Multă duioşie se revarsă chiar din atitudinea, uneori dură dar necesară a mamei, care ridică degetul spre băieţi, cu ale lor copilării.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa ta, între copiii tăi, după trudă şi zbucium, seara, când ajungi acasă, asculţi muzica vieţii ce se desfăşoară, în acorduri uneori chiar disonante, dar care se prinde de minune în armonia cântului etern al vieţii.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine-această duioşie ?

De unde vine-această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

Stelele au apărut pe cer şi-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioşie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut şi-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.

Eram obişnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopţii,
Logodită – O, duioşie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.

De unde vine-această duioşie?
Şi ce-aş putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreţ vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând rătăcit într-un nor

Agitaţia e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toţi vrem multă libertate
şi vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie uşor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aş mai avea un singur gând...
Să mă strecor încetişor,
cu gânduri bune şi mult dor,
să iau inima ta din piept, uşor
şi să-i recit cu duioşie un sobor.
Tu mi-ai dat aripi ca să zbor
ca un fulg de nea în nor,
să plutesc spre zări senine,
dar tu iubire zbori cu mine.
Sperăm că vom fi triumfători
în luptele cu buclele de nori
şi vom zâmbi mereu cu duioşie
unul altuia din nou să fie.

poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan cel Mare

Ştefan cel Mare era şi muşatin şi basarab şi dacă avem în vedere că era al şaptelea copil al mamei sale nu ne mai mirăm că a fost, cum spun cronicarii polonezi Jan Dlugosz şi Jan Strikovski, un geniu militar mai mare chiar decât Alexandru Macedon şi Iulian Cezar. Aceste aprecieri vin din partea unor străini de neam şi pe deasupra catolici, încât nu avem niciun dubiu asupra obiectivităţii lor.

definiţie de Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, oricine ai fi, nu eşti tu acela care vii extenuat de munca profesiei tale, acasă şi simţi cum te energizezi înălţându-te spre zenit, aproape de Dumnezeu, ca într-un zbor uşor, obsedându-te, peste tot, zgomotele nevinovate ale copiilor tăi, care întorc totul pe dos, după logica şi pretenţiile lor? Sau când se apropie încet şi delicat ca nişte graţii, fetiţele tale, să-ţi ceară ceva sau să te întrebe despre ceva?

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceleiaşi zile, după îndelungi cercetări, reuşiră să restrângă listele la 30 de candidaţi (20 de fete şi 10 băieţi), tineri care li se păreau a fi pe măsura cererii lor; rămânând asupra acestor liste, cei trei băieţi, neobosiţi, luară mai apoi spre studiere fişele personale ale fiecăruia dintre cei 30 rămaşi, cerând şi computerului date mult mai amănunţite asupra lor, ba chiar şi portretul robot al fiecăruia dintre ei. Dar cum nici în urma acestor examinări suplimentare nu reuşiră să stabilească pe cine să elimine şi pe cine să oprească, se hotărâră să-i supună pe toţi unor probe şi unor testări, care să-i definitiveze pe cei patru care le vor deveni colegi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan îşi petrecea mult timp alături de acest motan, citind, învăţând, făcându-şi temele... Compania lui Moţ era de preferat celei a celorlalţi băieţi din orfelinat. Dan avusese grijă să-şi ferească mereu motanul din calea răutăţii băieţilor mai mari, cei cărora le plăcea să schingiuască animalele, aceştia având o pasiune parcă înnăscută pentru aşa ceva; înnăscută şi apoi mult amplificată, în mediul nefast în care trăiseră. Dan îi cunoştea bine pe aceşti băieţi, obiceiurile şi "programul" lor, deci, nu-i era greu să-l ferească pe Moţ din calea lor. Iar el, în general, tăcut şi retras, se ferea aproape de toţi, nu vorbea cu nici unul dintre colegi, motiv pentru care unii îi spuneau "mutul".

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţiile îţi construiesc atitudinea. Atitudinea este cea care îţi distruge sau îţi creează viaţa pe care ţi-o doreşti. Aşa că nu da voie altora să-ţi întunece frumuseţea unei zile cu problemele lor. Acestea sunt DOAR ale lor, iar tu nu eşti obligat să le porţi în spate pentru ei!

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţi de băieţi

De sorginte iubitori,
Get-beget petrecăreţi,
Cu obârşia... din flori,
Ăştia-s... băieţi de băieţi!

epigramă de David Boia (17 septembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe linie filogenetică, procariotele sunt forme ancestrale ale eucariotelor, genele ancestrale anaerobe reprezentând patrimoniul ereditar cu care celula primitivă procariotă a participat la formarea genomului amaebei, prima celulă aerobă eucariotă.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea ta este asemeni unui cerc imens, care are o jumătate pozitivă şi o jumătate negativă. Cele 180 de grade ale jumătăţii pozitive reprezintă atitudinea gânditorului pozitiv din tine. Cele 180 de grade ale jumătăţii negative reprezintă atitudinea gânditorului negativ.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia, prin frumuseţea ei fizică şi morală, este marele stimulent al vieţii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof şi om de ştiinţă, ca şi când în fiinţa ei şi-ar fi dat mâna toate cele nouă muze, fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei Mnemosina.

definiţie de Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine această duioşie?

De unde vine această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat eu, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

poezie de Marina Tsvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi furtunile, care răscolesc numai faţa oceanului, pasiunile tinereţii au venit şi au trecut, dar în adâncurile cele din urmă ale sufletului dragostea pentru imaginea fetei moarte a rămas intactă, neamestecată, de o esenţă unică, şi în nopţile senine, în prima tinereţe şi uneori şi astăzi, când mă simt singur, nedreptăţit, nefericit, mi se pare că mă priveşte cu grijă şi duioşie, aplecată peste o balustradă ideală din spaţiile interplanetare.

Garabet Ibrăileanu în Adela (1933)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine arată cu 1 deget spre alţii arată cu 3 degete spre el. Întinde acum mâna în faţa ta şi arată cu degetul aşa cum ai face-o în mod natural. Observă cum degetul tău mic, inelarul şi degetul mijlociu au tendinţa să se îndrepte spre tine cu cât arăţi cu degetul mai ferm în afara ta. Nu deţii adevărul suprem, ci doar o firimitură din el. Fiecare om are o piesă din puzzle aşa că încearcă să înţelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei să ai şansa de a descoperi vreodată adevărul suprem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lt. Dan Bell: Da? Ei bine, va trebui să ne spui iar.
Jean-Luc Picard: Băieţi, nu mai e amuzant.
Lt. McNary: Calmează-te, Dan.
Lt. Dan Bell: Te crezi tare, Hill, dar eşti un nimic.
Lt. McNary: Nu îl lua prea în serios, Dix. Are probleme cu femeia lui.

replici din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordinea şi disciplina nu uniformizează oamenii şi nu atacă esenţa lor, aşa cum uneori se afirmă. Mereu vegheză asupra lor dragostea. Este drept că aceia care le însuşesc pentru acţiunea lor, trăiesc pe nişte coordonate trasate care conduc spre o strategie comună. Dar în manifestările fiecăruia domină diferenţele născute din starea lor psihologică, adică poartă amprenta personalităţii lor. Nu se uniformizează oamenii, ci numai mijloacele pe care le aduc în lupta lor comună.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci

Îndrăgite, idealizate voci
ale celor care au murit sau ale celor
care pentru noi sunt ca şi morţi...

Uneori ele ne vorbesc în vis;
uneori, adâncită-n gânduri, mintea noastră le aude.

Şi, cu sunetul lor, pentru o clipă, se întorc
ecouri din prima poezie a vieţii noastre –
ca o muzică îndepărtându-se, stingându-se în noapte.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În decursul istoriei a existat un episod arhicunoscut al femeilor sabine care au impus pacea. E de mirare că, organizaţiile pacifiste, în special feminine, nu şi-au făcut până acum o emblemă din femeile sabine.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!