Moş Ene

De când noaptea s-a lăsat
Mă cuprinde-o dulce lene
Nu mai e mişcare-n sat
Somnul cade peste gene.

De pe deal luna bălaie
Urcând pe boltă alene
Varsă peste noi văpaie
Somnul lunecă pe gene.

Făcliile nopţii se-aprind
Umbre se resfir în trene
Gândurile mă cuprind
Somnul s-aşază pe gene.

Şi zefirul zburdă lin
Peste dealuri şi poiene
Totul e de farmec plin
Somnul picură pe gene.

Păsările în frunziş
Îşi ascund căpşoru-n pene
Într-o boare pe furiş
Somnul vine pe furiş.

Curge la sfârşit de vară
Sângele domol în vene
Ca o plăcută povară
Somnul apasă pe gene.

Şi-n această feerie
Vreau să dorm ca după scaldă
În deplină armonie
Lângă inima ta caldă.

Să visez că-mi spui poveşti
Legănându-mă alene
Să-mi şopteşti că mă iubeşti
Cu glas dulce de... Moş Ene.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul somnului

Plăcut e somnul lângă o apă ce curge,
lângă apa care vede totul, dar amintiri nu are.
Plăcut e somnul în care
uiţi de tine ca de-un cuvânt.
Somnul e umbra pe care
viitorul nostru mormânt
peste noi o aruncă, în spaţiul mut.
Plăcut e somnul, plăcut.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Somnul este doar o moarte
Şi în moarte se coboară
Şnururi de lumini şi şoapte –
Trenuri într-o altă gară.

Este un izvor de stele
Poposind pe pleaopa grea,
Umbră care se desface
Peste tâmplele de nea.

Somnu-i literă albastră,
Printre gene răsărită,
Un popas în timp, acasă,
O iubire nerostită.

Trec în gând mărgăritare...
Gară de lumină – somnul,
Ne îmbracă-n albe zale,
Spre odihnă, întru Domul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzleţe insomnii comune
Şi dănţuiesc odăile caverne.

Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Şi somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.

Şi frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, şoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.

Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...

poezie de Ionuţ Popa din Valuri
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre somn

Nu vreau să vină somnul vieţii.
Vreau doar somnul dimineţii.
Somnul vieţii e ca noaptea,
El aduce numai moartea.

poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Domnul suprem

Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri şi tainice şoapte
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine şi creşte
Îşi scutură frunzele veştede somnul
De cade o floare o alta-nfloreşte
Că-n totul şi toate eşti Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Şi iarna din stele de-şi scutură somnul
Eu ştiu că şi iarna e parte din Tine
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea copilăriei

Nu ademeniţi noaptea cu păduri adormite,
ori râuri cu peştişori de aur
când mamele îşi culcă copiii cu poveşti
şi-n ochii lor somnul e sub gene,
ca un freamăt care te acoperă cu frunze
de-ţi înfăşoară liniştea după trup
şi sufletul cade ascuns
în simfonia dragostei.

Noaptea asta mi-e o mamă iubitoare
îmbrăcată-n straie pe care razele lunii
o fac mai frumoasă decât o zână
şi nu pot să adorm decât privind-o
ca un bărbat uitat
în copilărie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Ene

Ştim cu toţii că Moş Ene,
Zeul Somnului, tăcut,
Vine noaptea pe la gene,
Pe furiş, în aşternut.

Uneori şi la serviciu,
Moşul cel nemuritor,
Pleoapele, dintr-un capriciu,
Ni le-nchide-ncetişor.

poezie de George Budoi din Poezii (28 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn printre gene

Bate vântul în fereastră,
Parcă-i semnul tău discret,
Mă reped să deschid uşa,
Nu eşti tu, e alt poet.

Vrea şi el să mă sărute,
Să-mi închine rimele,
Îi spun că tu eşti pe valuri,
El îşi cară umbrele.

Dar în somnul printre gene
Şoaptele tale aud,
Te apleci, mă iei în braţe,
De mine iar eşti flămând.

Nu doarme sub noi nici patul,
Nici poetul, spun în gând,
Care a venit la mine
Să prindă-n iubire rând.

Dar nu-mi pasă, tu eşti dorul
Trupului, inimii mele,
Te cuprind cu visele
Şi ne-ncununăm cu stelele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de singurătate

Cele mai anoste visuri sunt acelea fără tine,
Dar decât realitatea nu-i vreunul mai banal;
M-am trezit la el de-o clipă şi-n a doua simt că-mi vine
Să mă culc la loc, dar somnul meu e foarte matinal.

Visurile fără Domnul cel plecat cu noaptea-n cap,
Sunt coşmarul vieţii mele, botezat Realitate;
Din a lor încercuire până seara nu mai scap,
Sărind zilnic peste somnul de frumusingurătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi beţi

vanii dormeau somnul berii
într-o grămadă mări
cică nimeni nu putea trage
de timp (!?) - erau umbre
pe pământ -
mirosul berii se ridică din gră
madă şi plutea în tot parcul
o duhoare de bu
toiul somnului
era somnul greu
somnul berii
câteva sticle cu bere
jumătate pline
jumătate goale
păzeau somnul beţivi
lor nu le pasă (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu ştiai...

Îţi spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu ştiai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
şi a văzut, cum văd şi eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârşitul dans al luminii
n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Şi-atunci... m-am întors
în somnul pietrei şi-n mine,
în uitare şi-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând nedormit

Coboară odihna divină
Toate sufletele au adormit
Rămâne aprinsă o lumină
Umblă un gând nedormit

Bate-n geam intră în casă
Aşezat la taclale cu un vis
O vază înflorată pe masă
Cu flori parfumate de iris

E gândul meu nu-l pot opri
Îşi caută un suflet preţios
Nu am zloţi pentru-al plăti
Îl vreau obosit si somnoros

Umblă -n inima mea rănită
Găseşte pulsul ei rapid
Inima se lasă de el vrăjită
Pornesc pe un teren arid

Se-uneşte visul cu gândul
Înalţă iubirea lor la cer
Afară dă târcoale vântul
Să descifrează al lor mister

O lacrimă de fericire cade
Visul gândului a fost împlinit
Se nasc iubirile profunde
Somnul pe gene a venit

Pe un pămînt arid a înflorit
Coboară Luna să-mi vegheze
Somnul ce acum sa trezit
Vrea ca visele să-mi le coreze

Se-asează geană peste geană
Se sting luminile la geam
Suflet linisit ceasul îţi sună
E dimineaţă cântă păsările-n ram

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valuri line de iubire

Alene coborând pe dealuri
Încet amurgul s-a lăsat
Nici apa nu şopteşte-n maluri
Şi-atâta linişte e-n sat.

În grabă una câte una
Făcliile nopţii s-aprind
În zare se vesteşte luna
Iar eu în braţe te cuprind...

Şi îmbătaţi de fericire
La piept strângându-te cu dor
Pe valuri line de iubire
Ne legănăm plutind uşor.

Nu ştim, e cânt sau poezie
Un freamăt dulce în frunziş
E noapte clară şi târzie
Căci timpul trece pe furiş.

Răpiţi de vraja fără seamăn
Am vrea ca vremea-n loc să stea
Când visurile noastre deapăn
Cu fir de doruri dragostea.

Iubito!... Iubite!... şoptim cu drag
Sfânt adevăr cât ne iubim
Cu-al lacrimilor mândru şirag
Noi inimile ne-mpodobim.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri îmi displac la nepoata mea: atunci când nu-şi face somnul de după amiaza şi atunci când nu mă lasă nici pe mine să mi-l fac.

citat din Gene Perret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul raţiunii

Tu, raţiunea mea, ai somnul liniştit,
căci te veghez şi-ţi mângâi răsuflarea
cu şoapte de alint, iar monştrii sunt doar mit,
şi nu-şi găsesc, în somnul tău, chemarea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macul (Papaver somniferum)

E simbólul lui Moş Ene,
Zeul Somnului, tăcut,
Care vine pe la gene,
Pe furiş, în aşternut.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (28 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Când soarele scapă vederii,
Şi peste sat se lasă seara,
Vine vremea privegherii,
Rămâne mută şi moara.

Somnul nopţii lin coboară,
Pe cer luna se aprinde.
Nici o pasăre nu zboară.
E linişte, cât cuprinde.

poezie de Dumitru Delcă (31 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la 72 de ani

(mie însumi)

Îmi fierbe sângele în vene,
Mă simt mai tânăr astăzi ca şi cum
Aş fi lăsat la margine de drum
Să sorb din cele damigene...

Atent mă uit la foto în album
Şi văd doar riduri pe la gene
Îmi fierbe sângele în vene
Mă simt mai tânăr astăzi ca şi cum...

Mă mişc greoi, mă mişc alene
Sunt tot o arşiţă, sunt tot un fum
Simt anii cum se-adună în duium
Dar nu mă las cuprins de lene...

Că-mi fierbe sângele în vene!...

hipersonet de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goya zicea că somnul raţiunii naşte monştri. Da, e adevărat probabil. Dar şi somnul dragostei naşte monştri. Şi somnul încrederii în ceilalţi.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul meu de ape

Împotrivit cu somnul în subţiori de crin,
Mă-ntunecă de-o vreme galopul prin oglindă;
Visez mărunt pe pleoape ninsoarea şi mă-nchin,
În clocot alb de suflet, orbirea să-mi cuprindă.

Zvâcnesc în mine-ngheţul albastru şi duios
La ceas târziu de sete, cu tâmpla peste tâmplă,
Şi-n cel din urmă cântec ce-mi vine pân’ la os,
Mă răsucesc din lutul ce palid mi se-ntâmplă.

Nu-i moarte să mă piardă prin zboru-i de pământ,
Nici aripă să doară, când frigul mi se stinge;
Atât de plin mă strigă cuvântul din cuvânt,
Şi-atât de nesupusă prin umăr mă voi frânge.

A dezertat amurgul din cheagul lui rotund
De flacără şi piatră, în somnul meu de ape;
Mi-e crud şi aspru mersul în care mă scufund,
Şi-n liniştea-i cuminte mă mint tot mai aproape.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!