Ametist lucid declamând

Au murit caii, nechează călării
Fiori de mătase trec prin şira spinării
Se revarsă noaptea peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă uşor resemnate
Figurile triste cu şeile-n spate
Privind melancolic spre ţărmul mării
Cu faţa prelungă ca semnu-ntrebării;
De-a lungul plajei luminate şi lise
Suspină pierdute şi moartele vise
De unde cu zorii răsună duios,
Un cânt de sirenă nespus de frumos

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cuvinte fără rost

motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă uşor resemnate
Figurile triste cu şeile-n spate.

Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.

Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-aţi făcut numai şicane

Părul tău, ce diademă
Naşte altă teoremă
Şterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
Că din câte boarfe ca
A rămas doar foarfeca
Şi tricoul lui în dungi
La care nu mai ajungi;

Dă-mi alteţă înapoi
temerile. Amândoi
Datorii câte-au rămas
Flautul ne-a râs în nas;
La atâta preţ de cost,
Doar cuvinte fără rost.

poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purificare

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe
trebuie să dispară mirosul de gunoaie
nimeni vreodată ploaia s-o disturbe.

pe uliţa indiferenţei au apărut noroaie
în focuri de poveste ard huile şi turbe
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

în calendarul vieţii mai întorc o foaie
drumurile fericirii în zigzag şi curbe
le străbat năucă prin vise o droaie
care nu ar vrea norii să-i conturbe.

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoicile tritonilor în depărtare

Prin care unde
Înoţi, sirenă?
Răspunde: unde,
Sub ce carenă?

Din scoica mării
Dorinţa vie,
Pustiul zării
În van învie!

Din stâncă-n stâncă
Lovindu-şi plânsul,
Răsună încă
Pierind cu dânsul...

Îşi strigă marea
Pierduta fată;
N-auzi chemarea
înfricoşată?

Răspunde: unde,
Sub ce carenă,
Prin care unde
înoţi, sirenă?

poezie clasică de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei frumoase

Îmi trec prin gând aleatoriu
Arome de haşiş, femei frumoase
În transparenţe de mătase
Prin mari castele de ivoriu

Şi cum, plutesc lascive prin odăi
Cu miros de ambră şi de mosc
Le privesc dar nu le recunosc
Ascunşi pe după draperii, călăi

Dac-aş întinde-o mână, le-aş atinge
Dar stăpânit de-o lene suverană
Cadânele ca un balsm pe rană
Şi un păcat spre ele m-ar împinge

Dar vin piraţi cu săbiile curbe
Se clatină seraiuri în oglinzi
Şi tremură păienjenii pe grinzi
Şi cade înserarea peste urbe

Şi-atunci femei frumoase de haşiş
Se estompeză-n baia de lumină
Şi se grăbesc să moară pe retină
Ca apele molatecului Criş

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec domol

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Negre,
unde albatroşi nu zboară,
unde luntriile-au frunze,
unde melcu'-n spate cară
două-trei idei obtuze.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Moarte,
unde dalta-n piatră ară,
unde peştii-au solzi de foc,
unde-i zi şi nu e seară
în al păsărilor cioc.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Roşii,
unde singura povară
fie punctul cardinal,
unde să culeg o pară
din scheletul de coral.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul unei Mări,
unde pică din cer ceară,
unde vreascuri înverzesc,
unde sub o lună clară,
fiară, să te îmblânzesc!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea iubirii

sunt pelerinul rătăcit pe un ţărm
pe umeri pânze însângerate
suspină trandafirii în liniştea serii
se răsfrâng gânduri uitate prin parcuri
e târziu, se lasă tăcerea
suspină pe buze iubiri
cade înserarea pe ţărm de baladă
se scurge o fată pe nisipul fierbinte
stele se cufundă melancolic în mare
vâsle ritmează firesc printre valuri spre ţărmul primar
înfloreau trandafirii în curte
eu căutam spini printre crini
colina adoarme pe umerii ploii
răsună şi vântul
fereastra'i deschisă în casă
în iarba verde-crudă, joacă fecioare
tremur, privesc, ce visare...
mă cheamă o fată la joc
ce dulce'i chemarea dintăi
jocul e rug, e foc năpraznic în suflet
răsună pământul sub paşi
albă răsăreai în taina privirii
păşeai printre stele pe aripi de înger
eu te-am privit atunci, o dată...
în noaptea aceea, am iubit o fată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urbea cu plopii ca varga

În urbea cu plopii ca varga
Vom face iubito popas
Trăsura la scară şi targa
Vesel hangiul, la el am rămas

Pe seară vom trece prin piaţă
După naramze, ziare şi-un ceai
La fel cum ne ia soarta din viaţă
Galopul nebunilor cai

Să nu te surprindă o urbe
Cu aerul ei sobru, vetust
Plimbarea pe străzile curbe,
Muzeul cu patul lui Procust

Dughene deschise din zori
Obloanele trase la şapte
Trepăduşi pomădaţi cu unsori,
Jupânesele care vând lapte

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea se ridică, mareea cade-încet

Mareea se ridică, mareea cade-încet,
Ploierii ciripesc, amurgul devine violet;
De-a lungul plajei ude, parcă-n maro trasă,
Călătorul zoreşte către casă –
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet,
Întunericul se-aşează pe-acoperiş discret;
Şi marea din beznă ne-atrage-n larg ca un magnet.
Valuri mici cu palme moi şi albe, lip-lip,
Şterg urmele de paşi înscrise pe nisip,
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.

Vin zorii, caii din grajduri lovesc în parapet,
Nechează, chemaţi de glasul rândaşului, urgent.
O nouă zi se-înalţă, dar călătorul nu-i pe-aproape,
El niciodată nu va mai reveni la ţărm de ape.
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carari necunoscute

zefirul curgea lin prin buze de tilinci
paingii-şi ţeseau pânza şi grijile-n acorduri
sirenele de noapte întretăiau fiorduri
în zumzet de albine şi cânt de caterinci

o ceaţă strecurată ne-a prins în plasa ei
distilerii de greieri cu aere nocive
reflexe risipite din sute de ogive
înconjurau cu teamă sfioasele femei

te-am întrebat de unde curg şoaptele de aur
de unde vin călării cu pavezele-nalte
de biruinţă cornuri spărgând cu zorii alte
cărări necunoscute în verdele din plaur

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cocorilor

Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărişuri,
În străfunduri de noroaie scotocesc de zor cocorii,
Puii sub aripa mamei au ieşit din ascunzişuri.

Nuferi legănaţi de valuri răspândesc mirosul florii,
Graurii treziţi din somn pornesc larma prin hăţişuri,
Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărişuri.

Vor zbura în patru zări înspre alte luminişuri,
Vestea tristă a plecării încinge aprig fiorii,
Vor răsti dorul în glas răsunând de ţipăt norii,
Toamna rece va sosi prin golaşele rărişuri,
Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note curbe

În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristeţe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.

Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simţuri ce-au tânjit spre-o altă viaţă,
uitată de-a necazurilor gheaţă,
e dansul inimilor visătoare.

Nimic în dansul tău nu e pervers
şi totuşi, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.

Desculţă, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu eşti singura văpaie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe drumul spre schit
măicuţa urcă dealul
cu noaptea în spate

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Clavirile plâng în oraş
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Şi plopii plâng tot în oraş,
Şi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit
Şi poate că plâng la clavire
Fecioare cu păr despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...
Şi, unde mă aflu, nu ştiu –
Vai, plopii detună oraşul...
Clavirile plâng în pustiu...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Scherzo

De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?

De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?

De ce, când treci semeaţă
Şi nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi priveşti în faţă...
Cânt?

De ce, când braţe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
Plâng?

De ce? Că ştiu: părere
E tot pân' la mormânt!
Plăcere plâng... Durere...
Cânt.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de faţa ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumuseţea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingăşia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ne sunt pungile cu scuzii

Liniştea firidelor surpată
Ninsori albastre valuri peste crâng
Vulpile deşertului se frâng
Peste amiaza asta vinovată

Străine gânduri fac un lobby
Peste care nu se poate trece
Cifrate vin din lumile aztece
Mesajele imune ca microbii

Roibii tinereţilor galop
Defrişează plasticul păşunii
Razele înfiorate ale lunii
Se închid în fiecare strop

Se-apropie seara şi cum
Noaptea gadini tulbură iluzii
Unde ne sunt pungile cu scuzii,
Caii şi trăsurile de drum?

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

salcâmu-i doldora de lapte
şi luna-n cer s-a aiurit
se plimbă singură pe luntre
alunecând spre infinit.

pluteşte singură pe mare
şi totul se pierde-n suspin,
în zvon de flaute amare
în lung acord de dans divin.

ce grav duios pe cer ea trece
pe toate câte-s le petrece
privind la noi în efemer
cum toate trec şi toate pier.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vină au avut caii

Ce vină au avut caii
Ce au murit păscând schije
Prin ploi de gloanţe
A dezertat vreunul
Şi-au lăsat stăpânul
S-au speriat de moarte
Fugind după colţ
Au vreun cimitir?
Cu potcoave de mărmură
De ei să ne reamintim
Sunt in tărămul lor
Fără zăbala şi şa
Ce vină au avut caii
Să-i legăm cu ura noastră
Pe o care o paştem zi de zi
Cu zăbale inspumate de trufie
Purtând in spate o şa cu averi
Ce vină au avut caii...
Să-i inhămăm morţii
Purtandu-ne in spate
Dorinţa de a ne ucide
Nemaivând loc pe câmpia
Cu iarbă de lut
Pâscând cu ochii roşii
Furia şi puterea
De a incăleca oameni
Caii doar ne-au purtat in spate
Cu vina de se încrede
În ovăzul amăgitor
Şi in acoperişul ce-i prăfuieşte
O iluzie de libertate
Ce o trăim zi de zi
Arătând cu degetul spre fiare
Explicaţie pentru garduri şi zale
Şi pentru dorinţa noastră
De a incăleca suflete libere
Şi a închide in cuşti
Tot ce e frumos şi liber
Fustrarea care o trăim
In cuştile care singuri
Le-am construit
Ce vină au avut caii
Erau liberi pe lângă
Temniţele autovoluntare
Călăriţi de scopuri murdare
Pe câmpuri împânzite cu garduri de lut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele pe cai mărunţi

zilele pe cai mărunţi
bat în târguri cu potcoave
şi brăzdează faţa lumii
pe când sclavii strigă: Ave!

herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
şi convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri

şiruri lungi de deţinuţi
spală zarea pe retină
şi se duc să moară unde
nu mai află nici o vină

zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
şi la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare

nu mai cercetaţi oglinda,
trăsăturile din carte
că nu ne mai recunoaştem
în atâtea cioburi sparte!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin din lumea lui foaie-verde

Eu vin din lumea lui foaie-verde
De unde dorul este pribeag,
Unde dragostea ni se pierde
În tot ce-i frumos şi ni-i drag.

Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,
Unde totul este iubire,
Cânt doina pe fluier de os
Şi caut calea spre fericire.

Eu sunt făcut din lutul barbar
Ţara –o doică cu sânul plin,
De la ea am supt lapte cu har,
Dar şi mierea şi vinul pelin.

Îmi pare c-aud depărtările cum
Plutesc pe aripi de dulce mătase,
Pe toate-aş vrea să le-adun
Din rune trecute, din vise şi oase.

Sub fruntea adânc-a Carului -Mare,
Scârţâie cumpăna fântânii şi-atât,
Doamne, unde-i mâna Ta, oare,
Să mi-o pui drept fular peste gât?

Eu vin din lumea surâsului Tău
Şi glasul duios îmi sună-n timpan,
Eu nu Ţi-am făcut nici un rău,
Trece-mă, Doamne, frumos în alt an.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!