Jertfă

Ion al Floarei, Tăvălugul
Plecă pe front la bătălie
Lăsând în câmp, pe brazdă, plugul
Şi-şi puse flori la pălărie.

Dar jalnică-i fu despărţirea
Acelui ce cu gând pleca
Să făurească înfrăţirea
Să lupte spre-a o apăra.

Storcând din pleoapa încreţită
Lacrimi--de mult ce o durea--
Măicuţa lui, de ani albită,
Grăi, privindu-l cum pleca:

,, Să ne mai scrii, Ionică dragă,
Să nu ne dai uitării, mamă;
În gândul tău să nu se şteargă
Măicuţa-ţi gârbovă, sărmană!''

,, Voinic flăcău, Ion al Floarei
Şi chipeş, mândru la privire;
Vor tremura de el duşmanii''
Ziceau bătrânii cu uimire.

În prima-naintare-a noastră
El fu în fruntea celor mulţi;
Părea atunci măreaţa astră
Ce conducea pe magi prin munţi.

Distrus-a mulţi duşmani, flăcăul,
Şi-nainta ca uraganul;
Fierbea în clocote, ecoul,
În văi, de îngrozea duşmanul.

Dar i-a străpuns un glonţ o mână
Şi el căzu gemând cu greu;
Dar nu răbda să stea-n ţărână
Voia -nainte, tot mereu...

Nu trecu mult de-atunci,
Ţărâna, cu sânge de român stropită,
Născu o floare cum e zâna:
,, O Românie întregită!''

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj pentru Nicoleta

Sora mea de suflet, "La mulţi ani!"
Fericire, linişte şi bani!
Împăcare, pace sufletească,
Flavi tot mai mult să te iubească!

Viaţa e o luptă şi ţi-e greu,
Dar în rugăciuni te port mereu!
Îngenunchi?! Ridică-te şi plângi!
Treci zâmbind peste-ale vieţii stânci!

Prin a vieţii valuri treci pieptiş!
Plângi când vrei, dar fă-o pe furiş!
Ţine-ascunsă lacrima din piept!
Este lucrul cel mai înţelept...

Sunt duşmani oriunde te-ai afla,
Însă tu în seamă nu îi lua!
Fii stejarul vremuri înfruntând!
Eu te voi purta mereu în gând!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub meri

Se scuturau de floare merii...
Cărarea-ntreagă părea ninsă
Şi-n nesfârşita pace-a serii
Câte o stea cădea, desprinsă,

Sfios eu te ţineam de mână
Şi tu mă ascultai uimită;
Îţi povesteam un basm c-o zână
Ce de un prinţ era-ndrăgită.

Şi amândoi atunci vrăjiţi
De-acea poveste minunată,
Ascunşi sub merii înfloriţi,
Ne-am sărutat întâia dată.
..........................

Trecut-au ani de-atuncea mulţi
Şi azi prin flori străbate luna...
De ce nu vii să mai m-asculţi
Să-ţi spun povestea cea cu zâna?

Din nou să ne vrăjească iar
Aceleaşi vorbe din trecut...
Ce trist mi-e traiul şi amar!
Ce mult aş da să mai sărut!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui României Klaus Iohannis, care i-a trimis de Sf. Ion flori şi urări de "La mulţi ani!" bătrânului ateu Ion Iliescu, fost nomenclaturist comunist care a eliminat mulţi studenţi din facultăţi, autorul şi emanatul Loviluţiei din Decembrie 1989

Te privesc stupefiat:
Pentru asta te-am votat?
I-ai trimis urări şi flori;
Cum poţi să nu te-nfiori
Pentru morţii din Decembre?!
Nici minerii ce-au rupt membre
La chemarea lui Ion,
Nici ei nu ţi-au dat frison.
Mâna nu ţi-a tremurat
Să-i trimiţi flori la palat.
Ştiu proverbul "Corb la corb...",
Dar cum nu-s nici prost, nici orb,
Spun şi eu ca românaşul:
"Doar o dată vede naşul..."

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (7 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Ţară

Românie, ţară dragă, plai de cântec şi visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viaţă nouă şi o pâine îndulcită,
Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,

Românie, ţară mamă, leagănul prunciei mele,
Glasul tău-napoi mă cheamă şi-mi deşteaptă doruri grele,
Pare pâinea alb-pufoasă şi grânarul de poveste,
Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găseşte.

Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul,
Peste gândul meu adie, eu te văd sorbind potirul...
E paharul suferinţei, jugul pus de stăpânire,
Dar sub flamura credinţei, tu răspunzi doar cu iubire.

Dragă Românie mare, mulţi au vrut să te sugrume,
Dar eşti încă în picioare, te mândreşti cu al tău nume,
Ai dat Cezarului partea, lui Dumnezeu ascultare,
Ai urmat ce spune Cartea, căci vrei binecuvântare.

Românie, ţară dragă, mulţi ar vrea să te dezbine,
Dar te-ncrede-n proorocie: "Dumnezeu este cu tine!"
Ştii că cel ce este Veşnic, ce promite-nfăptuieşte,
Ţi-e Îndrumător şi Sfetnic, Domnul încă te iubeşte.

Românie, ţară mamă, mult ai suferit sub daltă,
Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă.
Mi-amintesc mirosul reavăn de ţărână, văd şi plugul,
Însă laţul strânge tare, pe grumaz apasă jugul,

Ne dorim o libertate dar nu una pământească,
În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt să propăşească,
Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare,
Doamne, fă-Ţi Împărăţia sfântă şi biruitoare!

Să ne bizuim pe Tine, nu pe cai şi nici pe care,
Nici pe om ci doar pe Domnul, ce cu mâna-I cratoare,
A făcut natiuni, popoare, stăpâniri... Să înţelegem,
Că nimic nu-i la-ntâmplare, ce am semănat, culegem!

Dragă, scumpă Românie, viaţa nu pare prea dreaptă,
Mi-e dor de copilărie, de-a măicuţei mele şoaptă,
M-aş întoarce cu grăbire să trăiesc în a mea ţară,
Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară.

Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e şi clipa,
Vindecă şi ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa
Duhului de Viaţă nouă, dă-ne pace, bucurie
Şi în totul şi în toate, voia Ta Doamne, să fie!

Să admir în primăvară codrul, să privesc copacii,
Să ascult întâia oară cucul, mierla, pitpalacii,
Să respir aer de munte, să miros flori de câmpie
Şi-n sunet de harpă sfântă să-Ţi dau slavă numai Ţie.

poezie de Lucica Boltasu (16 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă... viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smeul

O, cum te-ai înălţat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneş,
Şi cum te legeni pe-a ta navă
Şi tai văzduhul ca un iureş!

Ce mândru eşti, cât de puternic...
Cu cât dispreţ priveşti pământul!
Dar ce tot cânţi tu smeu vremelnic?
Ah, da, ţi-am înţeles cuvântul...

Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toţi cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toţi şi toate?

Şi tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalţă
Cu cât se va-nălţa mereu?
De te-ai suit acolo-nvaţă!...

Priveşte-i cum se prăbuşesc
Pe rând: azi unul, mâine altul,
Şi scump mândria şi-o plătesc,
E şubred smeule-nălţatul!

Iar tu, nebunule-ai uitat
În gândul tău cel pătimaş,
Că de-astă lume eşti legat
Prin voia unui copilaş...

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predestinare

La naşterea fiului lor
mama a implorat ursitoarele
să aibă parte de un flăcău chipeş
care să trăiască ani mulţi
şi să cunoască ceea ce ei
îi rămăsese străin în viaţă -
fericirea

Tatăl în schimb
îşi dorea un copil voinic
înalt şi spătos,
bun ca pâinea lui Dumnezeu

Ursitoarele însă
l-au menit să sufere

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleonora: I l-ai lăsat pe Rikky; papagalul tău preferat... Deci, ţii chiar atât de mult la băiatul ăsta, draga mea?
Maria: E un băiat bun, mamă.
Eleonora: Ştiu, am remarcat; bun şi frumos în acelaşi timp. Pe deasupra, chiar inteligent şi manierat; până şi tatălui tău i-a plăcut de el. Dar mult mai important e, scumpa mea, ce simţi tu pentru el?
Maria: Ah, mamă, te-aş minţi dacă aş spune că nimic, dar nu-mi fac iluzii în ceea ce-l priveşte.
Eleonora: De ce, draga mea? De ce vorbeşti astfel?
Maria: Pentru că el e îndrăgostit, mamă; evident însă, nu de mine, ci de alta... Tot o colegă.
Eleonora: De unde ştii? Ţi-a spus el?
Maria: Nu, nici gând! Nici nu l-aş fi întrebat aşa ceva. Intuiţie, mamă... În plus, se observă clar din modul în care o priveşte, din felul în care-i vorbeşte, din atenţia cu care o înconjoară mereu; n-are ochi decât pentru ea, deşi ea e mai rece faţă de el, mai distantă...
Eleonora: S-ar putea să te înşeli, scumpa mea.
Maria: Nu, sunt sigură că nu!
Eleonora: Şi atunci, ce-i de făcut?
Maria: Am să mă resemnez, mami. Pot înţelege că nu-i de mine; nu vreau să ţintesc prea sus.
Eleonora: Ce tot spui prostii? Cum să nu fie de tine? Şi tu meriţi tot ce-i mai bun. Eşti potrivită pentru el sau oricare altul. Meriţi...
Maria: Dar nu pe el, mamă! E clar că inima lui îi aparţine ei, celeilalte... Şi nu vreau să mă amestec între ei doi.
Eleonora: Şi atunci, tu... Cum rămâne cu tine? 13 ani sau mai mulţi chiar, îl vei avea în preajmă... Cum ai să rezişti?
Maria: O să reuşesc, mamă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

La mulţi ani cu sănătate
Masa plină de bucate
Sa trăiţi doar cu folos
Fiind urmaşii lui Hristos!

La mulţi ani cu bucurie
Casa fie o feerie
Rămâneţi cu fruntea sus
Onorându-L pe Isus!

La mulţi ani cu rod bogat
De urmaşi îmbelşugat
Fiţi lumina pe Pământ
Însoţiţi de Duhul Sfânt!

La mulţi ani şi-o veşnicie
Numai bine să vă fie
Să răzbiţi tot ce e greu
Prin harul lui Dumnezeu!

poezie de Nelu Roşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani Românie!

La mulţi ani române!
Răsună într-un glas,
Prin văi şi pe coline,
Românii pas cu pas,
Îţi cântă Românie,
În al aniversării ceas.
E ziua ta, o, Mare Românie
Şi azi ne adunăm.
C-avem inimile pline,
Românie, să-ţi urăm,
Să fii o ţară sfântă,
Să ne cuprinzi cu dor,
Să nu te laşi înfrântă,
De vezi copiii tăi cum mor.
Şi vrem să-ţi spunem Românie,
Că azi noi te iertăm,
Să nu îţi uiţi copiii,
Prin lacrimi, te rugăm.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 decembrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peştele în borş la foc. Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi pereţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum. Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap şi a plânge cu amar după frăţiorii săi.

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

De-a pururi ucenici măiestrei lire
ce-a dat nobleţe slovei româneşti,
prin secoli mulţi poeţi au să se-nşire,
dar nu vor fi nicicând doi Emineşti.

La zvonul codrului, murmuitor,
la al legendelor trăind prin vreme
atenţi precum la cristalin izvor,
aţi auzit cum glasu-i vrea să cheme

atâtea umbre şi lumini din cer,
credinţă şi durere, magi şi sori,
tot ceea ce-i pe lume efemer
şi aştri care sunt nemuritori.

Eternizând dulceaţa din cuvinte,
ivind simboluri proaspete în veac,
EL ne presară flori de câmp nainte
şi-n suflet ierburi tainice, de leac...

poezie de Corneliu Vasile din revista "Catedra" (ianuarie 1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă vindec de iubire...

Să mă vindec de iubire
Cerc să fug spre amintire
Dar vrăjit de dorul greu
Tot mă-ntorc spre sânul tău.

Sânul tău, ca de fecioară,
Care face să mă doară
Anii mei, ce-mi par prea mulţi,
Anii mei – posaci şi sluţi.

Mai ştii, tu, cum vântul rău
Se juca cu părul tău
Şi-ntr-adins tot ţi-l zburlea
Şi gelos ţi-l înfoia?

Mai ţii minte, fată dalbă,
Cum stăteam culcaţi în iarbă
Şi scrutam copacii groşi
Cum priveau invidioşi

La iubirea noastră mută,
La privirea ta de ciută
În care privirea mea
Ca-ntr-un lac se îneca?

Fără gând, fără vorbire,
Te sorbeam dintr-o privire
Şi-mbătaţi de buze moi –
Lumea-ntreagă - eram noi.

S-a dus vara, plânge firea
Şi-a rămas doar amintirea...
Să mă vindec de iubire –
Nu găsesc nici o ieşire.

Gândul meu – copil zănatic,
Sufletu-mi – flăcău tomnatic
Şi toată făptura mea –
Tânjesc la iubirea ta.

... Cum spuneam, cam în neştire,
Să mă vindec de iubire
Spre-amintire vreau să fug –
Dar tot la tine ajung...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de sărbători

De sărbători, vă fac urări –
Mulţi ani, friptură şi sarmale,
La uşi, mereu colindători,
Bucate, cozonaci şi sare...
Miere... şi bani în portofel,
Piftii şi prăjituri şi nuci...
Căldură în calorifer,
Săruturi, flori şi vorbe dulci.

De sărbători vă fac urări...
Mulţi ani şi metrii de cârnaţi,
O ţară plină de ninsori
Şi cu parlamentari blocaţi
La ski, la patinaj, în munţi.
Congelatorul plin de carne,
Mâncare pentru cei flămânzi,
Un brad, beteală şi bomboane.

Mulţi ani, friptură şi sarmale,
Piftii, icre, salată beuf
Şi multă, multă, multă carne
Şi mult, mai mult, mai mult noroc.
Mulţi ani mai sus şi la putere,
Schimbări şi legi în Parlament,
S-avem cu toţii mângâiere
Că-şi fac aleşii testament.

La uşi, mereu colindători
Prin geruri şi cu burta goală,
Ca tot românul, vrem ninsori,
Şi să avem băga în oală.
Biet ciot, ce prin furtuni, trudind,
S-a înălţat, vă trage-o ţeapă,
Căci pensia, cum s-a văzut,
Curând, va şi intra la apă.

Bucate, cozonaci şi sare,
Ar fi în ţară, nu zic ba.
Căci vezi?! Kufland-ul este mare,
Dar câţi, ceva, vor cumpăra?
N-avem servici şi se impune
Să lăsăm maţul să slujească...
Păi ce dracu să faci române,
Acum, în ţara românească?!

Miere şi bani în portofel
Este dorinţa dominantă,
Sau cont, ori vilă, pentru cel
Ce are-ascunsă, o amantă.
Şi-apoi, când moşul s-o opri,
La poarta vilelor de lux,
Să aibă şi cătuşe, ştii,
Căci greu e să cobori... În plus,

Piftii şi prăjituri şi nuci,
Ar mai avea câte ceva.
Deci ar pleca în cuib de cuci...
Celula îi va aştepta.
Ei n-au fasoane, doar dispreţ
Pentru acei ce i-au votat
Şi mulţi români îşi amintesc,
Că Parlamentu-i prost cotat.

Căldură în calorifer?!
Avem subvenţii, rezistăm,
La grade minus, trai şi ger.
E vremea, multe să-nvăţăm.
Şi dacă apă n-om avea
(defecţiunile-s în floare)
O să găsim să bem ceva...
Să avem însă de mâncare.

Săruturi, flori şi vorbe dulci,
Urări, o masă cu de toate...
Revelionul de-l apuci,
Oricum, pe toţi îi doare-n coate.
Şi-acum, la-acest sfârşit de an,
Vreau caşcaval, salam, măsline,
Iar pentru voi, ce v-am ales,
Dacă trăiţi, "să trăiţi bine!".

Săruturi, flori şi vorbe dulci...
Căldură în calorifer,
Piftii şi prăjituri şi nuci,
Miere... şi bani în portofel.
Bucate, cozonaci şi sare,
La uşi, mereu colindători,
Mulţi ani, friptură şi sarmale!
De sărbători vă fac urări...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas gemând

Solitar, ca-ntr-un pustiu de râuri
Îşi soarbe necontenit durerea
Culegând din al meu dor, frânturi.

Îl vedeţi, tăcut şi rece fiind
Şi-atunci, nepăsător, îl credeţi
Că trece peste voi, murind.

Dar, apropiaţi a voastre inimi
Şi simţiţi cum geme-n sine,
Străbătut întruna de lumini.

De ani întregi fidel tot bate,
La locul sau cel prăfuit
Omul viaţa şi-o socoate.

Ştiţi voi oare că fiece ticăit
De voi l-aţi şi pierdut,
Pentru el e-un prunc iubit?

El nicicând nu a uitat
Deşi, de mult a fost,
Prima clipă ce-a creat

Cu amar, de-atunci, aşteaptă
Ca o clipă, doar,
Să o vadă vie, coaptă.

Gemând, copiii-şi duce
Zi de zi, doar în mormânt,
Şi niciunul nu se-ntoarce.

Dar, iubind, mereu el ştie
Că toţi cândva vor fi-nviind
Şi-atunci nici moartea n-o să fie,

Nici clipe reci şi muritoare
Nici alb mormânt cu iz de floare
Nici negre văi, pustiitoare.

Ceasul ticăie gemând,
Printre lacrimi, el priveşte
Şi măsoară timp, sperând.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.

Dar pentru ce mă mint
Când inima ţi-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!

Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulţi ani!

Şi am simţit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe faţa mea de stânci,
Pe inima-mi curată.

Şi am plecat lăsând
Petrecerea să fie
O farsă-a unui gând,
În viaţa mea pustie.

Iubito, te cheamă o lume,
Ce singur rămân peste ani!
Şi-n noaptea aceasta se spune:
La mulţi ani!

poezie de Stefan Băiatu (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am debutat în rolul Eminescu, în 1964, la TNB, regizorul Sică Alexandrescu mi-a scris o dedicaţie pe cartea dăruită la premieră: "Dragă Caramitru, cine are talent are şi mulţi duşmani, tu ai mult talent, îţi doresc cât mai mulţi duşmani!". Pot să-i spun maestrului meu că urarea s-a împlinit. Am destui duşmani şi în teatru, şi în Parlament, şi în Guvern şi chiar pe stradă. Am ajuns, iubite maestre, la maturitate!

citat din Ion Caramitru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada florii de colţ

Printre stânci se născu în noaptea aceea
Floarea cu spini argintii şi pufoşi.
Părea că respiră, întreagă, ideea
De a fi o regină cu mii de supuşi.

Ziua era desfătare privirii,
Dar mulţi îşi doreau să o smulgă din sol.
Noaptea... visa că-i sortită pierii
Şi, tristă, plângea până în zori.

Veneau de departe hulpavi s-o admire,
Cu bocanci mirosind a halva de ţărână,
Scânteie de furt le lucea în privire,
Dar rămâneau sub pământ rădăcină.

Niciunul nu fu sortit să culeagă
Dintre stânci cântecul florii de colţ,
Iar ea suspina, voind să-nţeleagă
Vuietul vieţii, semnul de sorţ.

Dar, într-o zi, apăru dintre nori,
Răpăind ca o ploaie în lumina cerată,
Roua cernită din lacrimi de flori
Într-un frumos prinţ întruchipată...

El admiră şi plânse în versuri
Frumuseţea tăcută a florii de stâncă...
De atunci floarea tot aşteaptă demersuri
Să fie numită una-ntre flori încă.

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada florii de colţ

Printre stânci se născu în noaptea aceea
Floarea cu spini argintii şi pufoşi.
Părea că respiră, întreagă, ideea
De a fi o regină cu mii de supuşi.

Ziua era desfătare privirii,
Dar mulţi îşi doreau să o smulgă din sol.
Noaptea... visa că-i sortită pierii
Şi, tristă, plângea până în zori.

Veneau de departe hulpavi s-o admire,
Cu bocanci mirosind a halva de ţărână,
Scânteie de furt le lucea în privire,
Dar rămâneau sub pământ rădăcină.

Niciunul nu fu sortit să culeagă
Dintre stânci cântecul florii de colţ,
Iar ea suspina, voind să-nţeleagă
Vuietul vieţii, semnul de sorţ.

Dar, într-o zi, apăru dintre nori,
Răpăind ca o ploaie în lumina cerată,
Roua cernită din lacrimi de flori
Într-un frumos prinţ întruchipată...

El admiră şi plânse în versuri
Frumuseţea tăcută a florii de stâncă...
De atunci floarea tot aşteaptă demersuri
Să fie numită una-ntre flori încă.

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!