Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sufletul ne însoţeşte

Oricât de bine îl păstrăm,
trupul tot ne părăseşte.
Când din viaţă evadăm,
mult prea iute putrezeşte.
Oricât de multe-am aduna
averea n-o luăm cu noi.
Urmaşilor o vom lăsa,
doar sărăcia e cu noi.
Când Dumnezeu ne primeşte,
oricât de mult îl neglijăm,
Doar sufletul ne însoţeşte
pe calea care-o urmăm.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar adevărat îndurători nu sunt decât aceia a căror mare putere îi face neîndurători.

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest.

Petru Creţia în Norii (1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinătatea spiritului naşte monştri.

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice umbră adastă şi pândeşte, atotcuprinzător, întunericul luminii.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria de a fi necesară şi utilă altora mă însoţeşte pretutindeni.

citat din Margareta Pâslaru (februarie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa iadului nu este sub pământ, ci sub anume ceruri otrăvite, blestemate.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă urmăreşti pe Facebook probabil ai observat că promovez puternic ideea de a FACE! E cel mai bun mod de a învăţa, de a creşte, de a ieşi din zona ta călduţă şi a avea parte de experienţe noi. Pe tine ce te face să faci? Ce te mişcă să acţionezi? Fii parte din mişcare! Acţionează!

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât "punerea sufletului pe masă", cât şi familiaritatea lăbărţată.

Petru Creţia în Luminile şi umbrele sufletului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii...

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai noi

Noi numai noi
Numim nostalgii
Năluciri nostime
Noi numai noi
Numărăm nedumeriri
Născocind nelinişti
Noi numai noi
Nuanţăm năbădăi
Navigând naivi
Noi numai noi
Netezim nuanţe
Năruind nemărginiri
Noi numai noi
Nutrim nădejdi
Nimicind năpăstuiri.

poezie de David Boia (8 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce vezi şi atingi face parte din lumea lucrurilor, doar ceea ce simţi face parte din lumea ta.

aforism de Teodor Dume din Umbre şi cercuri
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip şi asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie…
liberul arbitru, ei bine
această condiţie
ne face puternici… şi singuri
sau umili şi în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzaţia
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistenţa unui bob de nisip

limitele sunt înăuntru şi
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară…
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om –
menirea mea dincolo de contemplare
cu motivul venirii sau plecării mă frământă
nu mijloacele
ci faptele în sine, rotundul în care
muchii acestui pretutindeni parcurgându-mă
«cine pe cine» sau «cine-cui»
lasă semn!
Oglinda aceasta arată un străin.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă în şcoli este o reflexie a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru ca indivizi şi a tot ceea ce se întâmplă la nivel global, istoric, social. Practic, relaţia victimă-agresor este o zonă a naturii umane în care încă ne scăldăm. Microcosmosul copiilor reflectă ceea ce se întâmplă în socialul din care suntem cu toţii parte. Aşa că (soluţionarea problemei - n. e.) ţine foarte mult de noi, de educaţia individuală a fiecăruia, de procesul nostru individual de creştere şi de armonizare. Trebuie să ne asumăm faptul că ceea ce vedem în exterior face parte şi din noi şi că poate generăm anumite zone, în societate sau şcoală, care nu ne plac.

citat din Anca Maftei
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum bântuie sfioasă soarta printre stânele sălbatice ale cerului, mereu căutând sălaşul străvechii lumini şi răsadniţa viselor mari.

Petru Creţia în Norii (1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, câteodată, poetul face atâta economie de material, încât ajunge la acest ideal de exteriorizare: exprimă direct numai o parte din ce are de spus, lăsând pe cititor să completeze inevitabil restul. Acesta e Eminescu.
El spune întotdeauna mai mult decât exprimă direct. Conţinutul sufletesc întrece covârşitor expresia formală... De aceea el a avut, într-o măsură unică la noi, puterea de a evoca.

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce se spune prea mult

Noaptea cu stele se-ntunecă-n frunze,
pădurile freamătă de orgolii
şi izvoarele murmură a nestăpânire.

Lumea se rostogoleşte pe fibre noi,
nu se lasă cuprinsă de stagnări vinovate
apoi totul se schimbă, paşii devin grăbiţi
în direcţia în care merge şi orizontul.

Lumina face parte din cuvântul rostit,
tot ce nu înţelegem că urmează
ne cheamă mai departe să desluşim
simbolul care ne situează-n timp.

Tot ce se spune prea mult
e ceva ce nu se poate realiza uşor
sau mulţi încearcă să se descopere
mai dinamici decât sunt.

Lumea se-ntoarce la năravurile ei,
nimeni nu se leapădă deodată de trecut
se macină mereu în morile vântului
făina pentru mesenii viitorului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!