Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Stratan

Șansa

La o margine de lume
Fără cineva ca să-l îndrume...
Ajunge omul la Dumnezeu.
"Doamne am venit la tine
Ca să cer doar ce mi se cuvine...
Aș vrea pământ
Pe pământul meu..."
"Bine... [bine]
Așa va fi mâine [mâine]
În zor de zi
Până unde o să ajungi mergând
Cu piciorul tău
Până acolo vei avea pământ"
Zise Dumnezeu...

Iar a doua zi din vise,
Omul nici măcar nu se trezise...
Ieșind pe poartă, a dispărut
Și în loc s-o ia cu incetu'
A fugit cum nu fugise bietu'
În viața lui, până a căzut...
Tuc-tuc [tuc-tuc]
Se-aude-n zori
Tuc-tuc [tuc-tuc]
De mii de ori.
Nu e șansa cu păreri de rău
Pentru că din toate
Șansa care-i de la Dumnezeu
Doar o dată bate!
Doar o dată bate!...

cântec interpretat de Cleopatra Stratan, muzica de Pavel Stratan, versuri de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marius Robu

Cer ajutor

Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.

Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?

Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.

Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.

Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.

poezie de (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Cer ajutor

Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.

Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?

Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.

Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.

Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.

poezie de din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, și nici sfârșit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Și când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O ființă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Și bine, și rău!
Căci așa a fost și va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dilemă

Ce e omul pe pământ?!
Frunză purtată de vânt...
O bate vântul și-o duce,
Și nu stie unde ajunge.
C-așa m-a dus și pe mine
Ș-am ajuns în "zări" străine.
C-a fost bine, c-a fost rău,
O știu eu și Dumnezeu.
M-am întors din nou acasă,
Dar am inimioara arsă
Am fugit din mărăcini
Ș-am dat de niște străini.
De mi-i rău, sau de mă doare,
Nu am nicio consolare.
Fiecare-i pentru sine,
Nu te-ntreabă de ți-i bine
Dacă ai sau dacă n-ai,
Important e sa le dai.
Ma intreb, dar fără sens
La mijloc e iubire, sau e doar interes?!

poezie de (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii gării

printre gări
pentru că doar acolo
pentru atunci și doar atunci
doar tuc-tuc, tuc, tuc
tăcere și fețe
o masă sărăcăcioasă
hoți, valize, indiferență
Spania, Italia, Franța,
Germania, Ungaria, Portugalia
sau niciunde
sau nimeni
sau degeaba
urlete de spaimă/chiuituri
pene de păsări, gunoaie,
doar gări
doar umbre
doar noi într-una scormonindu-ne
buzunarele de mărunțiș
visând ziua și noaptea
gerunziindu-ne stările și pașii
pentru că e despre altcineva
doar altcuiva
doar pentru ceilalți
schisme de noi
de noi
noi
Oi
I

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exact așa se petrece: tocmai ce ți-am spulberat o condiționare și țuști ai fugit în alta. "Dar nu este un sentiment pe care îl pot păstra constant." Păi dacă Dumnezeu, Sinele e un sentiment pe care ego-ul să-l poată păstra e tare superficial, tare banal. Nici nu vedeți că de câte ori vreți să-l simțiți pe Dumnezeu, să-l trăiți, experimentați, etc. VĂ AȘEZAȚI EGO-UL PE O TREAPTĂ SUPERIOARĂ LUI, nu-i așa? Nu-l poți trăi pe Dumnezeu că nu e un banal sentiment, te poți doar dizolva în El și atunci doar Dumnezeu va mai rămâne din tine. Doar Dumnezeu este Real, el e fără formă. Tu nu ai fost născută vreodată, doar Dumnezeu se visează în tine un corp!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creatorul

Peste tot mă văd doar pe mine
Nu există om care să nu-mi semene
Și nici măcar un animal
Care să nu geamă cu glasul meu
Pe unde calc pământul se despică
Iar morții poartă chipul meu
Cerul și pământul, după mine au fost făcute
Soarele, luna și întreg universul
Mă urmărește cu mii de fețe ale mele...
Nu știu de unde și până unde
Această stranie și nebunească asemănare
doar sunt un simplu Dumnezeu

poezie de
Adăugat de Iustinian Gr. ZegreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa

Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa,
fii, Doamne, garanția mea
că am un punct de sprijin eu
în Duhul Tău de Dumnezeu

Doar cu iubirea Îți vorbesc –
cuvintele se isprăvesc
și amuțesc, cuprinsă-n vrajă,
căci vieții Tu îi ești amiază

Prea multe-aș vrea să-Ți deslușesc,
de-aceea vorbele-amuțesc
Îți simt iubirea Ta din Cer
cum mă-nvelește pe lăicer

Și dintr-o dată mă înalț,
deși n-am scară și nici lanț –
pe care Tu să mi-l întinzi
din cer neferecat cu grinzi
Și-această stare ca în cer
e, Doamne, tot ce eu îți cer –
la pieptul tău imaginar
capul să-l țin o clipă doar –
Odihna ceTu-mi dăruiești
e har din care poți crești
și s-o ofer la rândul meu
prin harul tău de Dumnezeu

Fii, Doamne, Tu, iubitul meu!

poezie de din Năstrapa nevăzută (28 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra DiaconuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până unde nu mai pot

motto: "Doamne, spune-mi până unde să merg?"... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin: "Mergi până unde poți!"
"E prea puțin, Doamne! Cere-mi mai mult!", s-a îndârjit omul. Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "Mergi până unde nu mai poți"...
(Nikos Kazantzakis)

Și-am mers. Și am ajuns. În fața mea.
Nimic, nimic, nimic nu se mișca
Întregul Univers era un punct
Pe lama unui fir de păr cărunt
În jurul meu nici spațiu și nici timp
Nici lume și nici zei și nici Olimp
Nimic, nimic, nimc și numai eu
Și neputința mea.
Și Dumnezeu...

poezie de (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ai înțelepciunea cauți o fărâmă de bine, de experiență, de înțelepciune în orice om, indiferent ce impresie ai despre el, ce prejudecăți ai sau cum arată viața lui. În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea înveți de la oameni de care fugi și vrei te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru te face îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te încojoară.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea înveți de la oameni de care fugi și vrei te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru te face îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te înconjoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea înveți de la oameni de care fugi și vrei te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru te face îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te încojoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești Domnul meu

Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.

Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Seceta desfrânată

O secetă plângea lâng-o fântână
Și se ruga cu foc lui Dumnezeu:
"Mai lasă-mă, Părinte, doar o lună
Cu soarele vărsat în pieptul meu!"...

Când a venit o ploaie și seceta fecioară
S-a răcorit de-odată din piept și până jos;
Dar a-nceput s-o ude, și-a început s-o doară
Și s-a sfârșit iubirea din visul ei frumos.

Plângea și se ruga lui Dumnezeu,
Că tocmai se trezise dintr-un vis;
I-am auzit cuvintele doar eu,
Dar niciodată-n viață nu le-am zis.

O scetă plângea la poarta mea
Și se ruga să n-o spun la vecine
s-a ținut cu soarele și-ar vrea
Să vină să se țină și cu mine!

poezie de din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul este al pământului: pământul îl hrănește cu toată străruința lui până ce omul se reîntoarce în pământ, se întemeiază unul pe celălalt. Fără pământ, omul nu e el însuși spunea tatăl meu.

în Jurnal
Adăugat de Ioan IoamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ și Dumnezeu a hotărăt fie adevăr din Adevărul Lui, și s-a făcut adevăr,

înțelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colț de rai numit Pământ.

citat din
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Ce i-am poruncit lui Dumnezeu

Se jefuiesc stele pe cer
Ca-ntr-o țiganiadă falsă
Și din ciocanul meu de ger
Cioplesc icoana ta întoarsă.

Au adormit lalele negre
Pe o scriptură fără zei
Și un diavol stă de veghe
La întâlniri cu farisei.

Păcatul meu, întins pe toți,
Mă arde ca o moarte vie;
În tine sunt și-ai mă scoți
Și-apoi mă redai tot mie!

Mi-e teamă dintr-o aripă
O ajung subit ateu,
Căci clipa nu mai este clipă
Cu mine și cu Dumnezeu.

Mă-nclină univers marin
Pe o clepsidră de granit,
Mă-nclină univers alpin
Pe munți cu piscuri de-afanit,

Ce se topesc în lava grea
A corpurilor mamifere,
Iar pleoapa lumii – pleoapa mea,
Sărută două emisfere,

Dar mă ascund într-un cocon,
Pentru o primăvară nouă,
Și-mi pun și ploile palton,
Să-mi fie, poate, mâine rouă.

Și când te lași, mă strivești
Până ating ce-i sub pământ,
Căci doar acolo mai trăiești
Și-acolo mori într-un cuvânt!

Tu, Dumnezeu, -ngenunchezi!
Tu, Dumnezeu, să-mi spui pe nume!
Și doar în mine te-ncrezi,
Acum când sunt singur pe lume...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Apocalipsa

vine pe scara 7 Richter
din interiorul tău
singura dată
când
ai tăria să-l privești pe Dumnezeu
fix în ochi și-i promiți
te vei schimba
e ca și cum ai vedea în depărtare
o lumină și ai vrea
să o prinzi cu mâna
speranța crește ca o flacără
luminând în interior dar
nu poți face nimic
între tine și Dumnezeu
e doar o rugă
un dangăt de clopot
ce urcă și coboară
spre un cer fără margini
întunericul își resfiră umbrele
fără țină cont de nimic
în universul tău cu nume de om
se construiesc biserici
dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă
doamne, zici
sunt eu
cel făcut după chipul și asemânarea ta
dă-mi tăria cuvântului tău și
mai lasă-mă încă o zi ca să pot alerga
de la un capăt la altul al lumii iubind
apoi vino
fii oaspetele meu și
învață-mă mor câte puțin
în fiecare zi

știu
la capătul mormântului meu vei fi doar tu

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marian Hotca

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.

Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.

Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!

Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.

Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.

Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pribegie

Pribeag mergând în lume omul,
se întâlnească cu destinul,
Căci multe piedici va avea,
Până la împlinirea sa.

Iar sufletul plângând ar vrea,
se deschidă, -nflorească,
Depinde doar de el să vrea,
Și să primească hrana ta.

Dar va fi ger, va fi furtună,
Tu soare dacă ști faci,
Nu vei lăsa te doboare,
Nici ger, nici apă, nici furtună.

Putere tu vei căpăta, de vrei,
În slujba sufletul greu,
De gânduri negre vei scăpa,
Și soarele va invada destinul tău.

poezie de (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores BalajSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook