Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Crizantem㠖 floarea deznădejdii...

Crizantem㠖 floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.

Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus –
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?

Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.

Crizantem㠖 floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?

Floarea tinereților apuse,
Crizantem㠖 ultim vis aprins,
De ce îmi rămân mereu nespuse
Lacrima și dorul meu nestins.

În grădina sufletului meu,
Pustiită strașnic de tristeți,
Stai de-a pururi cu parfumul tău
Tămâind amare dimineți.

Lăcrimând când gerul te va arde
Și zăpada floare-ți va păli,
Te-oi culege și te-oi pune-n suflet
Și-mpreună ne vom vesteji.

Crizantem㠖 floarea deznădejdii,
Floarea ceții și-a tristeților,
Sub troian de gheață când vei zace
Te-oi păstra în rana ochilor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

De nu-mă-uita...

Uitării nu te-oi da nicicând
Îmi ești în suflet dulce floare
Ce-mi mângâie tăcerea blând
Acoperind-o cu petale.
Și de ți-oi curge-n ploi mărunte
Într-o fântână adună
Lipește-ți tâmplele cărunte
De gura mea sub clar de Lună.
Te-oi săruta. Sărut-poveste
Făptura ta să se-nfioare
Iar floarea aceea după creste
Să se înalțe– vâlvătaie.
Apoi, topiți, vom fi culoare
De catifea va fi pictura.
Și-om povesti că dorul doare
De nu-i cunoști căutătura.
Uitării nu mă da nicicând
Chiar de m-oi pierde printre stele
Te-oi lumina în vis și-n gând
Floare cu suflet, a vieții mele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O CRIZANTEMĂ OFILINDU-SE
O crizantemă ofilindu-se,
Gingașa dalie uscându-se,
În grădina lovită de brumă
O roză lăcrimând frângându-se

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Ție-ți place roua rece

Crizantemă înflorită
Vestești toamna ruginită,
Ai chemat-o prea devreme
Să-mi apese peste gene.

Ție-ți place roua rece
Și răcoarea ce nu trece,
Eu încerc să ascund
De-a ta toamnă sub un dud.

E devreme, prea devreme,
Îmi vestești ce mi se cerne
Și pe frunze, și pe plete,
Îmi arăți că timpul trece.

Crizantemă, crizantemă
Înflorită și boemă
Cum poți oare să fii albă
Când e frig, când îmi e toamnă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

lumină lină -
peste mormânt floarea
de crizantemă

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

lumină lin㠖

peste mormânt floarea

de crizantemă

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Mi-a răsărit în suflet dorul...

Mi-a răsărit în suflet dorul
Ca o plăpândă floare-albastră,
Și-ntr-un amurg de seară dulce
A înflorit iubirea noastră, -
Dar tu te-ai îngrijit, iubito,
Mai mult de floare, ca de glastră...
În taina nopților tăcute,
Când clipele se pierd mai greu,
Eu am hrănit cu lacrimi floarea
Ce-ntinerind creștea mereu,
Dar azi chemând uitarea sfântă
Smulg floarea sufletului meu.

poezie celebră de
Adăugat de Andra IosifanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

În suflet îmi înflorești

Ochii mei se tot desmiardă
Cu-a ta frumusețe pură,
În piept a început să ardă
Dragostea ce încet fură.

Mă desmiarda al tău glas
Cu-ale sale șoapte dulci,
Când pe pieptul meu te las
Al tău cap mereu să-l culci.

Nu mai sunt stăpân pe mine,
Tu îmi controlezi simțirea,
Fermecat mereu mă ține
Frumusețea ta, iubirea.

Ah! Tu floare dulce-mi ești,
Primăvară timpurie,
În suflet îmi înflorești,
Dulce floare purpurie.

Și îmi dai din nou amorul
Ce-l credeam de mult pierdut,
Azi am îngropat și dorul
Ce odată l-am avut.

poezie de (8 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Crinul

Ce parfum îmbătător are floarea cea frumoasă,
Care crește în pridvor și vrea să fie de cineva culeasă.
De un om cu inimă bună și suflet blând,
Ca să împletească din ea cunună, ca s-o poarte când e ploaie și când e vânt.

E floarea crinului albă ca luna de pe cer,
E floarea destinului plină de splendoare și mister.
Ce miros îmbătător ai tu, floare de Dumnezeu aleasă,
Ca să răspândești în jurul tău dragoste, amor și să faci viața mai frumoasă.

poezie de (15 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și, știi, iubito...

Și, știi, iubito, nu am timp de lume –
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.

Te uită, a trecut și primăvara –
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara –
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.

E secetă, câmpiile sunt arse –
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse –
Aștept ceva – dar nu știu ce aștept:

Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un viste revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase –
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.

Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare –
Aș vrea, din nou, să topesc de dor.

Dar nu mai am putere, nici voință
te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorinț㠖
Eu – nu sunt eu – tu ești altcineva.

... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva – și știu ce-anume –
Ceva în care nu cred și nu crezi...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Costel Avrămescu

Rondelul crizantemei

Pacifistă, cu splendori serafice, aureolată,
Crizantema-i floarea amurgurilor autumnale,
Căreia bruma îi tapisează corola pastelată,
Relevând molcomirea nostalgiilor vesperale.

Regină diurnelor de-aramă-n cunună lanceolată,
Cu parfum diafan tămâind eterice semnale,
Pacifistă, cu splendori serafice, aureolată,
Crizantema-i floarea amurgurilor autumnale.

Lamură pură, mesager în orice toamnă parfumată,
În grădina sufletelor, dând telurice semnale
Când se apropie a iernii răsuflare constelată,
Ne-aduce aminte de redeșteptările vernale,

Pacifistă, cu splendori serafice, aureolată.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Nu știu...

între umbre și suflet e un singur cuvânt
femeie, trandafir sălbatic pe potecile dorului
floare ascunsă în parfumul luminii
trupul tău,
apropiat de gândul dintâi
în lacrima pură a sufletului
de ce, nu știu...
de ce te chem mereu
de ce azi zările-s pustii
de ce amurgurile-s vii
de ce-au plecat cocorii
nu știu...
de ce în fiecare zi
eu mor de dor, de aprig dor, amețitor
nu știu...
știu, știu, că ochii tăi sunt ochii mei
iar trupul meu este al tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te asemăn cu o floare...

te asemăn cu o floare înflorită în câțiva ani,
genele ca dulci petale peste ochii-ți de mărgean,
frunzele în rochii crude îți arată orice ram,
ești o floare cum nu-i alta, îmi e frică să te am

de-aș culege a ta floare, s-o inspir și s-o păstrez,
îmi e frică că te doare gândul tău atât de roz,
îmi e frică de păcatul săvârșit de-a mea dorință
cum îndeamnă necuratul să îmi fii a mea o clipă

te asemăn cu o floare, ce parfum și ce miresme,
lasă trupul tău de fată ori de câte ori mai trece
ori de câte ori oprește să vorbim mai mult de-o oră,
ori de câte ori șoptește, vorbe dulci care fură

ți-aș culege între palme dorul tău și-a ta dorință,
care ți-a cuprins tot corpul, care ți-a pătruns în ființă,
dacă n-am să las păcatul să coboare asupra mea,
altul vine și-ți culege dulce dor din floarea ta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Crinul

Esti floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat,
Când te-ai deschis s-au bucurat florile toate,
În nopțile-nstelate ești rege nepătat.

Petale îți surâd de soare mângâiate,
Îmi limpezești privirea și gândul meu curat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat.

Suav, cuceritor, în aeru-înmiresmat
Dezlegi iubirile încătușate,
Bondarii te-nsoțesc în prag de noapte,
Un fluture adoarme pe brațe legănat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floare și poezie

Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec și poezie.
Doresc întreaga viață să zburde-n căprioare,
Iar inima să-ți bată valsând o melodie.

Hangiul fericirii să te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuși,
Și să-ți îmbrace visul, mirajul, într-o haină
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuș.

Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare!
E poate o dorință venind din veac străbun.
În tine porți mereu grădinile solare,
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.

Și dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci pașii tăi și dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.

Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare,
E floarea cea virgină de dar și poezie.
Acum în versul meu și lacrima dogoare,
Iar clipa cea de taină te naște-n elegie.

poezie de
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Iubești ...

Iubești când ți-e sufletul mare
Purtat de talazuri pe creste,
Când scrii o nespusă poveste,
Pe floarea de mac și cicoare.

Iubești când ți-e glasul tărie
Iar ceru-i senin, fără umbre,
Când toate îți par vii, nu sumbre,
Iar drumul vieții, făclie.

Iubești când zărești prinsă-n ramuri,
Sub geamul tău, palida lună,
Când bolta și glia străbună,
Cu tine au fost și-ți sunt neamuri.

Iubești când întreaga ființă
Se-mbată-n parfumul de floare,
Nimicul îți pare splendoare,
Iar gândul nebun, chibzuintă.

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Din când în când...

Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu gândesc cu-atât amar din când în când.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Michel de Montaigne

Când vine bătrânețea, se trece și se stinge floarea vârstei, iar tinerețea se isprăvește odată cu floarea vârstei omului matur, copilăria cu tinerețea, iar pruncia moare întru copilărie, iar ziua de ieri în cea de azi, iar astăzi va muri în ziua de mâine; nimic nu rămâne, nici nu e mereu același.

aforism celebru de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "On Solitude Paperback" de Michel de Montaigne este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.
Ionuț Popa

Spre-al tău contur...

Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul

Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.

Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul

Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?

sonet de (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Doina Bonescu

Aceeași

în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat

când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme

iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise -mbracă cu frunze de-aramă

când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea...

ți-aș da o floare la sfârșit de an
și-o dulce sărutare,
și-o creangă ruptă dintr-un ram,
cu boabe dulci și-amare

dulceața când ne împăcăm,
amarul când ne ceartă,
frumos simt când ne iertăm,
urât mai sunt în ceață

ți-aș da un drum să știi să vii,
mereu, mereu la mine
și dulce aș fi și te-aș iubi,
pe tine, doar pe tine

iubita mea cu ochi căprui,
căpruiul tău mă doare,
aș vrea să fie al nimănui,
al meu să-mi fie floare

căci floarea inimii îmi ești,
și simt cum bati în mine,
te strâng să nu îmi ieși din piept,
nu mă rupi de tine

m-ai amețit cu un cuvânt
și amorțit mi-e visul,
beția ta m-a tot cuprins,
și-mi place asfințitul

și-mi place râsul tău nebun,
și când mă cerți îmi place,
vreau cu tine peste fum,
vreau cu vino-ncoace

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook