Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Lia: De ce mă privești așa mereu?!
Lucian: Așa?! Cum anume?
Lia: Păi, nu știu, uneori ai un mod anume de a mă privi, atât de... intimidant.
Lucian: Intimidant, eu?! Și te deranjează?
Lia: Păi, oarecum, da... Uneori.
Lucian: Și acum e una dintre acele situații în care te deranjează felul meu de a te privi?
Lia: Aș putea spune că da. Și de ce zâmbești?
Lucian: De ce nu? N-o să-mi spui că-i interzis zâmbitul.
Lia: Nu, bineînțeles. Totuși, de ce zâmbești?
Lucian: Nu-ți dai seama?! Pentru că eu sunt cavalerul, știi tu foarte bine care anume, iar tu ești domnișoara cea frumoasă, pe care eu, cavalerul respectiv, o admir acum...
Lia: Ah, ești imposibil; și enevant!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, gătești; dar de ce? Asta nu înțeleg...
Lucian: Pentru că așa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveți roboți casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam în plus, n-au ce face, șomează; le fur eu activitatea.
Lia: Și părinții tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând n-au încotro, renunță.
Lia: Bine; te aștept.
Lucian: Ia-l și pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aș lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Off... Ești imposibil! Maturizează-te odată! Nici nu mai știu când vorbești serios și când nu. Adineauri îmi dădeai sfaturi și păreai sincer, serios.
Lucian: Dar nu eram. Mă prefăceam doar.
Lia: Și eu ce să mai cred?
Lucian: Ar trebui să-ți dai seama când vorbesc serios și când nu, doar ești psiholog; mai mult, chiar și psihiatru.
Lia: Și ce dacă? Nu văd legătura.
Lucian: Păi, ar trebui cunoști psihicul uman, deci ar trebui să-ți dai seama, de fiecare persoană în parte.
Lia: Poate, dar tu ești imposibil!
Lucian: Nimeni și nimic nu este imposibil. Totu-i posibil; chiar și ceea ce vezi acum în jurul tău.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Hai, domnișoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulțumesc, mai bine nu.
Lucian: Și totuși, domnișoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamației.
Lia: Și totuși, îmi vorbești cu "dumneata" și cu "domnișoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; așa cum ne-am înțeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi și nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam că ești.
Lucian: Așa ți s-a părut?
Lia: Nu; așa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei mergi cu mine, te rog urci mai repede în mașină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puțin, hotărăște mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, n-ai plecat totuși?
Lia: Nu, nu sunt așteptată de Sid. Cel puțin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înțeleg deloc, domnule comandant! Vacanța s-a sfârșit, pentru noi toți, inclusiv pentru tine, doar așa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnișoarei Ly e de așteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar și pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid și eu te-am așteptat ieri și alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Și de ce nu m-ai anunțat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te așteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Vai, Luci, îmi pare rău! Sincer; n-ar fi trebuit să-ți spun așa ceva.
Lucian: Nu, n-ar fi trebuit gândești astfel despre mine! Nu s-o spui... Serios, Lia, să știi, nu sunt un om chiar atât de îngrozitor precum ai tu impresia aș fi. Nu sunt rău!
Lia: Nu am deloc această impresie!
Lucian: Nu?! Oare?! Cum altfel ar putea fi considerat un om care și-ar putea urî tatăl?! Cum?! Spune-mi tu! Poate știi tu, că eu, nu!
Lia: Ah, am greșit în ceea ce te privește; din nou...
Lucian: Să știi că da. Dar, să nu mai vorbim despre el, altfel voi deveni eu enervant, deși nu sunt deloc blond.
Lia: Cum așa?! De ce ai deveni?
Lucian: Păi, dacă-mi amintesc de el, devin melancolic, trist și foarte probabil, nesuferit. Deci, clar, enervant!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Cât despre tine, acum, doar din cauza faptului mâine e ziua mamei tale treci prin această perioadă "delicată", ești atât de nesuferit și ai aceste toane?
Lucian: Exact. Din această cauză.
Lia: Ca vezi; băiețelul mamei cel răsfățat...
Lucian: Lia, te rog! Ți-am mai zis, nu mă lua peste picior! Nu-mi place.
Lia: Nici n-o făceam, Luci. Deci, te înțeleg. Dar parcă spuneai asta-i doar una dintre problemele cu care te confrunți acum. Iar cealaltă? Sau celelalte, dacă ar fi mai multe...
Lucian: Despre acelea, prefer să nu discut, momentan!
Lia: Ah, preferi să nu... Atunci, te las singur. Dar încă nu m-ai lămurit asupra unui aspect. Și anume, când vei veni la întâlnirile noastre obișnuite?
Lucian: Păi, sincer, nu știu. Mai bine nu mă întreba.
Lia: Atunci, nu te voi întreba.
Lucian: Lia, bucur că ai venit! Prezența ta mi-a făcut bine. Serios! Mulțumesc. Și te rog, păstrează brățara, nu mai încerca să mi-o înapoiezi altădată!
Lia: Bine. După cum vezi, o păstrez totuși. La urma urmei, am primit-o de la... adevăratul Moș Crăciun, nu de la tine.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Cine-i Rikky? Și de ce-ți trebuie dulciuri de la Nis, pentru el?
Lucian: Și tu ești curioasă?
Lia: Parcă ți-am mai spus că da, sunt curioasă, din cauza meseriei mele.
Lucian: Ah, spre deosebire de Nis, ai și o motivație solidă: meseria ta!
Lia: Cine-i Rikky?!
Lucian: Un papagal colorat și zgomotos, tare drăgălaș.
Lia: Un papagal?! Ai un papagal?
Lucian: Până ieri nu aveam unul. Acum da, am; și-i plac dulciurile, tare mult; în plus, îmi spune "șeful" – nu eu l-am învățat.
Lia: Vorbește?
Lucian: Multe; nu-i mai tace pliscul, dar e simpatic foc...
Lia: Te cred...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Afurisită promisiune! fi vrut n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedești, respectându-ți promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părți implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei să-mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns că-mi ești coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăși cu chestia asta! Altfel văd nevoit să-ți spun din nou "prințesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândești la așa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Așteaptă, Alteță! Și eu plec. N-am nici un motiv mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prințesă.
Lia: Ah, Luci, ești imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te lași mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aș putea, prințeso!
Lia: Trebuia să-mi imaginez asta, Don Juan!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ah, nu încerca readuci îndoiala în sufletul meu în ceea ce te privește, pentru n-ai să reușești!
Lucian: Nu, zău?! De ce ești atât de sigură că nu te înșeli acum în privința mea? Iată! Suntem absolut singuri în navă! Nu e oare periculos pentru tine?!
Lia: Nu. Deloc. Poate, pentru tine.
Lucian: Pentru mine?! Nici gând! Ce mi-ai putea face tu?
Lia: Nici nu-ți închipui și cred nici n-ai vrea afli!
Lucian: Serios?! Deci, ești periculoasă... Ar trebui să mă feresc de tine, din calea ta.
Lia: Ar fi spre binele tău.
Lucian: Am rețin acest amănunt pe viitor și voi încerca țin cont de el.
Lia: Asta-ți sugeram și eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și acum de ce nu te-ai îmbrăcat cu o rochie?
Lia: Așa nu-ți place?
Lucian: Ba da; n-aș putea zice că nu. Arăți foarte bine.
Lia: Știu că nu prea potrivesc cu costumația ta, dar n-am nici o rochie aici, nu le-am luat din navă, le-am lăsat pe toate acolo.
Lucian: Dacă vrei, putem trece prin navă, să te schimbi, sau să mă schimb eu, ca ne potrivim.
Lia: Nu. E bine și așa. De altfel, prefer pantalonii, de orice fel, lungi sau scurți.
Lucian: De ce?
Lia: Mi se par mai lejeri, comozi, interesanți, sau poate doar mai practici. Oricum ar fi, îi prefer; mi se potrivesc, caracterizează. Deci îmi convine chiar și uniforma. Mă bucur nouă, fetelor, nu ni s-a impus purtăm fuste la uniformă; nu mi-ar fi convenit deloc.
Lucian: Hmm... Ești deci un pic băiețoasă, în privința asta?
Lia: De ce? Nu-ți plac fetele cu pantaloni?
Lucian: Ba da. Mie-mi plac fetele, în general, indiferent cum ar fi ele îmbrăcate... Păi, sunt un mare Don Juan, nu?!
Lia: Hmm... Să mergem!
Lucian: După tine, frumoasă domnișoară cu pantaloni!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Serios, chiar nu-mi convine deloc faptul că ai umblat cu jurnalul meu, fără acordul meu; de altfel, nu ești la prima abatere de acest gen. Ești recidivist.
Lucian: Poftim?! Eu?! Nu... N-am umblat și altădată cu jurnalul tău.
Lia: Nu la jurnal refeream, Luci, ci la albumul meu foto.
Lucian: Ah... Da, ai dreptate. Și atunci am umblat fără știrea ta. Păi, nu știu ce să-ți spun; scuză-, te rog!
Lia: Sigur, pot trece cu vederea, cu condiția clară să nu se repete.
Lucian: Nu se va repeta. Promit!
Lia: Bine. Ascultă, chiar ar trebui să mă întorc în oraș acum.
Lucian: Nu, nu încă. Pentru că mai avem de discutat. Și cred că e ceva destul de important.
Lia: Mai ai ceva de spus?
Lucian: Da, destul de multe... Iar pentru asta, dacă nu vrei intrăm totuși în navă, ți-aș sugera ca, cel puțin ne așezăm pe treptele navei.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Lasă. Vreau încerc și eu. E interesant. N-o să pățesc nimic. Și tu plângi uneori?
Lucian: Mi se întâmplă și mie câteodată, tot din cauza cepei, când o curăț. Chiar și un bucătar experimentat ca mine poate păți așa ceva.
Lia: Dar fără ceapă ți s-a întâmplat vreodată plângi?
Lucian: Cred că da... Când eram mic, plângeam destul de des, după cum îmi spunea mama; eu nu-mi amintesc. De altfel, normal, ca oricare alt copil.
Lia: Nu m-ai înțeles; nu când erai copil. Acum, de curând, ți s-a întâmplat? Și fără ceapă?
Lucian: Da...
Lia: Zău?! De ce?
Lucian: De ce?! Nu știu. Poate pentru ... Totuși, sunt doar o ființă umană. Ce credeai?
Lia: Ah...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Tu de ce-ai mai rămas?
Lucian: Eu?! Bună întrebare... Într-adevăr, oare de ce? Doream doar să-ți propun mergem împreună, după ce o vei vedea și tu pe domnișoara Petra.
Lia: Împreună?! Rămâne de văzut, comandante!
Lucian: Ai putea să... Să-mi evaluezi activitatea.
Lia: După ce va începe misiunea; până atunci, nu încă.
Lucian: N-ar strica începi mai din timp.
Lia: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Hmmm... Te-aș ruga ieși din camera mea. Acum!
Lucian: Nu plec fără tine.
Lia: Mai întâi, trebuie să mă îmbrac.
Lucian: Grozav! Poate-ți dau o mână de ajutor.
Lia: Singurul ajutor pe care mi l-ai putea da în acest moment ar fi ieși mai repede din cameră.
Lucian: Ăsta ar vrea fie un ordin? Ce se întâmplă dacă n-am de gând să-i dau ascultare?
Lia: Luci, am spus pleci!
Lucian: Iar eu tocmai ți-am spus n-am de gând.
Lia: Bine. Atunci poți rămâne. Dar trebuie să-mi promiți că nu te vei mișca de pe scaunul pe care te-ai așezat.
Lucian: N-am de gând să-ți promit nimic.
Lia: Lucian, te-aș ruga rămâi la locul tău. Eu am să mă ridic.
Lucian: În cazul ăsta, am să mă ridic și eu.
Lia: Rămâi acolo unde ești!
Lucian: N-aș prea crede. rămâne, dacă... Dar nu-ți pot garanta nimic, așa că mai bine tac.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Te-aș putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aș prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu știai ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia aflu până acum. Totuși, dă-mi voie încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aș sfătui. Și nici nu cred că știi ce ar trebui faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate descurc.
Lucian: Bine. Dacă insiști, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ți explic. Privește doar! Și încearcă faci și tu tot așa, la fel ca mine. E ușor. Sau cel puțin, mie așa mi se pare.
Lia: Cu cuțitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuțitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Ești musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau încerc și eu.
Lucian: Cum dorești. Poți încerca. Însă... Invers; cuțitul în dreapta, doar dacă nu cumva ești stângace. Și nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ți-am spus: Ceapa e tare afurisită! O plângi, iar eu nu vreau văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, Luci, ce era atât de important, încât nu suferea amânare?
Lucian: Cu excepția faptului că te iubesc și că ți-am găsit jurnalul, iar astfel am reușit aflu , de fapt și tu ții la mine?
Lia: Păi, da; cu excepția acestor amănunte... Poți trece peste ele?!
Lucian: Cred că da; pot.
Lia: Atunci, spune-mi!
Lucian: Păi... Nu știu cum sau cu ce să încep.
Lia: De preferință, cu începutul.
Lucian: Cu începutul?! Bună idee. Păi, vedem... În cazul ăsta, ar trebui stabilesc exact care ar fi începutul. În mare parte, e vorba despre domnul To Kuny.
Lia: Ah, despre dânsul...
Lucian: Da, întocmai, despre dânsul. Ți se pare interesant sau nu?
Lia: Bineînțeles că e interesant!
Lucian: Încă vrei pleci în oraș sau nu?
Lia: Luci, vezi bine că stau aici, cu tine, așa că spune-mi o dată!
Lucian: Desigur... Deci... Luna trecută, de 1 aprilie a fost ziua dumnealui, iar datorită tabloului în care i-am pictat chipul, mi-am amintit vag unele lucruri referitoare la dânsul; ți-am povestit atunci, imediat. Însă, în plus față de atunci, mi-am amintit multe alte amănunte. Spre exemplu, numele dânsului; pe când atunci îi știam doar inițialele, P. V. Acum îi știu întreg numele.
Lia: Serios? Și care ar fi acesta?
Lucian: Victor... Preda Victor!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ai constatat deci că nu mă descurc singur; ești consilierul misiunii... Ce sfătuiești fac în asemenea situație?
Lia: Ce te sfătuiesc? Evident, fii mai autoritar.
Lucian: Autoritar, zici?! Scuze, greșești! Nu de autoritatea mea e nevoie aici.
Lia: Atunci de ce altceva?
Lucian: Situația nu-i chiar atât de gravă; se rezolvă.
Lia: Cum?
Lucian: Nu cu autoritate, în nici un caz! Cu prietenie, înțelegere.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci nu ești amabilă. Dar ești psihiatru; întreb oare, cu pacienții tăi tot așa te porți?! Cum s-or vindeca, bieții?
Lia: Nu le duce grija pacienților mei, cu ei sunt foarte amabilă; măcar ei se vindecă totuși, în cele din urmă. Tu ești incurabil!
Lucian: Depinde; de ce anume sufăr... Tu ce diagnostic îmi pui?
Lia: Nu trebuie să ți-l pun eu; ți l-au pus deja alții, înaintea mea!
Lucian: Serios?! Ca vezi; și eu habar n-aveam...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Bine. Ca vezi, încă mai am încredere în tine.
Lia: Ar trebui să ai... Luci, cum era relația ta cu tatăl tău, domnul Iulian Enka?!
Lucian: Poftim? Ce-ți veni să mă întrebi acum de blondul ăla enervant?!
Lia: Hmm... Deci, chiar îl urăști?!
Lucian: Cum?! Să-l urăsc?! De unde ai dedus tu așa ceva?!
Lia: Păi, dacă ori de câte ori vorbești despre domnul Enka, spui "blondul ăla enervant"... Ce crezi reiese de aici? Ce altceva?
Lucian: Lia, te rog... Nu-mi răstălmăci cuvintele! Chiar nu înțelegi nimic?! Ce fel de om crezi?! Cât de groaznic aș putea fi?!
Lia: Luci, nu te supăra; eu doar așa am înțeles.
Lucian: Ca de obicei, ai înțeles total greșit! Auzi la ea, -l urăsc... Cum ai putea oare să-ți închipui vreodată așa ceva despre mine?!
Lia: Păi, doar din cauza ta, dacă așa spui mereu...
Lucian: Lia, nu ești atentă, niciodată, la nimic! Ascultă- doar, poate o să pricepi totuși, poate auzi ce spun eu mereu... Blondul ăla enervant...
Lia: Ah... Vai, scuză-, Luci! Acum pricep; de fapt, spui asta cu multă admirație pentru cel la care te referi, cu afecțiune chiar...
Lucian: Exact! Văd că ai priceput, în cele din urmă. Ah... Ce idee nebunească și pe tine! Să-l urăsc?! Cumputea oare?! E tatăl meu! La naiba, îl iubesc! Enorm. Nespus de mult. E un om minunat! Absolut minunat! Și mi-a dovedit asta, mai ales în ultimul timp, înainte de plecarea în această misiune afurisită. Uneori mi-aș dori atât de mult pot fi ca el, atât de calm, de liniștit, de blând, nepăsător, mai ales în unele situații; mi-ar prinde bine. Dar, sigur, cu temperamentul meu, asta ar fi imposibil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Lia, eu... Lasă--n pace, te rog! Și pricepe odată n-am vrut devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd așa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt așa! Sunt același, ca și până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot așa eram și înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă privești cu alți ochi doar pentru ție ți se pare ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoștința față de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înțelegi?! Nu-mi place! N-aș vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca și până acum. Eu sunt același Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoșteam prea bine până acum, nu te vedeam așa cum erai în realitate.
Lucian: Și ce te face crezi că acum m-ai cunoaște mai bine? Nu vezi greșești?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook