Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Paul Verlaine

Cavalerul

Călare și tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu sulița de fier.

Și sângele-mi țâșni cu-o roșie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.

Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.

Și cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.

Prin rană degetul metalic și-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunță a sa lege.

De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufașă și curată.

Și credincioasă curățiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.

Stam tremurând și necrezând și amețit,
Cum e un om ce cu vedenii-i dăruit.

Dar bunul cavaler, din nou încălecat,
Se-ndepărtă, făcându-mi blând un semn din cap

Și îmi striga (mai aud încă glasu-i rar):
"O dată-n viață-i cu folos Prudența, dar!"

poezie celebră de , traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rondelul călătoarei

Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au șoptit în vis, s-o facă.

Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă.

Când tinerețea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ș-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.

Iar a pornit pe "drum de fier".

rondel de
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fior

Te vreau acum,
Fior latent,
Să răbufnești în palme,
Acum e timpul să pleznești
Ca mugurul de bambus
Mai rar și fără drame.
De când ai fost
Prin trup hoinar,
În inimă fragilă,
Când reapari,
Să fii mai blând
Pe vânt și iarbă să ții,
Dar vreau să nu dispari,
Decât atunci când vreau să dorm
În pace de stamină,
Să pun pe flori polenul tot
Din dragostea finală.
Fiorule,
Nu sta acum,
Hai vino de repară
Tot plânsul meu strivit în mâini,
Și ochii fără gene,
Măcar pe inimă să pui
Un alt calup de vene.

poezie de din Poezie în rampă (7 aprilie 2018)
Adăugat de Mili DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pulberea fericirii ca o pasăre roșie rară

tot ce iubește toreadorul, iubito
devine coridă și lovitură mortală
și joc pe viață și pe moarte
tu te poți măsura cu taurul numai călare
la o corridă la Guadalajara
azi ai intrat pe jos în arenă
și mi-ai pecetluit cele patru colțuri ale sorții
o singură fisură mi-ai făcut în armură
ca în evul mediu unui cavaler de poveste
și aceea-i mortală, e rană din dragoste, iubito
bucăți din inimă ai sfârtecat
și corbii-ndoliați au ciugulit floarea,
în dreptul inimii mușcata-au sângerat
și de-atunci tot mănâncă rugina
sub greaua povară a iubirii ce-ți port
și-acum găsesc prin râpe și peste tot
bucăți din inima-mi zdrobită
aud cum curge tihnit sângele acesta
rătăcit în cuvinte gemene
ce împart moartea în două
îți iau ochii ca amintire, iubito
în timp ce-mi despică inima doctorul de inimi
să iasă din ea într-o doară
pulberea fericirii ca o pasăre roșie rară.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paul Verlaine

Colocviu sentimental

Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.

Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.

Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.

- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?

- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? – Nu.

- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.

- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.

Și ei mergeau așa, prin ierburi răscolite.
Și noaptea doar ghicea cuvintele șoptite.

poezie clasică de , traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Vis I

Visez cu ochii deschiși
mergând
cu gândul la tine.
Mi-ar plăcea
să știu sigur
Ce ești,
Cât ești,
Că ești,
dar văd
că nu am să știu
Acestea
Niciodată.

De ce? întreb în gând, dar cu vocea ta.

De ce îți este frică?

Îmi este frică
în secunda unu
De mine,
În secunda doi
De mine din tine.

Apoi iar unu,
Apoi iar doi,
Unu, doi, unul.

De ce ți-e frică? ma întreabă vocea ta din nou, dar de data aceasta în inima Noastră.
(există O inimă a Noastră?)

Că ai putea fii fericită?
Îți cunoști ființa cu adevărat fericită?
spune-mi Adevărul.

Nu. Mi-e frică de fericire.
Nu îi cunosc niciodată Prețul.

Ha! sari tu, râzând.
În inima mea,
Fericirea ta
Nu are preț.
Ești pregătită să te învăț
ce sunt,
cât sunt?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

De-aș muri ori de-ai muri

C-o bucurie tristă te țin acum în brațe.
Privire în privire și sân la sân trăim,
Și gura ta-mi surâde, și ochii tăi -nvață
Când ținem fericirea pe sân cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi
Ș-o să petrec în pace prin lumile de soare,
În care-oi dăinui?

Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte,
Când vei veghea în rugă la candela de-argint,
De-i auzi cum tristă aripa unei șoapte
Te-atinge aiurind,

De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare,
Vuind ca jalea neagră ce geme prin ruini,
Să știi că prin a nopții de întuneric mare,
La tine, înger, vin!

Și să-mi deschizi fereastra, să trec o boare sântă
Prin oalele uitate de veștejite flori,
Să mângâi cu suflarea-mi a ta față pălindă,
Ochii tăi gânditori.

Dar de-i muri tu, înger de palidă lumină,
O, ce m-aș face-atuncea, mărite Dumnezeu?
O să te plâng cu vântul ce fluieră-n ruină
În rece zborul său?

Înger venit din ceriuri, oi plânge al tău nume,
L-oi sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc,
Cânta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume
În nopți ce stau pe loc.

Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute,
Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier,
Prin selbele bătrîne și prin pustii tăcute ­
Prin nourii din ceriu.

Pân' ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca,
Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun'
Și aș culca în piatră inima mea adâncă,
Cu dorul ei nebun.

poezie celebră de (1869)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.

poezie de (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Laurean

Destin de trandafir

Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,

Prin platoșa de fier mă sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte găsește
O simt cum tremură că m-am născut,

Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las să-l împresoare vântul
Când dizolv în soare și în sori,

Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-ți șoptesc amintiri...

Lasă-mă din nou să-ți șoptesc
că eu încă te mai port în minte,
vocea ta s-o aud și eu din nou reușesc,
căldura ta îmi curge lin prin vine...
fericită sunt că-n gând eu te păstrez,
deși am renunțat demult la tine,
în ierburi pline de-amintiri m-așez
acum să le aștern îmi pare bine...
chipul tău l-am afișat sub pleoape
și-l văd de câte ori ochii-mi închid
habar n-ai cum te simt de-aproape
nicicând nu voi ridica-ntre noi un zid.

poezie de (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața îți vorbește neîncetat. Fă din inima ta un receptor prin care să primești mesajele vieții. Conectează-te cu Viața de la inimă la Inimă. Conectează-te cu Tine, de la inimă la Inimă. Cum? Prin inimă.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Inimă de diamant

Inimă de diamant, apărută din neant
plină ești de strălucire! Inimă, îmi ești iubire!

Inimă de diamant, rană dulce din neant,
plină ești de bunătate! Inimă, îmi ești dreptate!

Inimă de diamant, în arome de Levant
fie-ți cântecele line, revărsate peste mine!

Nu sunt inimă de piatră! Te iubesc cum niciodată
N-am iubit o inimioară, diamant de primăvară!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pușkin

Cavalerul sărman

Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept și față pală,
Un vitez în za de fier.

Și-i fu dat'o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.

Și de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.

Își lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-și sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...

Plin de dragoste și vise,
Gata fiind de orișice,
Pe-al său scut cu sânge scrise
Trei însemne: AMD (Ave Mater dei...
bucura-te Maica Domnului)

Și-n pustia palestinei
Călărindu-și calul pag,
Când în luptă paladinii
Invocau un nume drag,

În crunt iureș de oțele,
Beat de sânge musulman
Sancta rosa, lumea coeli!
(lumină cerului, Sfântă Roza)
Striga el cu glas avan.

Reîntors din bătălie
În castelul său străbun,
Trist cu inima pustie
Se sfârși, curând... nebun.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Am căzut dar mă voi ridica

Ce-aveți cu mine toți, de mă priviți așa?!
Da, am căzut,... dar mă voi ridica!
Încă mai port în mine harul și divinul
Deși m-a îngenunchiat atât de rău destinul...

Nu plângeți păsări și îngeri azurii!
Știu, am căzut, dar îmi voi reveni.
Prin glezne, din strămoși, cresc rădăcini
Și-îmbobocesc iar trandafirii printre spini...

E undeva o geană de-albastru început?
Altă speranță naște în sufletu-mi tăcut...
Sfărâm în palme țărâna creatoare
Să știe că exist deși încă mă doare

Și mă avânt cu fruntea încrezător spre cer.
Știu, am căzut,... Ce-i inimă? Da, sper...!
Amurgul îmbracă totul în haină violet;
În mine, soarele răsare încet, încet,...

poezie de
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cavaler

Cavalerul în neagră armură străbate
călare în lumea vuind.

Și-afară e totul: ziua, văile toate
și prieteni și dușmani și-ospețe-n palate
și vara și fata și codrul, cetate
de Graal și de mii de ori Marea Divinitate
pe străzile toate domnind.

Totuși, sub platoșa cavalerească,
unde-i inelul cel mai cernit
moartea-i ascunsă și trebuie să gândească,
să gândească:
spada când va țâșni în sfârșit
prin plasa din fierul cel tare,
liberatoarea spadă străină-n avânt,
salveze din ascunzătoare,
unde atâtea zile-ntr-un loc
am stat strivită de-acoperământ –
ca-n urmă însumi să -ntind mare în zare
și să joc
și să cânt.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Scrisori imaginare

Ți-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniță-îndrăgostită-ntr-un castel,
Și așteptam așa emoționată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.

Ți-am scris ades poeme de iubire
Și am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată

M-am adaptat, cum fu-se cu putință
Și mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniță,
Dar tu-n costum, tu nu ești cavaler.

Mai scriu și-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ți mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.

Te-am rătăcit pe-o insula pustie,
Din versul meu de mult te-am exilat,
Nu îmi ești muză-n nicio poezie,
Erai imaginar, cumva te-am inventat.

Ți-am dat valoarea omului iubit,
Te-am pus in versurile mele si-n povești,
Asa cum mi-am imaginat te-am născocit,
Iar de exiști, habar n-am cine ești.
20.02.2021
Flori M. Flori (Florentina Mitrică

poezie de (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Botnaru

Hrană

Cum știe-o rană veche să are prin cuvânt,
Însămânțându-și dor nebun să topească,
Inaptă, ce-ar putea să-i spună lama de cuțit,
Când ea alege timpul potrivit, să pârjolească.

Această rană uneori o dau cocorilor, plângând,
S-o ducă-n lume, gând să nu-mi trudească,
Dar se întoarce mai fierbinte-n aripă, țipând,
Neașteptând în puful nouse-nvelească...

În codru de stejari am presărat încinsă zgura,
Să-ndoape ger din ghinda masă-n putrezire,
Dar au arat și-acolo brațele-i, trecând măsura
Și-au supt din glie noi puteri de-nmugurire...

Cu scâncet de copil mușcat-a azi din zare,
Tocmindu-mi lacrima din ochi de păpădie...
M-a înțepat în inimă cu semn de exclamare:
"Mai sapă-un cuib de hrană nouă, mamă!"

Și, Doamne, n-o pot mângâia de izbăvire,
Căci e, din așteptare lungă, botezată rană,
Doar îi șoptesc smerită, de mușcă din Iubire,
Să-mi cruțe inima, că-i moștenire de la Mama-Ană...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Celula-i rece și pustie

De-o noapte-ntreagă plâng într-una,
Din nou sunt iarăși osândit.
Privesc prin gratii pe cer luna
Ce după un nor iar sa pitit.

Degeaba-i cerul plin de stele,
Degeaba -ncerc să le vorbesc,
Aș vrea să stau mereu cu ele,
Dar... dimineața se topesc.

Un soare cald din nou s- arată
Și... iată vine o nouă zi.
Dar ce folos... e-nourată
Și raze... nu pătrund aci!

CELULA-i rece și pustie,
Betonul... ud mucegăit,
Iar pixul meu... abia mai scrie,
Că trupul mi s-a-mbolnăvit.

Un înger însă păzește,
E îngerul meu păzitor.
El zi și noapte însuflețește
Și-mi dă putere să nu mor.

Mi-arată calea spre credință,
Îmi spune... că am câștigat.
Că diavolul fuge de mine
Și nu mai pot fi atacat.

Parcă... prind din nou putere,
Isus... din cer mi s-a... arătat.
El a venit prin a lui vrere,
ferească de păcat.

Mi-a spus cu glasul lui cel dulce,
O doamne...! ca să te slăvesc.
Când sunt la greu și-s la răscruce
Numele tău să îl rostesc.

Mă tem că nu prea îmi dau seama,
Cum în celulă mi-a intrat?
Și ce putere mi-a dat oare...
Că sufletul meu e Salvat.

Eu... am greșit... și îmi spăl vina,
Oricât de mult m-aș tot ruga.
Nu e îndeajuns doar rugăciunea
Să spele vina grea a mea.

Dar... deschid ochii, văd o rază,
Ce îmi pătrunde în celulă.
Și-apoi... văd cum întreaga noapte
S-a liniștit de a ei furtună.

Noaptea o închei prin rugăciune,
O doamne...! ție-ți mulțumesc.
m-ai ales pe astă lume
Prin scris să pot să te slăvesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nu mă ignora niciodată

-asculți, inimă, și nu crezi
îți spun să taci și tu nu aștepți
și-mi spui mereu să nu uit, să nu gândesc
dar eu mereu te cert și-ți spun că nu-i îngheț
că chiar dacă mi-e vântul cerul norul și trecutul
rană-n tot și tu încă-mi vrei să-mi spui cu gândul
că eu și ea nu suntem timp ce zboară-n vultur
iar cuibul nostru-nchis în sufletul iubirii, celei dintâi
că nu-i vis încă de nebunii, te-nșeli tu, inimă, cea dintâi
iar dacă lacrima-mi de-i singură într-o pungă goală
de-i trup ce clipa vrea s-o țină în fulg și-n palmă
iar steaua roșie să-mi fie oglindă-n mac de roșu
îți spun că la asfințit și-n răsărit, și-n nopți cu rouă
iubirea-mi este acolo-n ochii tăi, ce văd că plouă
și este încă-n pleoape și-n lacrimi ce privesc albastru steaua
iar să știi că până când praful uitării va fi întors din timpuri
cortina eu încet o trag din infinituri, să adorm încet și-n pleoape
să simt un vis în care te vreau să vii la mine, încă odată, tu, iubito

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Arta scrisului

El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul ființelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor și a lucrurilor.

O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migrația popoarelor celule
roșii și albe.

Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneților!

Au făcut chip al tău din bronz
și unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.

Au făcut chip al tău din piatră,
dar piatra e lașă,

și-ascunde în ea
nașteri de statui fără brațe.

Au făcut un chip al tău din cuvinte,
te-au desenat inimă
și ți-au dat forma lui A.

El îmi spuse:
scrisul e un mod de a încetini gândirea,
un mod primitv de a înțelege, de a opri
mișcările gândului.
Scrisul se aseamănă întocmai cu o capcană
de metal,
care prinde în ea o vulpe vie
și mișcătoare
și zbătându-se
și pierită de frica morții.

Eu i-am spus:
sunt multe păduri și mi-e foame,
de aceea l-am făcut pe A, divina capcană.

Eu i-am spus:
am pus capcane la începutul pădurii,
din A și din A.
Acum stau la o oarecare depărtare
și aștept prinderea hranei mele.

El m-a auzit. El a tăcut.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

Alfabetul timpului din urmă

ascult ciocane și voci de lumi
cum bat în grinzi de fier răstignit
roțile trenului nu se mai aud
în pleoape somnul meu nu mai există
vaporul greoi al vieții se desparte de chei
rămân părăsit
sus pasărea argintie poate este cu tine
iar albul trecerii lasă în urmă, amară lumină
timpane aud colțul casei
atunci eram poate doar un joc
astăzi scormonesc și mă lovesc
amintiri împletite în destin
o stradă răsucită în mine îmi arată gânduri
cu oglinzi a unei case de suflet fără ferestre
umbra rămasă în urma clipei
strigă după mine...
hei tu străineee!
ai uitat chibritul cu flacăra încă neaprinsă
a iubirii,
Doamne...
cât de mult vreau să-mi fii cupă!
să beau cu tine aroma deșteptării
speranță din ochi spre cer să-arunc
să vad din nori că plouă țipând fericirea-n cuvinte
părul tău ud să-l simt cum răsare din apus în roșu
și-n fire plăpânde de iubire lin să cobor
te rog încercă și urcă pe scara sufletului meu
prin pași de regină
a timpului mână vreau să-ți fiu
plecat arzând în jăratec scară să-ți fiu
privește-mi inima mea roșie
capul spre cer întoarce, te rog
acolo sunt, sus, o mică stea
ascultă umbra păsării ce mă întunecă
în tăceri de noapte
sunt aripi ce uită să doarmă
te rog să-mi fii gând în sigurătate
ramură de codru-n adolescența mea
de mult plecată
umbra colțului de ramă pe un perete alb
șoptind tăceri
te-acult de sus și parcă o mână strânsă simt
iar ochii mei în cărarea ta de destin suspină
trecutul merge străin pe strada vietâții mele
iar tu nu mai vrei să fii pe acel hotar de timp cu mine
te caut cu ghiarele durerii, pământul mă-n-spăimântă
omor sinucigașul din mine pe altarul cenușii stinse, răstignidu-l
pentru ca flacăra vieții să nu mi se stingă
spun cerului, zidului timpului și nevăzutului nerostit...
sunt flacără vie, ascultă!
așteaptă-mă o să--ntorc
prin alfabetul invers din timpul cel din urmă
în altă ordine de lumi
atunci pentru tine voi împrăștia primăveri în lanuri și maci
pe străzi pustii de noapte, lumină
îți voi striga numele prin ferestre, să răzbată-n somnul tău
și-n gândul visului de noapte
voi așterne litere pictate în imagini
iar în calea gândului tău voi pune vise flori
și-n zi de sabat îți voi dăruii elixirul nemuririi veții

poezie de (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook