Micului cititor

N-o citi, copile, zic
Dacă nu pricepi nimic,
Iar când mintea ţi-e blocată
Mai citeşte-o încă-o dată!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi ascult nevasta este ca şi cum aş citi termenii şi condiţiile unui site de pe Internet. Nu înţeleg nimic şi la sfârşit zic de fiecare dată: "De acord!".

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festina lente (pamflet)

"Festina lente" zic. Să ştii
Că graba te va-mbătrâni
Şi-atunci ai să regreţi amar...
Legitimează-te măcar!
Apoi, cu gândul să mă-mpac:
"Vreau şi un act de handicap!"
Aşa e legea, vreau să zic.
Nu îl aveţi, n-aveţi nimic.
- Oh, ete-al dracu, ce să zic,
Mai ştie şi latină un pic.
Dacă mă mai stresezi niţel,
Te puric eu la portofel!
Copile, îmi mai zise el,
Eu sunt director cu mult zel,
Curând, să nu te pierzi cu firea,
Îmi vei cunoaşte şi menirea.
..............................................
Şi insul se supuse dar,
Legitimându-se-n zadar.
Deşi nea Ion ştia persoana,
Parol, făcea pe filfizoana.
Îşi scoase ochelarii, un Kent,
"Festina lente", cu talent...
Citi cu mare interes
Şi-ntr-un târziu, când a-nţeles
Că domn director trebuia
S-ajungă, prinse-al anunţa.
Este un fel de-a spune, cică:
" Că nu doar rangul te ridică,
Ci şi cum îţi tratezi supuşii,
Căci dacă nu vezi tocul uşii,
"Festina lente"... poţi pica
Şi dracu te-o mai ridica.
Plăteşte, fiindcă eşti plătit
Întocmai cum îţi e menit.
De-atunci a înţeles, parol,
Iar eu, grăbindu-mă uşor,
I-am dat o lecţie, pe bune,
Aceluia cu fast şi nume.
De-atunci n-am buzunarul gol
Şi ştiţi?! Grăbindu-mă uşor,
Împuşc doi iepuri dintr-un foc.
Am şi salariu, am şi loc.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau

Când stai aşa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stai aşa privind la cer
Şi mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ţi cânt
Nicicând n-o să se poată.

Când stau aşa şi Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ţi s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
Ca-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.

Când stau la cruce şi privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci aşa de trist şi sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte o puteai citi de mai multe ori şi o puteai vedea de fiecare dată altfel. Era exact acelaşi lucru ca momentul în care cunoşteai o femeie: într-un fel o înţelegi la douăzeci de ani şi în alt fel o înţelegi la treizeci, patruzeci, cincizeci de ani. La douăzeci de ani e posibil să nu ai răbdare s-o termini şi, înainte de a o termina, începi alta. La treizeci de ani o citeşti în paralel cu alta, încercând să te descoperi pe tine. La patruzeci de ani, dacă ea ţi-a lăsat o impresie bună, îi dai o şansă până la final. La cincizeci de ani, ştii cine eşti şi ce îţi place – o reciteşti nostalgic, pe nerăsuflate. Dar ce se întâmplă cu acea carte veche, deschisă pentru prima dată? Din ea se varsă, prin particulele de praf, lacrimi uscate. Acea carte, precum iubita fidelă, are ochi doar pentru tine, iar când ţi se deschide – citeşte-o tandru şi cu răbdare, căci te-a aşteptat mult.

citat din romanul Din octombrie până în martie, II de Carmen Stoian (2018)
Adăugat de Carmen Stoian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul

- Inculpat, pricepi de ce
Reclamanta nu consimte?
- Cică dragoste nu e...
Şi e dom'le, dar nu simte!

epigramă de Constantin Păun din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţia fiicei

Îl studiez în fiecare seară,
Când vine, de soţie să mă ceară,
Iar el mă studiază când şi când...
Şi-atuncea numai dacă prinde rând!

epigramă de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog!

La înalţimea voastră n-am să mă ridic!
De ce să fiu eu criticat, atunci, cand nu zic nimic
Sa-mi pară lumea bună, măcar să-mi pară o dată!
Şi dacă n-ar putea, atunci de ar vrea să tacă!

Mă încred în nimic şi nu cred în voi
Nu v-am rugat să-mi fiţi aproape
Aţi venit cu blândeaţea turmelor de oii
Să îmi stingeţi lumina, să mă lăsaţi în noapte.

O vă rog atât! Vă rog şi nu mai zic eu nicioadată!
Cum limpede e cerul şi marea-i tot albastră
Şi tot mai neagră pare, când apa e sărată
Mai pot s-aleg doar sarea, când marea e a voastră.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colega Silvia şi literatura

Dacă ţi-o zic, te înrăieşti!
Da-n fond nici tu nu eşti cuminte...
Vorbeşte lumea că trăieşti,
Cu-atâţea scriitori (în minte!)...

epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nu obţine nimic, dacă nu doreşte!

aforism de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea româneasca, ca ceea ce a simţit inima românească, să nu poată înfăptui energia românească. Dar nimic nu slăbeşte mai mult energia ca aşteptarea, nimic n-o uzează mai sigur ca neîntrebuinţarea, nimic, în schimb, n-o aprinde până la paroxism ca conştiinţa ei că-i tare şi considerată!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei soţii

Soţia mea, n-am ce să zic,
Nu pot să zic de ea nimic
Şi chiar de-aş vrea să zic ceva,
N-am când să zic, că zice ea.

epigramă de Mircea Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ţi-e inima ...

De ţi-e inima pustie
Sau de doruri arsă,
Câtă vreme bate vie,
La-a tristeţii colivie
Oaspete nicicând să-i fie,
Focul iute-ţi varsă
Şi fă cale-ntoarsă!

De ţi-e inima cu toane
Şi niţel posacă,
N-o supune la canoane,
Vezi ce-ascunde prin cotloane,
Nicidecum nu trage-obloane,
Sub boltă opacă
N-o lăsa să zacă!

De ţi-e inima-mboldită
De necoaptă minte,
N-o lăsa neîngrădită,
De scaieţi de-i năpădită
Roada bună-i pricăjită,
Trage-nvaţăminte
Şi mergi înainte!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (3 februarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om îşi ia puterea din frumuşeţe. Când nu mai vede frumuseţea în nimic, mintea omului nu mai are nici o putere. Dacă bărbatul nu observă această energie, nu-şi poate descoperi potenţialul minţii. Dacă nu interiorizezi această forţă pe care o dă frumuseţea, mintea nu are nici o putere. Nu vei vedea nimic grandios şi sfânt în creaţie. Mintea îşi vede puterea numai când crede că viaţa este un miracol. Dacă nu observă acest miracol, în minte nu se va întâmpla nici un miracol.

Iustinian Cruceanu în Mintea condce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ţi-e inima pustie
Sau de doruri arsă,
Câtă vreme bate vie,
La-a tristeţii colivie
Oaspete nicicând să-i fie,
Focul iute-ţi varsă
Şi fă cale-ntoarsă!

De ţi-e inima cu toane
Şi niţel posacă,
N-o supune la canoane,
Vezi ce-ascunde prin cotloane,
Nicidecum nu trage-obloane,
Sub boltă opacă
N-o lăsa să zacă!

De ţi-e inima-mboldită
De necoaptă minte,
N-o lăsa neîngrădită,
De scaieţi de-i năpădită
Roada bună-i pricăjită,
Trage-nvaţăminte
Şi mergi înainte!

De ţi-e inima...

Olivia Pocol

citat din volumul de versuri Apusul unei crizanteme de Olivia Pocol (3 februarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui U.E.R. George Corbu

Corbu ne-a chemat pe *cracă*,
Şi-a promis şi fericire...
Se-nţelege numai dacă
Vulpile n-o să-l admire!

epigramă de Constantin Păun (2006)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

După certuri mai vechi, urări la împăcare

Mi-a spus: "Mereu să-ţi împlineşti,
Orice speranţă, mă pricepi?!"
Zic: "Ţie tot ce tu-mi doreşti!"
Şi-mi răspunde:... "Iar începi?!"

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-o să am

N-o să am niciodată un cântec,
pierdut într-un clar de pădure!
Şi asta numai pe motiv,
că notele mele muzicale,
sunt izvorâte din ecourile,
paşilor tăi de ciută,
într-o poiană,
atunci când cerul,
se întâlneşte cu pământul
şi când piepturile florilor,
pocnesc de sufletul meu,
care-ţi vine mereu la rădăcină,
ca un izvor cristalin,
obosit de aşteptare
şi de prea plin!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazino

La noapte va ploua cu stele
Dar nu vă temeţi, căci vă zic:
A mai plouat şi altă dată
Şi nu s-a întâmplat nimic!

La drept vorbind, o stea nu cade...
Ea arde mii şi mii de ani
Iar eu vă zic: să nu vă temeţi,
La noapte va ploua cu bani!

"Les jeux sont faits", precis la noapte
Din ceruri va ploua cu bani!

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai mai trăit o zi şi încă-o noapte

Ai mai trăit o zi şi încă-o noapte
nevătămat te-ai deşteptat în zori
să mulţumeşti acestor simple fapte
eşti încă viu, deşi ţi-e scris să mori

Au fost pierit atâtea generaţii
în jurul tău se-ntâmplă grozăvii
cutremure, incendii, inundaţii
războaie fratricide, zi de zi

Fii înţelept, trăieşte, cu măsură
şi nu uita că ierburi şi livezi
pe trupul stins al altora crescură

Tu mai respiri, mai guşti, mai poţi să vezi
eşti prinţ moştenitor peste natură
şi taina morţii încă o sfidezi!

sonet de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!