Vinovatul

Şira spinării a Terrei,
Abia la sfârşitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.

I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Şi silozuri nucleare.

Pe cer, sub apă şi pe sol,
De la pol până la pol,
Mişună fără-ncetare,
Arme de exterminare.

Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.

Şi nu-i greşit de s-ar spune
Că nimic nu va rămâne,
Din ce natura a dat,
Omul a realizat.

Ca să-ndepărtăm de noi
Primejdia de război,
Să demascăm vinovatul;
Priviţi-l!... Este savantul!

Catapultele primare,
Oglinzile incendiare,
Praful de puşcă inflamant,
Au fost făcute de-un savant.

Cu sufletul întunecat
Şi geniul rău, a inventat
Arme noi, teribile,
Cu urmări oribile.

Oare ce fel de fiinţă
Poate fi omul de ştiinţă,
Ce face plecat pe planşe
Schiţa armei ucigaşe...

A dovedit mai curând,
Purtând numai arme-n gând,
De distrugere în masă,
O ferocitate crasă.

Are în minte răceală,
În sufletul său are smoală,
Are în inimă otravă
Şi e mort după gâlceavă.

Căutând cu-nfrigurare
Şi chiar cu exagerare
Arme noi pentru război,
Totul este rău în voi.

Savanţi, voi distrugeţi toate
Purtătoarele de moarte,
Să dispară pe vecie
Bombe, viruşi, sărăcie.

Puneţi capăt prin urmare
Cercetării nucleare,
Schimbând-o prin orice mijloace
În preocupări de pace.

Împlinindu-vă menirea
De a duce omenirea
Spre lumină, înflorire,
Bunăstare, fericire.

Nu vă arogaţi menirea
De-a distruge omenirea...

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

S-a sfârşit cum s-a sfârşit şi-al doilea război mondial,
Fără să se fi decis învingătorul ideal
Care să întindă mâna învinsului plecat, spăşit
Să recunoască deschis că amândoi au greşit
Când au cerut mulţimilor să-mbrace haina ostăşească
Şi cu armele în mâini o rezolvare să găsească
Problemelor în litigiu cu mijloace militare,
Limitate la principiul din noi doi care pe care,
În loc să stea la Masa Verde pentru pace justă, dreaptă
Pe care cu-nfrigurare omenirea o aşteaptă.
A dat însă curios învingători dezbinaţi
Constituiţi în lagăre cu învinşii combinaţi
Fiecare căutând să impună pacea lui,
Singura-n stare să pună stavilă războiului.

*

După patruzeci de ani de discuţii fără rost
Primejdia a rămas mai mare decât a fost
Că tot căutând soluţii în problema dezarmării
Omenirea a ajuns apogeul înarmării
Şi nu mai poate fin nimeni să nu vadă totul clar:
Trăim sub ameninţarea unui război nuclear,
Care va mătura Terra ca o coadă de cometă,
Pustiind-o pe vecie, dintr-o idee dementă.

*

Şi totuşi o şansă este pentru supravieţuire
Dacă propunerea are cuvenita preţuire.
Pur şi simplu nu mai faceţi cheltuieli pentru-narmare
Stocul existent fiind şi aşa destul de mare,
Ţinând cont că bietul om nu moare decât odată,
Iar omenirea nu poate să aibă o altă soartă.

*

Diplomaţi, oameni politici, nu mai vorbiţi inutil
Dacă voi n-aveţi nevoie, daţi totul pentru copil.
Cheltuind sume imense, luptând pentru dezarmare
Daţi impresia că faceţi totul pentru înarmare
La fel ca în aforismul lansat de unul din voi,
Dacă vreţi să fie pace, vă pregătiţi de război.
Militari de orice arme, specialităţi şi grade,
Războiul sau pacea lumii pe umerii voştri cade
Voi faceţi ca orice armă să tacă, să ruginească,
Iar de soarta omenirii raţiunea să vorbească
În primul rând pentru voi drumul păcii e cel bun
Altfel puteţi deveni banală carne de tun.
Şefi de state, parlamente, nu ezitaţi nici un moment
Interziceţi fabricarea oricărui nou armament
Reduceţi fără cruţare bugetele militare
Şi folosiţi fondurile în scopuri utilitare.

*

Organizaţii, popoare, impunându-vă tăria
Apăraţi umanitatea, ocrotiţi copilăria.

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţările sărace nu pot crea arme nucleare, le-ar costa prea mult. Iar aceste arme vechi sunt atât de ieftine, încât ţările sărace le-au acceptat, dar ele nu pot fi folosite în război. În război, astfel de arme sunt deja inutile. Nimeni însă nu a prevăzut posibilitatea ca aceste arme să fie utilizate de indivizi şi în acest fel a apărut noul fenomen al terorismului.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, guvernele se concentrează pe distrugerea vechilor arme, aruncându-le în ocean, vânzându-le ţărilor care sunt sărace şi nu-şi permit arme nucleare. Şi toţi aceşti terorişti provin din ţările sărace, cu aceleaşi arme care au fost vândute ţărilor lor. Iar ei profită de o protecţie ciudată: nu poţi folosi arme nucleare împotriva lor, nu poţi arunca bombe asupra lor.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naţiunile au devenit lipsite de importanţă din cauza armelor nucleare. Dacă lumea poate fi distrusă în doar câteva minute, singura alternativă poate fi ca întreaga lume să fie unită. Acum nu mai poate rămâne divizată; divizarea sa este periculoasă, întrucât divizarea se poate transforma în război în orice clipă. Divizarea nu poate fi tolerată. Numai un singur război este de ajuns pentru a distruge totul şi nu a mai rămas mult timp pentru ca omul să înţeleagă că trebuie să creăm o lume în care să nu existe nici cea mai mică posibilitate a unui război.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra nostra

Pe undeva,-ntr-un colţ de infinit,
Pe o planetă cu pământ şi ape,
Cu miere şi cu lapte să se-adape,
Trăia în pace omul, fericit,

Alături de jivine, pasări, flori,
Sub cerul veşnic liber plin de soare
Fără a şti de taxe, poluare,
Ori cât va fi benzina mâine-n zori,

Până-ntr-o zi, din ginta nu ştiu cui,
Când peste deal privind, un oarecare,
I se păru că iarba îi apare
Mai verde decât cea din jurul lui,

Dând buzna peste ceilaţi, cu ciomege,
Urmat de alţi zevzeci, ca nişte zmei,
Luptând pentru pământ şi pentru zei
Până acum, tot muşchiul fiind lege,

Doar că de-o vreme facem câte-o pace
Să construim statui pentru eroi
Şi mai sofisticate arme noi
Spre-a ne ucide mult mai eficace,

Căci ne-ntrebăm, văzând aceste fapte,
Noi oamenii de rând, noi truditori,
Cum de pământu-acceptă-aşa orori
Când am uitat de miere şi de lapte,

Fiindcă Terra e îndurătoare
Şi-atât de bună este ea cu toţi...
Cât am fi noi de răi şi de netoţi,
Ne-nghite... fără arme nucleare!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încetaţi!

Oh, voi, oameni însetaţi
De a focului putere
De pustiuri şi tăcere,
Încetaţi, voi, încetaţi!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!

Vreţi să treceţi în nefiinţă
A omului conştiinţă?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeţi c-o rachetă?
Vreţi să faceţi un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!

Catastrofa de-o iubiţi
Şi de vreţi apocalipsul,
Vreţi la luptă să porniţi,
Ca să vedeţi paradisul
Şi să vă-nfăptuiţi visul?

Prea bine! De asta doriţi,
Puteţi s-o înfăptuiţi!
Cerul albastru, 'nalt, senin,
Voi îl umpleţi de venin!
Nori negri şi fumurii,
Furtuni grele, cenuşii,
Ridică-n văzduh nisipul,
De Pământ se alege praful!
Tot se apropie de sfârşit,
Lumea parcă a înnebunit!

Susţineţi că este ştiinţă
Să treceţi în nefiinţă?
A omului născocire
Prin înalta sa gândire...

Dacă mintea poate concepe
Şi de creierul percepe,
De oricine se pricepe,
Atunci... toată astă scofală,
Gândind bine, e-o aiureală!

Dar mai bine-i să-ncetaţi,
Căci prea rău vă înşelaţi!
Nu vrem arme nucleare,
Nici pregătiri militare!
Nu vrem bombe atomice
Şi nici arme cosmice,
Terestre sau chimice!

Nu-ngropaţi în întuneric
Prin dezastru neutronic
Tot ce s-a realizat
Pe Pământul nostru drag.
Noi nu vrem să poluaţi
Atmosfera, cerul, marea,
Vrem numai să încetaţi,
Să ne ascultaţi chemarea!

Dacă atomul este bun,
Nu faceţi din el un tun;
Folosiţi-l cu ştiinţă,
Să fie de trebuinţă,
Să dea lumii energie,
Aşa cum scrie-n chimie.

Arme noi voi căutaţi,
Pământul să-l terorizaţi?
Vă gândiţi doar la putere
Şi priviţi cum lumea piere
Fără pic de milă pură,
Ci doar plini de multă ură?
Nici un pic de dragoste
Nu există pentru voi,
Sentimente, linişte,
Le-aţi aruncat la gunoi?

Şi-n loc să vă dezarmaţi,
Tot la moarte condamnaţi!
Asta-i o mare prostie
Lipsită de omenie.

Dar de gândiţi doar la omor,
Ce lăsaţi pentru viitor?...
Numai praf, pulbere, scrum,
Urmate de mult, mult fum?

Civilizaţia omenească
Voi visaţi să se sfârşească?
Vreţi Pământul un pustiu,
Ca un deşert străveziu?
Lipsiţi fiind de manieră,
Vreţi să-l transformaţi în seră?

Puneţi mâna pe creion,
Calculaţi cu duşmănie
Şi apăsând pe un buton,
Voi operaţi cu mândrie?!
Trageţi simplu de-o manetă,
Declanşând mica rachetă,
Ce totul poate preface
În ţepi, pulberi, scrum şi ace?!

Pământul îl bombardaţi,
În aer îl aruncaţi!
Şi asta vă face plăcere,
Căci aţi câştigat putere!
Însă când Pământul piere,
Nu există nici putere!
Căci de tot s-a dus, s-a dus;
Iar de totul aţi distrus,
Nimic nu aţi câştigat,
Ci degeaba aţi lucrat!

Dar mai bine încetaţi,
Căci prea rău vă înşelaţi!
Noi vrem să lucraţi cu ştiinţă
Pentru oameni, conştiinţă;
Şi-n slujba omenirii,
Nu-n scopul distrugerii.

Cu un simplu avion
Şi cu un banal buton,
Cu-a voastră creaţie
Distrugeţi o civilizaţie?

Vreţi puteri politice
Cu arme balistice?
Credeţi că astfel câştigaţi
Tot ceea ce voi doriţi?
Toate câte le visaţi
Astfel n-o să dobândiţi!

Rachete intercontinentale
Pe pământ, aer şi sol,
În armură şi cu zale
Le desfăşuraţi în zbor.
Şi vreţi pentru viitor
Să fie mai multe în zbor?

Faceţi noi antrenamente
Pentru alte armamente
Şi mai distrugătoare,
Pe pământ, ori zburătoare.
Întemeiaţi noi cercetări
În sectorul defensiv,
Pentru a avea întăriri
În momentul decisiv.

Şi astfel a-narmării cursă
Continuă la nesfârşit;
Dintr-o inepuizabilă sursă,
Pe un drum lung, ce-i infinit!
Invadaţi ţări subjugate,
Popoare nevinovate,
Tot în cale devastaţi,
Ucideţi şi devoraţi.

Şi o nouă armă aţi descoperit,
Căci laserul acum s-a ivit,
Puterea din nou aţi găsit!
Laser – arma viitorului,
În centrul omorului?

Arma cea distrugătoare,
Raza cea ucigătoare,
Care tot ce întâlneşte,
Pe dată, pe loc topeşte.
Rachetă ori satelit,
Laserului nu se opune,
Căci, distrugător vestit,
El pe dată le răpune,
Fiindcă este iscusit.

Şi-narmarea nu se opreşte,
Ci din nou la start porneşte...
Dar mai bine-i s-o stopaţi,
Opriţi, oameni! Încetaţi!!!

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

O genetică greşeală...
Nu prea e mare scofală!
Căci, de la un timp încoace,
Maimuţa în pomi nu mai zace...
Ea a coborât din copac,
Pentru a face azi: "PAC! PAC!"
Şi fiind coborât din pom,
Pe dată s-a denumit... OM.
Din maimuţe a evoluat,
Fiind foarte înzestrat,
Iar de ele s-a desprins,
Fiind cu munca deprins;
Munca şi învăţătura,
Ce i-au definit făptura.
Şi-ntr-un timp relativ scurt,
A învăţat foarte mult;
Astfel a apărut ştiinţa,
Ce i-a răscolit fiinţa.
Multe lucruri a-nvăţat,
Ajungând civilizat.
Un om cult şi educat,
Raţional, cumpătat.
Dar simpatica făptură
Fu cuprinsă şi de ură...
Şi chiar împotriva lui
Şi-a întreg Pământului;
Astfel a apărut printre noi
Acel oribil cuvânt: război!
La început cu suliţe, săbii,
Paloş, scut, lănci şi corăbii
Şi cu săgeţi trase din arc
Sau chiar dintr-o arbaletă;
Aducând mai târziu în "ţarc"
Multe bombe-ntr-o rachetă.
Armele s-au modernizat,
Căci vremurile s-au schimbat.
S-a ajuns la tun, pistoale,
Puşti vechi, tradiţionale,
Elicoptere, avioane,
Maşini, tancuri, camioane,
Arme din ce în ce mai "grele",
Mai distrugătoare, rele.
A-nceput cu bombe atomice,
A continuat cu chimice
Şi cu arme biologice,
Iar în spaţiu cosmice.
Apoi cu arme nucleare
Şi altele asemănătoare.
Dar mai bine şi-ar da seama
Omul că nu-i bună arma
Şi-narmarea ar opri-o,
Nu mereu ar tot mări-o...
Ca omul să mai trăiască
Lui însuşi să-şi dovedească
Că nu-i o genetică greşeală
Fără prea mare scofală...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este deosebirea între Putin şi Hitler? Hitler nu avea arme nucleare de distrugere în masă.

aforism de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce prizonierat

Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Eşti prizonieră, ţi s-a dat de ştire
Mai mult decât orice închipuire
Condiţii nu pui tu, deci ia aminte!

În luptă nu intrai de aveai minte,
Zadarnic priveşti jaful cu uimire,
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Eşti prizonieră, ţi s-a dat de ştire.

Pe sânul tău stă mâna lui fierbinte,
În zale-i îmbrăcat, în strălucire
Un cavaler cu inimă fierbinte,
Sărmană inimă, de fericire

Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul secolului XXI

Candela arde tristă în perete,
Peste noi cad bombe, gloanţe de război,
Prostia lui Putin fără de regrete
Ne aduce moartea aproape de noi.

Mor atâţia oameni fără nici o vină
Pentru paranoia... pentru un nebun,
Nu credeam că astăzi în secol lumină
S-avem omenirea iar carne de tun.

Dă Doamne pe Terra iubire şi pace,
Ura să dispară, cearta dintre noi,
Că această boală nocivă ce zace
Se numeşte Putin, se cheamă gunoi...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetăţii
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenuşii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viaţă şi de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni şi arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar şi din compot, chiar şi din fluturi,
cu o singură condiţie însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele şi lupii.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"S-a ajuns la linia roşie a Umanităţii: Niciun stat din lume, niciun lider mondial nu-şi poate permite să ameninţe celelalte ţări cu armele nucleare strategice. Omenirea a ajuns prea departe şi totul poate deveni neant de mai multe ori pe Pământ. Este vina noastră a tuturor locuitorilor fragilei noastre planete, este vina statelor, guvernelor lumii că s-a ajuns, aici, în bezna istoriei, în lipsa totală de respect pentru viaţa oamenilor cu suflete dumnezeieşti. Forţele Raţionale, Forţele Binelui să treacă curajos, demn la ofensiva împotriva Morţii, Urii, Dezumanizării, Armelor nucleare, armelor de distrugere în masă! Să punem capăt şi răboaielor interne asupra propriilor cetăţeni executate de guverne iresponsabile, cinice, antiumaniste, însă purtând titulaturi pseudodemocratice."■🌠
🌈Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea merge pe un drum, un drum foarte periculos. Omul s-a apărat totdeauna contra altor oameni, contra naturii înconjurătoare. Totdeauna a violentat natura. Şi a ieşit o civilizaţie bazată pe forţă, pe frică şi dependenţă. Tot ceea ce se cheamă progres tehnic nu a servit niciodată decât pentru a produce confort, standardizare şi arme pentru a păstra puterea. Noi suntem sălbatici, folosim microscopul ca pe o bâtă. Este greşit!

citat din Andrei Tarkovsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există aşa ceva, ca un sistem de arme nucleare bun. Nu există nici o modalitate de a asigura securitatea naţională prin armele nucleare.

citat din Herbert F. York
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La arme

Auzi!... Departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi:
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
E sora noastră cea mezină,
Gemând sub cnutul de Calmuc,
Legată-n lanţuri e-a ei mână,
De ştreang târând-o ei o duc.
Murit-au? Poate numai doarme
Şi-aşteaptă moartea de la câni?
La arme!
La arme dar Români!

Pierit-au oare toţi vultanii
Şi şoimii munţilor Carpaţi,
Voi, fii ai vechei Transilvanii,
Sunteţi cu totul enervaţi.
Şi suferiţi în înjosire
De la Braşov pân la Abrud,
Ca să vă ţină în robire
Fino-Tătarul orb şi crud.
Şi nimeni lanţul n-o să farme,
Nu aveţi inimi, n-aveţi mâni?...
La arme, la arme,
La arme, fraţi Români.

Iar tu, iubită Bucovină,
Diamant din stema lui Ştefan,
Ajuns-ai roabă şi cadână
Pe mâni murdare de jidan.
Ruşinea ta nu are samăn,
Pământul sfânt e pângărit...
Mişel şi idiot şi famăn
Cine-ar mai sta la suferit...
De-acuma trâmbiţi de alarme!
Nălţaţi stindardul sfânt în mâni,
La arme!
La arme dar Români!

Pierduţi sunteţi pe Criş şi Mureş...
E moarte, e leşin, e somn?
Au Dragoş nu-i din Maramureş,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-au frânt a duşmanilor nouri,
N-au frânt pe Leşi şi pe Tătari,
Au Dragoş, vânător de bouri,
N-o să vâneze şi maghiari?
Ruşine pentru cel ce doarme,
Sculaţi ca să nu muriţi mâni.
La arme,
La arme dar Români!

Din laur nemuritoare ramuri,
O! ţară, pune-n frunte azi,
Şi-n tricolorul ş-a lui flamuri
Să-nfăşuri pieptul tău viteaz,
Şi smulge spada ta din teacă
Şi-ţi cheamă toţi copiii tăi
Şi la război cu dânşii pleacă –
Cu fii de şoimi şi fii de smei,
În valuri crunte să se farme
Calmuci, tătari, duşmani, stăpâni...
La arme, la arme!
La arme, fraţi Români!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost nimeni şi nu este

Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio fiinţă
Să-mi aşeze bucuria
În inimă prin credinţă

N-am găsit pe nimeni chiar
Fiinţa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste şi har
Sus pe stâncă să m-aşeze

N-a fost nimeni şi nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieţii creste
Dar trăind aşa frumos

Nimenea nu a iubit
Omenirea ca şi El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel

Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl— veşnicia
Ce Însuşi ne-a dăruit

N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veşnicie

El ne-a spus că Tatăl Său
El iubeşte omenirea
Şi vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea

De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune

Pe cel care prin credinţă
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruinţă
Căci prin sânge e spălat

Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo fiinţă
Să trăiască aşa de drept
Viaţa asta-n biruinţă

Singurul ce-a biruit
Aici orişice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare

Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Şi-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora

A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuşi înaltul
A dat omului un rost

Numai El ne-a învăţat
Pe vrăşmaş să îl iubim
Din sufletul cel curat
Şi aşa— să-l biruim

Biruind rău prin bine
Viaţa nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim

Isus e Lumina lumii
Însuşi El a susţinut
Sub privirile mulţimii
Căci pe oameni i-a iubit

Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Şi un suflet nou curat

În lumină eşti lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe braţe să ne ţină
Mitrele ce îl iubim

Despărţiţi de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nţelepciunii
Vrem viaţa cu folos

Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veşnicia
Noi viaţa să i-o dăm

Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar şi robi în cerul sfânt

poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu s-ar fi inventat cuvântul, oare prin ce mijloace/unelte/arme s-ar fi putut comunica promisiunile, sentimentele şi gândurile?

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este aşa de prost încât face arme nucleare şi le îmbunătăţeşte astfel încât să fie de 1000 de ori mai distructive decât arma nucleară care a fost aruncată asupra oraşului Hiroshima. Dacă ei continuă în această direcţie, va însemna sfârşitul speciei umane aşa cum o ştim. Fiinţele umane nu sunt suficient de înţelepte încă pentru a-şi folosi tehnologia lor inovatoare.

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terorismul are numeroase implicări adânci. Una este că din cauza armelor nucleare, naţiunile îşi revarsă energia în acest domeniu, gândind că armele vechi sunt depăşite. Ele sunt depăşite, dar încep să fie folosite de indivizi. Şi nu poţi folosi armele nucleare împotriva indivizilor – ar fi un lucru stupid. Un individ terorist aruncă o bombă, dar acest fapt nu justifică trimiterea unei rachete nucleare. Ceea ce vreau să accentuez este faptul că arma nucleară a dat unor fiinţe umane individuale o anumită libertate de a utiliza vechile arme, o libertate care nu era posibilă pe vremuri, întrucât guvernele foloseau, de asemenea, aceleaşi arme.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-ne

Lăsaţi-ne în pace şi-n nevoi
În ţara sărăcită şi trădată,
Să n-o târâţi cu forţa în război
Şi nu-i mai puneţi ţintele pe hartă!

Nu faceţi din soldaţi carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt şi bun,
Doar pacea este unica avere...

Voi vreţi, cei din apus şi răsărit,
Să semănaţi pe glob doar panică şi ură,
Cu ace şi cu boli ne-aţi umilit
Şi ne-aţi călcat adânc pe bătătură...

Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbaţi cu foc şi sânge harta!
Cu gândul hâd şi suflet de strigoi,
Voi vreţi cu tancuri să-i decideţi soarta...

Vă credeţi mari, dar sunteţi nişte sclavi
Ai marilor magnaţi,... marionete,
Săraci în duh şi de arginţi bolnavi,
Producători de bombe şi rachete.

Lăsaţi-ne, c-avem eroi destui,
Noi încă-i auzim cum gem sub cruce,
Războiul ne înfioară ca un cui
Când viaţa, însăşi, este la răscruce!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!