Celei care trece

Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preţ,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Şi-a ultimului ideal!

Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ţi să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!

Şi-aşa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,
Tu pari o Venus de la Millo
Ce-şi cată braţele,
Pe care
Cei morţi le-au luat cu ei în groapă,
Să nu le lase celor vii...

poezie celebră de Ion Minulescu din Semănătorul, nr. 29 (15 iulie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odeletă (celei mai blonde)

Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu -
Regatul unor pete de umbre şi lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.

Cu ochii tăi - culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei şi-a crimelor iertate,
Culoarea voluptăţii şi-a viciului, ce-aştern
În urma lor fanate petale de păcate;
Şi părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spaţiu intenţii senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtaşul celei din urmă Bacanale!
........................................

Tu pari a fi venită dintr-un regat străin -
Pustiu ca discul rece şi blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Şi straniu ca surâsul defunctelor regine!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară şi artistică, I, nr. 14 (11 aprilie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţii noştri ne acceptă pentru noi înşine, fără a ne certa sau a încerca să ne schimbe, aşa cum nimeni nu s-a purtat de-a lungul vieţii cu noi, nici părintii, nici rudele, nici soţii, nici prietenii şi chiar nici proprii noştri copiii deveniţi adulţi.

citat din Ruth Goode
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşi mirosul tău în aer

Laşi mirosul tău în aer
de metal şi de femeie
şi de car încins pe lutul
al întinderii caldee,
de coloană viitoare
dintr-un secol nenăscut
de zid ars de o văpaie
care-o arse şi pe Ruth.
Şi îmi pari că eşti aievea
ploaie aspră, fraged nor,
dulcea mea antichitate
dintr-un secol viitor.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zilei de ieri

săpam primul cu râvnă să scap de iubire
trezit la cântatul cocoşului
îmi scuipam în sân să te scoată din fire
trăsura cu reni minciunile Moşului

orice-ar fi să nu-ajung iar acasă m-am rugat în zadar
la mâna paharelor sparte de tata de coteţul din pari
sacul meu cu porumb ieşea primul mereu la hectar
luna făcea găuri şi vrăji dintre cele mai mari

îmi scriai o psaltire cu traista de gât o tuleam spre oraş
că doar nu eram prostul cetăţii
de-întreba cineva îi spuneam vreau să fiu împărat nu pungaş
în zadar socoteam cum să-amân ziua plăţii

şi-apoi vin nu era să mă-apuc de băut
nu erau nici femei nici copii ca să râdă de mine
îmi ghiceai în cafeaua dintr-un bob de năut
dar eu nu mă-încredeam în mistreţul cu colţi de argint sau în tine

preotul îmi citea până ziua trecea de durere
nici tu şi nici eu nu doream o asemenea teamă
de-a vedea cum ne mor şi părinţi şi bunici în putere
fără ca vreunul din noi să mai bage de seamă

tot săpam cu râvnă de slugă o groapă prea mare
Dumnezeu întreba nu cumva ai luat din pomul din care....

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pari...

De pari ce nu eşti
Ai să te rătăceşti
Intre mai multe măşti
Şi nu o să ştii ce eşti

De pari ceea ce esti
Poate o să suferi...
Dar nu te rătăceşti...
Stiind ceea ce-ţi doreşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghi de cocori

Tu nici nu ştii ce să mai faci
Să îmi ascunzi că mă iubeşti
Dar nu te teme, poţi să taci
Sau poţi întruna să vorbeşti

Să dai din mâini sau din picioare
Să te ascunzi, ba chiar să mori
Să pari gingaşă ca o floare
Fixă ca unghiul de cocori

Să pari nebună sau să fii
Să ştii ce vrei sau să nu ştii
Eu nu te cred şi nu te mint
Eu simt ce scriu şi scriu ce simt.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum trece iute toate

Cum trece iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Şi tu treci ca o umbră, oricât de veşnic pari.
Ca visul scurs sfârşeşte şi viaţa ta de-acum
Un an dintr-o viaţă e cât un pas pe-un drum
Ştii paşii tăi din urmă, dar nu ştii câţi mai sunt
Şi vine unul care sfârşeşte-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ţi prea tot spun mereu
Că vine grabnic moartea, să vi la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăieşti
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că eşti.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te teme să pari mai prost decât pari la prima vedere.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de rorogio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culeasă

Când aş şti că mi-ai veni
Cărăruşa ţi-aş plivi
Şi de iarbă şi de nalbă
Să vii, dragă, mai degrabă.
Dar cărarea neplivită,
Vai, nu-ţi este îngrădită,
Nici cu pari, nici cu nuiele,
Numai cu cuvinte grele.

poezie celebră de Mihai Eminescu din Revista-''Cele Trei Crişuri'' - 1936
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note curbe

În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristeţe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.

Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simţuri ce-au tânjit spre-o altă viaţă,
uitată de-a necazurilor gheaţă,
e dansul inimilor visătoare.

Nimic în dansul tău nu e pervers
şi totuşi, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.

Desculţă, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu eşti singura văpaie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul istoriei românul nu a fost nici ciocanul, nici nicovala. Ci degetul dintre cele două.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general vorbind, dragostea este esenţa tuturor lucrurilor. Nici un lucru durabil nu există fără dragoste. Chestie de atitudine a culturii. În particular vorbind, nici eu nu ştiu ce este. Mulţi de-a lungul timpului s-au întrecut să o definească, să o explice ca gen de manifestare şi ca dovadă nici astăzi subiectul nu este pe deplin clarificat.

citat din Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere (doar?) personală: Indiferent ce sclipire inteligentă "debitezi", nu poţi să pari deştept, dacă eşti îmbrăcat prost. Maximum, pari ciudat.

Beatrice Vaisman (28 octombrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este obositor să ai permanent grijă să pari mai inteligent şi mai cult decât eşti în realitate, deşi tot este bine că-ţi dai seama de insuficienţa inteligenţei şi culturii tale. Este obositor, de asemenea să pari prost, nefiind astfel, dar în acest caz nu simţi oboseala. În plus, când vrei să pari prost, contează şi scopul pentru care o faci.

Marian Pătraşcu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febră

Cerci firava şansă.

Tragi aerul rânced în piept adânc repezit
şi ridici mâna
cu paharul, plin ochi de dimineaţă încă, la gură.

Privirea se izbeşte de zidul de cărămidă din faţă;

rănită, buimacă, aleargă de-a lungul, de-a latul
parcă ar fi un pui de cangur hăituit de varani.

O fi seară de acum.

Paharul spart nu mai contează.

Nici falanga descărnată
care, posibil, nici nu mai este mâna ta
scăldată-adineauri în ceaţa luminii.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse:
"Pari sclava vinului şi a dezmăţului" -
iar ea-i dădu răspuns: "Ce par a fi, eu sunt, -
dar tu, învăţătorule, eşti ceea ce pari a fi?"

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără nume, fără cuvinte, fără amic...

Tu nu ai luptat de frică să nu câştigi
ai preferat să te faci nevăzut
într-o lume în care poţi să învingi
tu ai rămas cel mai tăcut...

Tu nu ai plâns de frică să pari slab
Căldura ta emană fulgi de iarnă,
În frigul pe care tu l-ai creat
Acum te văd, aluneci pe a mea palmă

Tu ai râs în hohote ţinând o ea de mână
Tu, cel ce vrei să pari fericit fără nimic...
Sau poate ai... Acum poate ai totul
dar eu nu am nici măcar amic...

Tu nu eşti cel ce eşti,
Tu eşti un fulg de om
azi topit în inima mea

Pentru că eu nu am ştiut să fiu aşa ca tine
Pentru ca
Eu, nu am stiut sa am rabdare

poezie de Anna Panovici din Clipe
Adăugat de Anyella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să nu mă gândesc la Yasuko... Era atât de mică. Încă simt cum degetele ei îmi alunecă de-a lungul bicepsului şi cum îmi dau drumul. Nici măcar nu m-am uitat în urmă...

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul de peşti

mor unul câte unul
şi tot ce pot face este să le scot trupurile mici din apă
acum bazinul e gol:
nu am nici o soluţie
pot doar sta privind şocat lângă acvariu

de-a lungul anilor am iubit minunatele acrobaţii ale caraşilor-aurii
dar nu am învăţat nimic despre bolile lor
de-a lungul anilor nu am întâlnit nici un doctor pentru peşti
un soi de peşte cumsecade cu capul mare
cu o trusă medicală marcată cu o cruce roşie atârnându-i de gât
pentru că numai departe în mijlocul oceanului el vindecă rănile
şi salvează pe cei care sunt pe moarte
el nu poate veni la acvariul meu
maladia din cauza căreia ei mor cu toţii este incurabilă

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!