Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Romanță

De câte ori pe înserat
În târgul mic te-am așteptat,
Când tremurând că n-o să vii
Umblam pe străzile pustii?...

Se însera – și-n câte-o poartă
Pica domol o floare moartă
Ce risipea un stins parfum
De liliac sau de salcâm.

Prin case albe, cu zorele,
Clipea o lampă sub perdele
Și răsuna un vechi pian
Prin vălul serii, sub castan.

O ceață cobora ușor,
Simțeam în suflet un fior,
Iar lampagiu-n cap de uliți
Prindea o stea în vârf de suliți

Și se pierdea cu pasul rar
Prin pâcla serii, pe trotuar,
Când eu pândeam ca și-alte dăți
Pe-același drum să te arăți.

Treceam, pe gânduri, fără zor,
Plângea un greier prin mohor,
Și peste pomi domol cădea
A nopții tainică perdea.

Când te iveai într-un târziu
Prin târgul ce dormea pustiu,
Părea că pomii toți sunt plini
De flori, de cântec și lumini.

poezie clasică de din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Citate similare

Romanță

De câte ori pe înserat
În târgul mic te-am așteptat
Când tremurând că n-ai să vii
Umblam pe străzile pustii

Se însera și-n câte-o poartă
Pica domol o floare moartă
Ce risipea un stins parfum
De liliac sau de salcâm

Prin case albe cu zorele
Clipea o lampă sub perdele
Și răsuna un vechi pian
Prin vălul serii sub castan

O ceață cobora ușor
Simțeam în suflet un fior
Iar lampagiu-n cap de uliți
Prindea o stea în vârf de suliți

Și se pierdea cu pasul rar
Din pâcla serii pe trotuar
Când eu pândeam, ca și-alte dăți
Pe-același drum să te arăți

Când te ivei într-un târziu
Prin târgul ce dormea pustiu
Părea că pomii toți sunt plini
De flori de cântec și lumini

cântec, muzica de Nicu Alifantis, versuri de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Septembrie

Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-și soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier țârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Și ca un mort din somn sculat,
În toate pier și-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, și-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai știu
Prin timpul ce-l aud sunând.

O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!

poezie clasică de din Laude și alte poeme (1959)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toate pânzele...

Te-am așteptat în colț, la florărie, te-am așteptat pe gard, la cimitir, te-am așteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete și-un fir de trandafir.
Te-am așteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am așteptat la mall, la mic dejun, te-am așteptat o zi, un an-lumină, te-am așteptat de Paște, de Crăciun.
Te-am așteptat în gară la Sinaia, te-am așteptat la Pontul Euxin, te-am așteptat, cu toată hărmălaia, în liniște, la un pahar de vin.
Te-am așteptat pe muntele Găina, la Sighișoara și în Retezat, te-am așteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am așteptat prin peșteri și prin vreme, te-am așteptat la țărm de îndoieli, te-am așteptat cu toamna-n crizanteme, te-am așteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am așteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am așteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, prețul cu discont.
Te-am așteptat cu toată așteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales nu trăiești, speranță, și nu mai are sens să te aștept.

poezie de (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard LupascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna absenta

Amintiri cu portocale și staniol,
Cu brazi aduși de prin păduri departe,
Cu nopțile încremenind domol
Sub vocea stinsă-a literei din carte,

Cu flori fără de număr și de rost
În gheața din ferestre răsărite,
Cu chipul sfânt al celor care-au fost,
Cu gânduri mii și-adesea rătăcite

Prin viitorul ce-l trăiesc acum,
Aici și între-aceste ziduri ninse,
Cu oameni care trec încet pe drum,
Cu case mici și cu lumini aprinse.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul dorului desculț

Pășeam, desculț, prin colb de drum de țară
Și fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.

Eram ușor ca pasărea ce zboară
Și mă simțeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.

Simțeam că pot orice, pot obține
Un loc al meu în sufletul visat
Și-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.

Le simt și-acum, trecând ușor prin mine,
Desculțul dintr-o margine de sat.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Printre pomi

La noi în țară, prin grădini,
Cu pomii plini de rămurele,
Mai toți se țin prin rădăcini
Dar nu poți trece de proptele.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clopot

Pierite chipuri, dintr-o ceață deasă
Memoria le vede prin perdele
Și ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.

Nălucile-nviate le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum nu le nărui
Și, grea, tăcerea își pogoară vama.

Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.

poezie clasică de din Tristele (1968)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Goga

Așteptare

Trei trandafiri într-un pahar,
Trei trandafiri în floare,
Curați ca de mărgăritar,
Te-au așteptat ieri în zadar
Să-i prinzi în cingătoare...
Te-au așteptat, sărmane flori,
În liniștea mea moartă,
Și,-ngălbenite de fiori,
S-au scuturat de câte ori
Foșnea un pas la poartă.
Amurgul vinețiu de-april
Îmi rătăcea prin casă,
Când frunzele tiptil-tiptil,
Ca niște lacrimi de copil,
Cădeau încet pe masă.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Nocturnă

Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nțeleaptă.

În jur văd numai porți și-n porți ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheață.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste față.

Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.

Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă și coboară,
De nu mai știu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.

Și peste tot o liniște ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-și linge-n somn trudit aripa
Și printre arbori vechi foșnește vântul.

Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.

Intru-n Sibiu livid, sătul de viață.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă dau față
Cu mortul care umblă prin cetate.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.
Ionuț Popa

Te caut iar prin neumblate stepe

Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranța c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colțuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aș putea concepe
În dansul vieții, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorțit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaște, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.

sonet de (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Gheorghe Burdușel

Răspunsuri

Sunt trist acum și-n ploi cu vânt
Mă leagăn până la pământ
Și prin frunzișul tot mai rar
Mă-ngân cu dorul meu amar.

În lumea asta-n tomni-târzii
Când rândunele-mi zbor prin vii
Mă primbl prin văi și-n dulci fiori
Mai dulce-mi ești de-atâtea ori.

O, rămâi în umbra nopții
Să privim la luna plină
Prin păduri în voia sorții
Lacul lin, bolta senină.

Ești fragedă și-atât de pură
Plutești zâmbind, dulce mireasă
Când ochi-mi veșnic te pierdură
În vis rămâi a mea crăiasă.

poezie de
Adăugat de Gheorghe BurdușelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Străini

Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi

Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cântec în ceață

Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clătinate sunt fum.

O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vantul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ținem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mințim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineții,
Acum bâjbâim prin pădurile ceții...

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Imaginații nocturne

mă învăluie-n noapte broderii de stele
iar mă ține trează strălucirea lor
jocul de lumini trece prin perdele
se așează în suflet revelator fior.

aștept să se întoarcă visul frumos
pe aripi mă poarte cu imaginații
prin universul magic și mărinimos
carusel al speranțelor creat din constelații.

cuget la fericire în fiecare oră
iubirile de viață mă fascinează
dansul inimii într-o sublimă auroră
un Eros târziu lent mă asediază.

slove de cântec inspirație majoră
ridic cu frenezie pe cordială rază.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna acasă

Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.

Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.

Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.

Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.

Se văd case deghizate
În lumini de felinare,
Stând pe stradă înșirate
Albe, vechi și gânditoare.

Când și când prin neaua moale
Se afundă osteniți,
Câțiva pași, apoi ninsoare
Și sunt iar acoperiți.

Eu la geam încremenit
Printre fulgi și fum,
În vis noaptea adormit
Plec prin nea, pe drum.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Minulescu

Sub meri

Se scuturau de floare merii...
Cărarea-ntreagă părea ninsă
Și-n nesfârșita pace-a serii
Câte o stea cădea, desprinsă,

Sfios eu te țineam de mână
Și tu mă ascultai uimită;
Îți povesteam un basm c-o zână
Ce de un prinț era-ndrăgită.

Și amândoi atunci vrăjiți
De-acea poveste minunată,
Ascunși sub merii înfloriți,
Ne-am sărutat întâia dată.
..........................

Trecut-au ani de-atuncea mulți
Și azi prin flori străbate luna...
De ce nu vii să mai m-asculți
Să-ți spun povestea cea cu zâna?

Din nou ne vrăjească iar
Aceleași vorbe din trecut...
Ce trist mi-e traiul și amar!
Ce mult aș da mai sărut!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Georgeta Șuta

Antonimi

Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parfum de epocă

Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanțe, din frumuseți îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru și veșnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viața... cu-aceiași timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-și n-are duplicat.

Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinerețe,
Un vechi parfum, stors din dorințe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopți topite-n patimi, de nopți cu nuferi de noblețe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzlețe prin istorii.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopți cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanțe vechi ce le ascult.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anemone

Voi flori zglobii
în mâinile fecioarei,
prin ce mister
ați devenit cuminți
în ochiul de artist?
Ce vrajă
veți fi emanat
din cupe colorate,
de l-ați făcut
în mare grabă
mâna lui moartă
să și-o transforme
în penel?!
An după an
omagiu vi se-aduce,
chiar dincolo
de viață și de moarte.
Prin sala tristă
admiratorii trec
și se petrec,
pe sub adâncii ochi
din autoportret –
ce oglindesc,
fără putință de tăgadă
misterul
unei lumi întregi.
In faptul serii
când sala-i iarăși goală
minune se petrece, și
triștii ochi se-nchid
peste durerea lumii,
iar coloratele anemone
rănite cad,
din valoros tablou
strivite-ncet,
de amintirile ce dor,
pe când în aer –
un cântec trist plutește
născut fiind
din zborul frântelor petale
și răspândit suav
sub formă de parfum.

poezie de
Adăugat de Nicoleta IladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

De când s-au stins luminile serii

Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.

De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.

Pământul la care mă întorc cu fața,
ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.

În numele luminii care cheamă norii,
ude copacii și ierburile țării
cu ploaia îmblânzită de cosmice mâini
mă înalț înflorind iubirea în cântec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook