De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai,
Prin munții cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Și nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laț și te sugrumă
Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Oprește-te!...
Privește-n jurul tău...
Și dacă nu ți-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ți cruce
Și întoarce-te napoi!...
Fă-ți cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Și visul s-a sfârșit!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rai
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
Citate similare
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre plâns
- poezii despre minciună
- poezii despre gânduri
Dedicație lui Petrică Mâțu Stoian
Petrică Mâțu, ai trăit intens
Și laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.
Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viața tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuța moștenire?
Ce lege-ți frânse viața-n osândire?!
Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E liniște și pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...
Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ți s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ți lucesc la tâmple trandafirii?
Solemn și grav, un clopot rebegit,
Îți plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când țara-ți plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Și cântecul tu țării-ai dăruit.
E tricolorul îmbrăcat în doliu
Și-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopților lințoliu
Și ai plecat... căci viața ți-ai sfârșit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre suflet, poezii despre prezent sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondelul tău
Ai plecat în colț de rai,
La grădina ta cu flori...
Cu ochii veșnic visători,
Te crezi acum în luna mai.
Te prind îndată dragi fiori,
Visând c-alăturea mă ai...
Ai plecat în colț de rai,
La grădina ta cu flori.
Îți simt tremurul din grai,
Ca roua picurată-n zori,
Esența vieții pentru flori,
Ce râd și vara ca în mai...
Ai plecat în colț de rai.
rondel de Ioan Friciu (18 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre rouă, poezii despre ochi sau poezii despre flori
Luna Schlosser: Miles, știai că "Dumnezeu" ("God") scris invers e "câine" ("dog")?
Miles Monroe: Și ce-i cu asta?
Luna Schlosser: Îți dă un pic de gândit.
Miles Monroe: Luna, mai bine ajută-mă să împing mașina...
replici din filmul artistic Adormitul, scenariu de Woody Allen (17 decembrie 1973)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre câini, citate despre timp, citate de Woody Allen despre timp, citate despre religie, citate de Woody Allen despre religie, citate despre Dumnezeu sau citate de Woody Allen despre Dumnezeu
Minte-mă
Minte-mă că mă iubești,
Că sunt totul pentru tine
Și nu poți să mai traiești,
Nici o clipă... fără mine.
Minte-mă că ți-am lipsit,
Că îți sunt cuibar de vise
Și că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
Minte-mă că ții la mine,
Că-ți sunt înger și ispită
Și că-n nopțile senine,
Numai eu... îți sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniștea și infinitul,
Minte-mă că îți sunt floare.
Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ți sunt soarele și luna
Și parfum din flori de tei,
Că doar eu îți sunt stăpâna.
Minte-mă că nu mă minți,
Că-ți sunt clipa așteptată
Și dorințele-ți fierbinți,
Chiar și lacrima curată.
Minte-mă ca îți sunt dragă,
Că-ți sunt demon și păcat
Și că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce-ai căutat.
Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nnebunesc
Si că vrei să-ți fiu mireasă,
Veșnic, EU, să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre Soare, poezii despre tei, poezii despre nuntă sau poezii despre noapte
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre sărbători, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre gheață
Ieși!
Fă-ți bagajele și ieși din viața mea!
N-ai făcut decât mult praf;
Ușa a rămas deschisă de când ai plecat
Și-ai uitat să te mai întorci...
...............................................
Ai intrat în inima mea, dar pe-a ta
Ai ținut-o ferecată;
Eu am așteptat și am bătut la ușa ta închisă
Până m-au durut și suflet și trup.
Am strigat la tine până mi s-a întors ecoul
Ca un bumerang și m-a străpuns...
Te-ai oprit la mine ca-ntr-o gară
Trenul tău nu avea orar fix
Și avea mereu întârziere.
Te-am primit zâmbind, de fiecare dată,
Ai avut grijă să mă lași plângând...
Te-ai jucat cu mine de-a iubirea,
Dar ai pierdut pe mâna ta, deși aveai atuul;
Ți-am acordat mai multe revanșe,
Dar ai fost absent și indiferent.
Sper să simți acut golul pe care-l las în viața ta
Și să-ți dai seama că nimeni nu-l va umple ca mine!
Ce-ai căutat, ce-ai vrut, de ce-ai venit?
Eu nu voi înțelege niciodată!
Știu doar atât: ai intrat în viața mea ca un străin
M-ai rănit, nu m-ai iubit, tot un străin ai rămas!
Locul tău nu mai e în viața mea!
Fă-ți bagajele și ieși!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trenuri, poezii despre mâini, poezii despre jocuri, poezii despre inimă sau poezii despre gări
Am plecat să caut
Am plecat să caut
Soarele-ntre nori,
Căci n-a mai răsărit
Și n-au mai fost nici zori.
Am plecat să caut
Luna printre stele,
Căci nopțile-s pustii,
Sunt toate atât de grele.
Am plecat să caut
Chipul tău senin,
Printre vise vechi,
Dar totul mi-e străin.
Am plecat să caut
Dragostea-n pustiu,
Și nu am găsit-o,
Unde-i nu mai știu.
Poate se ascunde
În vise eterne,
Poate de fărâme
Dragostea se cerne.
Să ne regăsim
Purificați de amor,
Și plini de speranță,
Vindecați de dor.
poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre nori sau poezii despre dor
Ai văzut?
Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?
Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
Și mai ceri de la Dumnezeu dreptate???
poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre frumusețe, poezii despre viitor, poezii despre răutate, poezii despre ploaie sau poezii despre plimbare
Vis de-o noapte
M-a surprins în noapte, luna
lunecând spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi, nebuna
și spre tine mă-ndemna!
Îmi spunea, dintr-o privire
(și-nclinată sunt s-o cred,)
că m-așteaptă-a ta iubire.
Timp nu este, să mai pierd!
Și ascunsă-n pelerină,
de priviri mai indiscrete,
spre iubirea ta divină
vin, purtând luna în plete!
Mă ascund la pieptul tău,
viu popas și dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte, tandru vis!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre timp, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre visare, citate de Ioana Voicilă Dobre despre păr, citate de Ioana Voicilă Dobre despre noapte sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre dor
Pădurea vinovată
De ce ai rătăcit, pădure,
Ecoul vorbelor de dor,
De ce-ai trimis pe căi obscure
Curate visuri de amor?
De ce-ai întins covoare pline
Cu ale florilor splendori,
Când am o floare lângă mine,
Cea mai frumoasă dintre flori?
Când noaptea fost-a la răscruce,
Atenția să mi-o distragi,
De ce-ai pus Luna să străluce
Mai mult ca ochii mie dragi?
Când se-auzea cât ține zarea
Cum îmi cânta iubita mea
De ce-ai trimis privighetoarea
Să cânte mai frumos ca ea?
Îmbrățișați pe o cărare
În taină când ne-am sărutat,
De ce-ai pus o ciocănitoare
Să ducă vestea peste sat?
..............................
Pădurea, cum secrete n-are,
În Raiul ei de nedescris,
Să mă trezească din visare
Un bob de rouă-a mai trimis.
poezie de Vasile Larco din Un porumbel pe ciutura fântânii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sărut sau poezii despre superlative
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre poezie sau poezii despre verde
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilanț
Ți-ai calculat azi pasul, gândul, dorul?
Ai iubit plânsul mai mult ca umorul?
Ai spus "da" mai mult decât "nu"?
Ai fost "eu" mai mult decât "tu"?
Ți-ai dat pâine pe ape, zâmbind?
Ai dus greul pe umeri, cârtind?
Ai frânt pâinea în două, cu drag?
Așteptat-ai sărmanii în prag?
Ai plâns fiul plecat de acasă?
Ai clădit amărâtului casă?
Ai mințit ascunzând adevărul?
Ai primit fericit călătorul?
Căutat-ai să plângi la altar?
Ți-ai pus viața ades pe cântar?
Ai fost cel ce iubește oricând?
Ai dus hrana la gură plângând?
Ai rostit vorbe dulci orișicui?
N-ai frânt inima chiar nimănui?
Ai făcut ce-ai promis în tăcere?
Ai fost leac sau produs-ai durere?
Te-ai plecat, să ridici un căzut?
La necaz ai fost orb, surd și mut?
E final azi de an, ce-ai să spui?
Ești sau nu, fiul Domnului?
poezie de Cristian Dume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine sau poezii despre promisiuni
Ce-i viața ta?
Ce-i viața ta? E o peniță
cu care scrii mereu pe-un drum.
Și-apoi la ultima portiță
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliță,
nu se mai șterge nicidecum.
Și vorbe-n vînt și fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai șterge nicidecum.
Să nu te minți că-n veșnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n fața Lui tot ce se scrie
nu se mai șterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
îți vei citi întregul drum.
Și vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai șterge nicidecum.
N-o poate șterge decît sînge,
dar sînge sfînt și nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc și fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arșița.
Isus e prețul tău acum.
Prin El ești alb ca lămîița.
Și tot ce-a scris cîndva penița
nu se mai șterge nicidecum...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre lemn sau poezii despre lectură
Nu te grăbi
Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții...
Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...
Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...
poezie de Gabriela Chișcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre primăvară sau poezii despre naștere
Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)
Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!
Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă și nici stea, nici uriașă, Umbra ta!
Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise și nici dragoste!
Și dacă-atât de multe-ai fost, și dragoste și adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat
Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poți să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă și în nevoi,
Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre munți
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior).
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine
și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Dilemă prin ploaie
Mersul tău prin ploaie
Rai sau iad văpaie?
Mersu-ți ca prin vis
Iad sau paradis?
Mersul tău pe drum
Flacără sau scrum?
Drumul tău prin mine
Pleacă sau mai vine?
Pasul tău prin sânge
Râde sau se plânge?
Ochiul meu privindu-l
Sufletu-i sau gândul?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad
Ai câștigat încă o zi? [Have you earned your tomorrow]
Este vreun om mai fericit, că azi te-a întâlnit?
Și-aduce aminte cineva de faptul c-ați vorbit?
Această zi s-a încheiat și truda ei s-a dus;
Vreo vorbă bună cineva de tine oare-a spus?
Ai salutat pe vreun amic pe care l-ai văzut?
Sau i-ai zis "Bună" plictisit și-apoi ai dispărut?
Ai fost meschin și egoist și iute ai plecat,
Sau cineva e fericit că azi l-ai ajutat?
Ziua dispare-n ritm grăbit și vine seara acum,
Ai sprijinit măcar un om ce ți-a ieșit în drum?
Prin ce-ai făcut și ce ai zis vreun suflet e ușor?
E cineva care-a fost trist și-acum e încrezător?
Ai irosit această zi sau ai fost de folos?
În urmă lași nemulțumiri sau lași ceva frumos?
Și ce va zice Dumnezeu în somn când o să cazi,
Ai câștigat încă o zi prin tot ce-ai făcut azi?
poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre vorbire, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre ritm sau poezii despre prietenie