Linişte

Atît de tăcut este lacul,
Privesc pe geam la generaţiile grăbite,
Atît de multă zarvă... pentru ce?

Atît de calm copacul,
Noi alergăm pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca el?... de ce?

Am aflat recent că-s unul dintre ei,
Doamne ce rău mi-a părut,
Nu am linişte în mine.

De ce ţipi?... ascultă frunza de tei....
Cu cît vei fi mai tăcut,
Cu atît vei auzi mai bine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină de lucruri atît de însemnate şi atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine nu poate să fie nimeni.

citat celebru din Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate şi frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părţi coincidente, odată este patrie de pămînt şi de piatră şi încă odată este numele patriei de pămînt şi de piatră.

Nichita Stănescu în Din dragoste pentru Nichita, înregistrare TV cu Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai ...

Mai fericit decat mine
nu poate să fie nimeni.
Căci am îndurat atîtea
şi încă mai respir acest aer verde
Spaţiul în care trăiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toţi prietenii
au devenit mierle
cărora nu le mai aud decît uneori
fîlfîitul.
Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină
de lucruri atît de însemnate
şi atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine
nu poate să fie nimeni.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e plin oraşul de fete frumoase
şi de oameni grăbiţi
să nu înţeleagă
care cheltuie
mai multă adrenalină
decît trebuie
ascunzîndu-şi obiectele
mărunţind visele
în făina cenuşie a urii
şi declamînd insistent verdicte
pentru că noi
nu-i aşa
avem
întotdeauna
dreptate
cum nici eu n-am acum dreptate
cum nici nimeni
nu trece de el
sau de mers
încărcat doar de adevăruri

dar cine sînt eu
ca să spun
cafelei mele cu lapte
în romană
la o oră
atît de aglomerată
că iubirea e atît de frumoasă
pe stradă

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nicăieri freamăt
atît cît inimile –
zambile pe cîmp

haiku de Eugenia Paraschiv
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul, cu şirul lui de cumplite suplicii, norii îl mută de sub pămînt pe cer, întruchipîndu-l în smoala neagră a nebuniei lor. Niciodată, însă, nu se dovedesc atît de minuţioşi, şi nici atît de frenetici, ca atunci cînd dau la iveală visele ultimilor împăraţi romani. Atotputernicii cezari — ca şi brontozaurii, cînd au simţit că speţa li se stinge — ce groaznice coşmaruri au avut!

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod diferit

suntem atît de diferiţi
încît singurul lucru bun pe care-l mai putem face
e să admirăm tot ceea ce nu ne aparţine
chiar şi dragostea
să admirăm fără ură
fără invidie
fără teama de singurătate
şi să nu mai ocolim suferinţa
pentru că de viaţă
nu ne vom vindeca niciodată.

credeam că e bine să mă feresc
că nu pot să o spun pe bune
aşa cum se anunţă la radio un raid aerian
sau ceva asemănător
dar asta nu mi-a adus nimic bun.

oamenii sunt schimbători în sentimente
în realitatea fiecăruia vei găsi doar cuvintele lui
atît de multe cuvinte
încît a simţi rămîne departe.

au venit unii
m-au luat de acasă şi m-au băgat într-o cameră
fereastra are fiare pe orizontală
fiare pe verticală
şi dacă nu eşti atent
unele străpung camera
îţi pot sfîrteca o mână
pieptul ceva să sîngerezi de moarte
nu contează ce
orice în fiarele alea.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ironia proporţionalităţii inverse, cu cît mai mult încercam să-mi uit trecutul, cu atît mai mult mi se izbea de ferestrele prezentului meu.

Guţu Anna Igorevna în Supradoză de gânduri
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

84

Cu opaiţ şi cu lună,
Ne-am scris nopţile-mpreună.
Şi la rău, ca şi la bine,
Nu prea m-am uitat la mine,
Ascultînd numai povaţa:
Omul să-şi muncească viaţa.
Mi-am muncit-o - şi atît -
Ca să-mi treacă de urît.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a spulberat ...

Trecutu-l ştim atît cît l-am aflat
C-a fost trăit şi că s-a spulberat.
Acumul se trăieşte tot la fel.
Se spulberă-n tăcere şi nevăzut şi el.
Nu-l înţeleg de noi cum se desparte,
Trăind cu noi şi totuş mult departe.
Că viaţa-şi pierde şi văzută drumul,
Ca umbra şi ca fumul.
Au fost frumoase şi trăite toate.
Fireşte, zice gîndul, şi se poate.

Trăieşte într-adevăr tot ce se vede?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

la paşii în doi
atît de vibranţi ochii –
primii muguri

haiku de Eugenia Paraschiv
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea

vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea...
...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbeşte
Te stropeşte,
Dacă tace
Nici atît nu poate face.

catren de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phantasma de luxe

La început puţin, apoi din ce în ce mai mult, se-aşază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb şi negru. Şi din ce în ce mai puţin alb şi tot mai mică luna.

Odată cu praful, se-aşterne liniştea. La început puţină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat şi nu-ţi dai seama.
La un moment dat liniştea devine violentă şi-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.

Pe rînd mamele, taţii, prietenii, copiii ne spală de praf şi de linişte.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros şi liniştea o atmosferă în care ne abţinem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.

La început praful e uşor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniştea noastră se uneşte cu liniştea altora
şi formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legaţi prin jurămîntul
tăcerii.

La început mai mult, apoi din ce în ce mai puţin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă şi atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Şi cînd praful şi liniştea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.

La început am fost eu şi tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful şi liniştea şi iubirea ta m-au învăluit. Şi simt
cum fiecare cuvînt al tău se opreşte în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă şi-aşteaptă trupul să mişte
ca un clopot.

Într-un tîrziu, praful meu, liniştea şi iubirea se vor aşeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-aşterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obişnuieşti. Şi ţi se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi şi te voi auzi.

Voi auzi şi voi striga şi eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
şi praful şi liniştea şi iubirea şi va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră şi-adîncă să ne ascundă şi chiar şi cerul va fi
prea mic să ne fie cearşaf pentru dragoste.

poezie de Leonard Ancuţa (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi să fiu...

Motto: Dumnezeu a creat aceasta lume. In rest nu se implica.
Avicena

aici nu sunt, acolo-s imposibil
aice-s sfânt, acolo-s impasibil

atît mai ştiu -la uşa ta bătu-i
deşi-nca viu, deja al nimănui

şi n-ai deschis - pleca-i tăcut
-precum e scris- din lut spre lut...

- aice sunt, acolo-s admisibil
aici pământ, acolo reversibil...

poezie de Iurie Osoianu (3 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori am spus că niciodată în istoria lumii un singur om nu a avut parte de atât de multă încredere, ca Adolf Hitler. De asemenea, nimeni nu a trădat niciodată atât de mulţi oameni şi nu a abuzat de atît de multă bună credinţă, aşa cum a făcut-o el.

citat din Hans Fritzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe K. îl uimi mai ales acesta din urmă, care îl bătu de mai multe ori, prieteneşte, pe umăr. Amîndoi paznicii îi examinară cămaşa de noapte şi-i spuseră că de-acum înainte va trebui să poarte una decalitate mult mai proastă, dar că ei îi vor păstra cu mare grijă atît cămaşa aceasta, cît şi restul lenjeriei, şi că i le vor restitui dacă procesul se va încheia favorabil.

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lupta cu pămîntul, atît de îndărătnic în nedărnicia lui, ei s-au dovedit mai îndărătnici, mai neînduplecaţi. Au folosit cele mai tăioase oţeluri, cele mai bune şi noi unelte, neprecupeţind nici trudă, nici zbucium, ca să poată birui. Şi, treptat, au biruit.

Geo Bogza în Ţara Făgăraşului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tommy Solomon (uitându-se la bebeluşii din maternitate): Care este?
Dick Solomon: Trebuie să fie acela - e hidos.
Barbatul: Hei! Aceea e fata mea.
Dick Solomon: Îmi pare atît de rău. Este hidoasă.

replici din filmul serial A treia planetă de la soare
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acum la aproape şaizeci şi doi de ani
mi-a murit ultima mătuşă
pe care n-am mai văzut-o de ani
mulţi

dac-ai vorbi despre
toată istoria familiei
e ca şi cum ai povesti despre un copac
ramură cu ramură
ceartă cu ceartă
iubire cu iubire
despre toate furnicile care l-au străbătut
păsările ce l-au cîntat
şi încă ceva pe deasupra
atît cît să dai impresia unei ceşti minunate

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!