii se ating de chipul tau,
Si-ti simt tristetea-n colt de gura,
Ce sapa riduri, an de an.
Tu esti samanta-n vant lasata,
De-un Dumnezeu, sa nasti samanta,
Cu dragoste sa cresti apoi,
Rodul iubirii crud si verde.
Tu esti un cufar plin de amintiri,
Inchis cu lacate pazit de ingeri,
Deschis doar la lumina lunii,
Cand dorul tipa-n inima si iris.
Tu esti o insula pustie,
Pe care poate plange un barbat,
Din dor de frumusete si iubire,
Din dor de tine, cum te-a cunoscut.
Tu esti cuptorul ce incinge,
Si arde inima unui Adam,
Cu flacara atat de rosie,
Aprinsa de minciuni si multe interese.
Tu esti un san cu lapte dulce,
Pentru copilul tau ce-ti plange,
Esti cantecul ce-adoarme inger,
Binecuvantat noapte si zi, de Domnul.
Esti ghimpele din coasta lui,
Din coasta dulce, a barbatului,
Ce-ti lasa toata mierea lui,
Pe buze cu miresme amarui.
Tu esti imblanzitoarea inimilor reci,
Cand sunt pierdute in aceasta lume,
Ce pribegesc doar cand sunt stele,
Si fug de soare, fug de lume.
Tu esti vazduhul ce framanta,
Gheme de nori, plini de suspinuri,
Din dor de mama si de tata,
Aduci doar ploaie si reci-vanturi.
Tu esti un plans in cimitire,
Multi ani de-acum incolo,
Esti oarba ce nu are liniste,
Pana nu-ti saruti, stelele stinse.
Esti vas din lut usor ori greu,
In mainile olarului ales,
Pictat si fasonat duios,
O viata-ntreaga, cu iubirea lui din suflet.
Tu esti o luna-n colt taiata,
Atunci cand ai o suparare,
Esti luna plina ce se schimba,
Dupa cum adie vantul, noaptea.
Tu esti un iepure ce fuge,
De dragoste, iubire si iertare,
Te-ascunzi in lan de maci si gemi,
In brate mincinoase, ce apoi te-mpusca.
Tu esti minune pe pamant,
Esti intrebare si suras,
Esti un razboi si-o furca oarba,
Ce-aduna bani, si toti barbatii slabi gramada.
Tu esti salbatica din pesteri reci,
Femeia ce-si blesteama zilele,
Un clopot ce nu oboseste,
Sa bata zi de zi, cu vorbe grele.
poezie de Adelina Cojocaru (8 martie 2017)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre Soare sau poezii despre zile
Angoasa
Sunt singur intr-o camera obscura
E frig si intuneric imprejur,
In ceata neagra se aude o voce dura
Care ma indeamna sa am rabdare si sa'ndur.
In suflet caut o raza de lumina
Sa pot sa ies la suprafata din nou,
Dar inaltandu-ma usor spre cer pe'o scara
Trupul meu a ramas tot in cavou.
poezie de Cornel Crâșmaru (18 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâșmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!