Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Și doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Și de fapt, sunt așa cum sunt și n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalți nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenționez să mă schimb, rămân așa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Și atât!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lia: Acum însă, spune-mi, ce altceva mai ești, în afară de astronom șef, elev al domnului profesor Manea, preferatul domnului director, matematician, proiectantul navei și unul dintre constructorii ei?
Lucian: Chiar te interesează, sau de ce mă întrebi?
Lia: Din simplă curiozitate, dar dacă nu vrei să-mi spui, n-am să insist.
Lucian: Nu sunt decât matematician. Care ți-e verdictul?
Lia: Matematician? Asta știam deja. Dar ce altceva?
Lucian: Matematician și nimic altceva, cel puțin deocamdată, din câte știu. De ce ar trebui să mai fiu și altceva? Nu înțeleg... Ce altceva ai vrea să mai fiu?
Lia: Nu ce-aș vrea eu să mai fii; ce altceva mai ești în realitate?
Lucian: Nimic. Poate doar un Don Juan, nu-i așa? Sau poate un Casanova?
Lia: Nu-i nevoie să-mi amintești de impresia pe care o am despre tine, nu crezi?!
Lucian: Și ce se întâmplă dacă sunt numai matematician? Nu e oare de ajuns?
Lia: Ba da, poate e suficient. Credeam doar că ai mai fi și altceva.
Lucian: Regret, altceva nu mai sunt, decât doar Enka Lucian, dacă-ți convine.
Lia: Păi, tocmai asta nu-mi prea convine mie, ești chiar acel Enka Lucian a cărui faimă este de mult recunoscută în întreg Institutul și nu se limitează doar la Institutul nostru, însă se pare că n-am ce face. N-am de ales; sunt nevoită accept ideea că-mi vei fi coleg. Mă întreb numai la ce oare e nevoie de un matematician într-o misiune spațială importantă?
Lucian: Nu se știe niciodată. Poate totuși e nevoie și de un matematician ca mine, oi fi și eu bun la ceva, poate vă voi fi de folos vreodată, mă mai pricep și la multe alte mărunțișuri, nu doar la calcule matematice.
Lia: Mărunțișuri? Cine are nevoie de mărunțișuri?
Lucian: Într-adevăr, oare cine?! Oricum, în spațiu, uneori e nevoie și de matematică, printre altele.
Lia: Probabil...

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Și pricepe odată că n-am vrut devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd așa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt așa! Sunt același, ca și până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot așa eram și înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă privești cu alți ochi doar pentru că ție ți se pare ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoștința față de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înțelegi?! Nu-mi place! N-aș vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca și până acum. Eu sunt același Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hm... Poate că nu te cunoșteam prea bine până acum, nu te vedeam așa cum erai în realitate.
Lucian: Și ce te face să crezi acum m-ai cunoaște mai bine? Nu vezi greșești?

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Nu... Nu mi-e frică de tine! Nici de întuneric. Nu mi-ai putea face nimic. Nu ești periculos. Și am încredere în tine.
Lucian: Nu-i adevărat! Doar mai înainte ai spus ...
Lia: Am greșit. Nu trebuia fi spus așa ceva. Nu știu de ce mi-a scăpat... Dar am încredere în tine, Luci. Doar nu m-ai salvat pentru ca să-mi faci ceva rău. Tu nu ești așa...
Lucian: Ah, da?! Nu sunt așa? Dar cum? Cum altfel? Hm?! Hai, spune! Cum sunt?! Un Don Juan, nu-i așa? Doar tu spuneai mereu acest lucru... Și nu crezi, domnișoară Mata Hari, că e cam periculos te afli singură, blocată într-o peșteră întunecoasă, împreună cu un Don Juan?! Ce zici?
Lia: Încetează! Ce vrei faci? Să sperii? Nici o șansă, Don Juan! Nu mi-e frică de tine!
Lucian: Poate c-ar trebui... Gândește-te: Don Juan și Mata Hari; ce cuplu formăm... Interesant! Nu?!
Lia: Nu suntem deloc un cuplu!
Lucian: Dar am putea fi, unul celebru!
Lia: Nu, n-am putea fi! Mata Hari nu s-a întâlnit niciodată cu Don Juan; au trăit în epoci diferite.
Lucian: S-a întâlnit acum, în epoca asta.
Lia: Încetează cu tâmpeniile astea! Ce vrei să-mi demonstrezi?! Că ai fi încă periculos? Nu te cred, Don Juan! Eu nu sunt Ly! Nu mă las păcălită așa ușor...
Lucian: Nu, nu ești Ly, tu ești Mata Hari...
Lia: Tocmai... Cu mine nu-ți merge!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Aș vrea eu să n-am probleme...
Traian: Ah, cred știu despre ce e vorba, își dădu directorul seama. Problemele tale au un nume: Diana Enka, mama ta. Dar aceste probleme le-ai putea rezolva foarte simplu.
Lucian: Cum, dom' director? Cum s-ar putea rezolva?
Traian: Discutând cu ea. De ce o tot eviți?! Știi de câte ori a venit aici, în biroul ăsta, de când ai plecat de acasă? Zi de zi! Stă ore întregi aici, plânge și imploră... Habar n-ai cât de greu îmi e să mă prefac că n-o văd, că n-o aud. Iar spre deosebire de tine, n-o pot evita...
Lucian: A venit la dumneavoastră zilnic?! Nu mi-ați spus nimic în acest sens.
Traian: Pentru că nici nu m-ai întrebat nimic despre ea. Credeai stă liniștită acasă, că nu se interesează de tine, că nu te caută? Te înșeli! E mama ta... Iar eu sunt nevoit fac pe durul, deși nu-mi convine. Vezi în ce situații dificile și neplăcute aduci? Pentru tine însă, sunt dispus îndur orice: umilință, jigniri, acuzații...
Lucian: Mama v-a jignit, sau v-a acuzat de ceva?
Traian: Hmm... Nu doar o singură dată, Luci; aproape mereu. Pentru altul n-aș face așa ceva. Dar tu; cum mă răsplătești? Tot trist și suspicios ești!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: De moment ce mi-am încălcat deja acea promisiune și astfel nu mi-am respectat cuvântul dat, nu mai contează, din momentul în care, fără voia mea, s-a întâmplat totuși. Acum poți acuza oricând că n-am cuvânt și nu-mi țin promisiunile, pentru că oricum nu-mi pasă. Și nu regret deloc că m-am eliberat de acea promisiune stupidă! Pentru că astfel pot face oricând asta...
Lia: Ah, Luci...
Lucian: Iar asta e foarte plăcut, cel puțin pentru mine. Și cred acum poți adăuga în raportul tău despre mine, , pe lângă faptul că sunt indisciplinat, incult, inutil și incompetent, mai sunt și neserios, n-am cuvânt, îmi încalc întotdeauna promisiunile făcute și mă comport în continuare necorespunzător față de domnișoarele ca tine. Grozavă caracterizare; sau groaznică. De nota 10, n-am ce zice... Halal comandant!
Lia: Off... N-are absolut nici o legătură cu raportul ăla afurisit sau cu faptul ești comandantul nostru.
Lucian: Ba bine că nu. Orice are legătură și cu asta. Dar, așa cum am spus deja, nu mai contează deloc. Nu mă interesează dacă raportul acela va prezenta un om total lipsit de orice caracter, sau... Nu știu, depinde de tine, de modul în care-l întocmești.
Lia: Exact. Depinde de mine, deci nu mai presupune tu cam cum ar arăta acel raport afurisit. E treaba mea cum îl întocmesc. Și am eu grijă de el.
Lucian: Mda; ai tu grijă... Ce liniștitor! Foarte încurajator pentru mine.
Lia: Poate...

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce -ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Vai, Luci, îmi pare rău! Sincer; n-ar fi trebuit -ți spun așa ceva.
Lucian: Nu, n-ar fi trebuit gândești astfel despre mine! Nu s-o spui... Serios, Lia, știi, nu sunt un om chiar atât de îngrozitor precum ai tu impresia aș fi. Nu sunt rău!
Lia: Nu am deloc această impresie!
Lucian: Nu?! Oare?! Cum altfel ar putea fi considerat un om care și-ar putea urî tatăl?! Cum?! Spune-mi tu! Poate știi tu, că eu, nu!
Lia: Ah, am greșit în ceea ce te privește; din nou...
Lucian: Să știi da. Dar, să nu mai vorbim despre el, altfel voi deveni eu enervant, deși nu sunt deloc blond.
Lia: Cum așa?! De ce ai deveni?
Lucian: Păi, dacă-mi amintesc de el, devin melancolic, trist și foarte probabil, nesuferit. Deci, clar, enervant!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Faci injecții?
Lucian: N-am încotro. Stela nu-mide ales. Cel puțin are mână ușoară, nu mă doare.
Lia: Măcar atât. Cu ce mă servești?
Lucian: Vei vedea.
Lia: Dar obrazul? Ți-a trecut puțin.
Lucian: Poate, puțin, numai că n-am voie să mă bărbieresc deloc, decât după vreo zece zile. Până atunci...
Lia: Zece zile?! De abia aștept văd cum vei arăta!
Lucian: Așa, mulțumesc... Încurajează-!
Lia: Ce nu-ți convine? Mie-mi pari deja interesant, încă de acum.
Lucian: Îmi închipui... Nu pot să sufăr barba asta!
Lia: O te obișnuiești cu ea. Cine știe, poate după cele zece zile n-o să mai vrei deloc să te bărbierești.
Lucian: Așa crezi? Nici gând! De abia aștept scap de pacostea asta! Eu, bărbos?! Nu-mi place deloc gândul ăsta!
Lia: Dacă asta te consolează, află arăți foarte bine, cu sau fără barbă.
Lucian: Îmi imaginez... Ca un maimuțoi.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Stai puțin! Ce-ai spus?! Am auzit bine sau nu?! Ai spus cumva că mă iubești?!
Lia: Da...
Lucian: Da; ce?!
Lia: Te iubesc... Dar...
Lucian: Deci, iubești, dar... Există un "dar"... Nu-mi place cum sună acest "dar", însă... Deci, iubești! Și în afara faptului că am obținut prietenia ta, am aflat și că încă iubești, cu toată existența acelui "dar"... Ce altceva mi-aș mai putea dori?! Mă pot considera norocos și fericit... Dar nu înțeleg un lucru! De ce m-ai refuzat totuși, mereu, cu înverșunare, în tot timpul ăsta? De câte zeci, sute sau mii de ori? N-am ținut socoteala...
Lia: Sute sau mii... Nu exagera! Te-am refuzat, pentru că... Pentru ...
Lucian: Nu te înțeleg! Încă mai ai secrete față de mine, deși... De ce?! Nu ți-am dovedit oare că sunt demn de încrederea ta?
Lia: Ba da, desigur. Nu-i vorba despre asta. Doar ... Te rog, nu fi prea insistent!
Lucian: Bine. Am încerc să nu fiu prea insistent, pentru că nu vreau devin cicălitor, enervant.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Nu se poate! Tu?! Să gătești pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine cred.
Lucian: De ce? Găsești ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ți se potrivește. Ești matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar ști gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis așa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spațială, într-o misiune spațială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, gătești... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboți și alte mașinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Știi ceva? Oamenii au greșit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ți pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenție sau cucerire a științei. E foarte plăcut. Se numește gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de așa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai și tu.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Luci, nu vreau te supăr...
Lucian: Nu m-ai supărat deloc... Deci, sunt comandantul. Acum, aici, da, sunt. Ai dreptate! Și ce-i cu asta? Crezi cumva , fiind comandantul misiunii, nu m-aș putea îndrăgosti? Sau că nu mi-ar fi permis acest lucru? Comandant sau nu, la urma urmei, sunt doar o ființă umană, ca toate celelalte; am totuși, sentimente! Nu sunt insensibil! Sau îți închipui în cazul meu, nu e posibil?! Ce crezi tu, de fapt, despre mine? Că sunt un monstru, incapabil de a avea sentimente, ca oricare alt om? Sigur, doar tu i-ai băgat în cap fostei tale colege de cameră, Ly, aș fi un tip rău, foarte rău... Deci, sunt rău, nu-i așa?! În ce sens sunt oare rău?!
Lia: Luci, te rog... Ceea ce i-am spus atunci colegei mele de cameră, Ly, a fost doar o greșeală din partea mea. N-ar fi trebuit -i fi spus nimic, ea nu avea cum să înțeleagă...
Lucian: Cum înțeleagă, ce?!
Lia: Anumite chestii.
Lucian: Anumite chestii?! Nici eu nu înțeleg acele anumite chestii. Deci, nu crezi aș putea fi îndrăgostit, mai exact, nu crezi aș putea fi îndrăgostit de tine. De ce oare?! Doar pentru că sunt comandantul? Asta e o aberație! Atunci, de ce, totuși?! Crezi că-mi este interzis să fiu îndrăgostit, sau mai exact, să fiu îndrăgostit de tine?! Ăsta să fie motivul? Am greșit cu ceva, îndrăgostindu-mă de tine?! Pentru , dacă doar asta-mi e greșeala, atunci nu regret deloc, nimic...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, deci, asta te-a deranjat atât de mult, i-ai văzut împreună, la masă, la restaurant.
Lucian: Nu, doar asta, nu... Dacă ar fi fost doar atât, tot nu m-ar fi de-ranjat atât de mult, însă la un moment dat, ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat! Chiar acolo, la restaurant! De față cu mine, poate special ca s-o văd eu, sau... nici nu știu de ce. Și am reacționat cum n-ar fi trebuit!
Mihai: L-a... sărutat?! Lia?! Pe... Sid?!
Lucian: Da... La naiba! Chiar l-a sărutat... Nici acum nu-mi vine cred într-adevăr a făcut asta! Curată nebunie! Mă tot întreb de ce, dar nu înțeleg...
Mihai: Luci, calm, te rog!
Lucian: Sunt foarte calm, Mihai. Sau voi fi, de îndată... Lasă-, că-mi revin imediat... Pentru că nu mai vreau să mă gândesc la nimic! Toate astea sunt lipsite de orice sens. Și v-am promis solemn, vouă și-n primul rând chiar mie, că nu voi mai face nimic prostește și am de gând să-mi țin cuvântul dat, așa că, gata! Rămân indiferent la orice; nu mă mai interesează! Nimic! Sau așa ar trebui, să nu mă intereseze, deloc. Nu știu în ce măsură reușesc, însă străduiesc, serios...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Luci, te rog... Aș dori ... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea te cunosc mai bine, -ți descifrez secretele... Aș vrea te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu aș fi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am fac tot posibilul te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci -ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, bucur ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mulțumesc și cu atât.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Totuși aș vrea -ți cer un mic sfat prietenesc, pentru că-mi place modul în care gândești.
Lucian: Un sfat? Te ascult! Chiar bucur că-mi ceri mie părerea.
Maria: Păi... Tu ce-ai face în locul meu?
Lucian: În locul tău? În legătură cu ce?
Maria: Știi tu... cu Nick. E atât de insistent și vrea totul atât de repede...
Lucian: Deci asta ai vrea știi? Asta te preocupă atât de mult? Păi... În locul tău, nu mi-aș face atâtea probleme. Aș avea încredere în Nick șiface cum îmi cere, oricât de greu mi s-ar părea la început, sau oricât de greu ar fi. M-aș duce să rămân împreună cu el chiar și acum, în momentul ăsta, în locul tău, căci sunt sigur el e pe aici, pe afară, prin jurul navei noastre, așteptându-te. Doar nu crezi cumva s-ar fi dus în oraș... Nu, în nici un caz! Sunt sigur că e aici, te așteaptă, ca și noaptea trecută, sperând vei sosi... Astaface eu în locul tău. Dar asta-i numai părerea mea. Tu trebuie decizi și să faci așa cum crezi de cuviință. Deși, dacă tot mi-ai cerut părerea, știi de la mine că n-ai avea nimic de pierdut rămânând împreună cu Nick, ci dimpotrivă, ai avea numai de câștigat, pentru că el e un tip grozav, minunat. Și sincer să fiu, zău că-mi pare tare rău de el, văzându-l cât de mult suferă. Dar tu decizi, nu eu, pentru că tu ești Maria, nu eu...
Maria: Mulțumesc mult pentru sfat, Luci. Am țin cont de el în hotărârea pe care o voi lua.
Lucian: Rămâne între noi. Nu mă spui lui Nick, în ordine?
Maria: Desigur. De ce te-aș spune?

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ca vezi, cine-mi dă mie sfaturi?! Tocmai tu, Don Juan?! Tu ce-ai făcut cu sora lui? Cum a fost? Îți amintești?
Lucian: Știu foarte bine cum a fost! Și recunosc: Am greșit! Tocmai de aceea îți spun, ca să nu repeți și tu aceeași greșeală! Evită neplăcerile! N-ai rezolva nimic astfel. Lui nu i-ai aduce decât suferință, iar ție mustrări de conștiință.
Lia: Nu, zău?! Nu-mi spune că așa ți s-a întâmplat ție.
Lucian: Ba da, exact așa; chiar dacă-ți vine greu să mă crezi... Însă nu-mi place să mă "distrez" cu fetele, să mă joc cu sentimentele lor! Nu sunt chiar atât de... Știu și eu cum altfel consideri, cu excepția faptului că sunt un mare Don Juan, unul indisciplinat?! Așa , ai mare grijă! Eu te-aș sfătui renunți la acele lecții, înainte de a fi prea târziu!
Lia: Nu cred că e nevoie. Nu există riscul ca Sid ... Ah, nu! E absurd!
Lucian: Absurd?! Hmm... Rămâne de văzut! Eu te-am avertizat.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ce-ai vrea servești?
Lucian: Nu știu. Nu mă pricep, eu am servit masa de dimineață în nava noastră, aproape mereu.
Lia: Săptămâna asta parcă aveai interdicție la gătit.
Lucian: Așa e. Și m-am conformat interdicției. N-am gătit deloc; în schimb roboții au făcut-o, ei nu aveau interdicție, iar eu doar am servit ceea ce au pregătit ei. Aici însă... Îți spun eu cum să procedăm; îți propun faci tu comanda și pentru mine, te pricepi mai bine, doar servești micul-dejun aproape în fiecare dimineață aici, în oraș.
Lia: Adevărat. Deci, chiar te lași pe mâinile mele? Ai curajul ăsta?
Lucian: Sigur. De ce nu? Doar nu e nici un pericol, presupun...
Lia: Nu se știe niciodată... Deci, cum ți s-a părut totuși micul-dejun?
Lucian: Hmm; acceptabil.
Lia: Nu pari prea încântat.
Lucian: Sincer să fiu, nici nu sunt. Nu că n-ar fi gustoase, dar... Artificiale?! Nu mă împac deloc cu ideea asta. E ca și cum am consuma... Cumva plastic!?
Lia: Nici chiar așa. Să nu exagerăm! Eu m-am obișnuit deja, nu mi se mai pare neobișnuit.
Lucian: Îmi închipui... De fapt, nici nu e neobișnuit, doar că... Ah, chiar n-are nici o importanță, e doar o banalitate! Ți-am spus, o toană; am câte unele, mi-e greu scap de ele.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și acum de ce nu te-ai îmbrăcat cu o rochie?
Lia: Așa nu-ți place?
Lucian: Ba da; n-aș putea zice că nu. Arăți foarte bine.
Lia: Știu că nu prea potrivesc cu costumația ta, dar n-am nici o rochie aici, nu le-am luat din navă, le-am lăsat pe toate acolo.
Lucian: Dacă vrei, putem trece prin navă, te schimbi, sau să mă schimb eu, ca ne potrivim.
Lia: Nu. E bine și așa. De altfel, prefer pantalonii, de orice fel, lungi sau scurți.
Lucian: De ce?
Lia: Mi se par mai lejeri, comozi, interesanți, sau poate doar mai practici. Oricum ar fi, îi prefer; mi se potrivesc, caracterizează. Deci îmi convine chiar și uniforma. Mă bucur nouă, fetelor, nu ni s-a impus purtăm fuste la uniformă; nu mi-ar fi convenit deloc.
Lucian: Hm... Ești deci un pic băiețoasă, în privința asta?
Lia: De ce? Nu-ți plac fetele cu pantaloni?
Lucian: Ba da. Mie-mi plac fetele, în general, indiferent cum ar fi ele îmbrăcate... Păi, sunt un mare Don Juan, nu?!
Lia: Hm... Să mergem!
Lucian: După tine, frumoasă domnișoară cu pantaloni!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: O iubești, nu-i așa?
Lucian: Poftim?! Dom' director, eu... N-am spus așa ceva.
Traian: Nici nu-i nevoie; ce crezi, că eu sunt prost și nu-mi pot da seama?
Lucian: Dumneavoastră, nu! Dar... Poate că e și din cauza dumneavoastră; refer la reclamație... Prea spuneți peste tot că sunt preferatul dumneavoastră; s-ar fi putut s-o deranjeze și asta. Zilele trecute mi-a reproșat ați avut mare grijă să-mi acordați mie, fiind preferatul dumneavoastră, o funcție importantă în cadrul misiunii, de mare răspundere; s-ar putea fi avut dreptate.
Traian: Cum?! Așa ți-a zis domnișoara?! Și tu preferi să mă acuzi pe mine și s-o aperi pe ea; s-o crezi pe ea?! Ți-am mai zis, destul de clar, de la bun început, că n-am avut nici un amestec; nu pot să cred încă mai ai îndoieli în privința asta! Ce vrei, cumva -ți dau vreun document scris, cu martori și semnături?! Sau ce?
Lucian: Nu, dom' director, dar...
Traian: Luci, te rog, nu mă supăra! Știi ce?! Hai chiar acum la această domnișoară acasă, amândoi, împreună, ne lămurim odată, ne spună ce vrea de fapt să obțină. Poate doar așa ar mai exista o șansă pentru tine, doar așa te-aș putea ajuta, doar așa ai putea fi salvat; încă nu s-a ajuns foarte departe, nu s-au făcut demersurile necesare, ancheta n-a fost demarată, iar dat fiind la mijloc mai sunt și zilele astea două, sâmbătă și duminică, deci, totul va porni în forță de abia luni... Hai!
Lucian: Nu!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Nu știi ce-i asta?
Ly: Nu. Nu știu... Ce este?
Lucian: E mult mai bine să nu știi, crede-... E o țigară, care n-ar trebui folosită, pentru că dăunează mult sănătății. De obicei, nu fumez, în general, dar acum nu știu ce mi-a venit, să-mi aprind țigara asta...
Ly: Dar ce-i ăla?! Dâra aia albă pe care o face?
Lucian: Fumul de la țigară... Nu-ți place cum miroase? Ascultă, dacă te deranjează, o arunc imediat. Și așa nu e bună de nimic, nu-mi folosește la nimic.
Ly: Parcă ar fi aerul de afară al planetei, așa arată dâra aia albă, dar miroase într-adevăr groaznic; aerul de afară nu miroase așa și ce bine că nu miroase atât de utât! Dar la ce-ți folosește această țigară?
Lucian: La nimic. Poate doar la distrugerea sănătății.
Ly: Păi, dacă nu e bună, după cum ai zis, de ce-ai mai aprins-o?
Lucian: Nu știu de ce; nu obișnuiesc fumez. Se spune are darul de a te calma când ești nervos, agitat sau neliniștit.
Ly: Iar tu ești acum nervos, agitat sau neliniștit?
Lucian: Da, puțin, dar nu chiar atât de mult încât să nu mă pot calma și fără această țigară. N-am nevoie de ea...

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu ești pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguț aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puțin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferență între ele.
Mihai: Știam asta. Dar nu la dimensiuni refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce -ți spun?! Am încercat să-mi fac șederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut venim într-un loc mai retras, doar ca discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta așa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ți-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Și cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce și cu cine?! Cu Ly, bineînțeles! Despre originea ei terestră. Ți-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reușit discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie inițiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre așa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde găsesc fișa de lectură a operei "Cărăbușul de aramă" de Lucian Blaga? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!