Cerşetoarea

O fetiţă mică plânge sub fereastră la conac,
Ca argintul sună-ntrânsul râsul vesel şi buimac.
Plânge-ncet fetiţa prinsă de al toamnei frig de-amurg.
Cu mânuţa degerată şterge lacrimi care-i curg.

Lăcrimând ea cere pâine, o fărâmă, cât-de-cât...
De obidă şi de zbucium glasul i se stinge-n gât;
E înăbuşit de larma celor ce pe chef pun preţ,
Şi micuţa stă şi plânge sub râs vesel şi-ndrăzneţ.

poezie celebră de Serghei Esenin (1915), traducere de George Lesnea
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, râsul este relaxant şi este legat de o stare de bine. Atunci când râsul este nervos sau bazat pe o nemulţumire, el nu mai e de fapt râs, este o exprimare a unor sentimente negative într-o manieră persiflantă, dar nu mai este vesel. Acela este un râs tensionat.

citat din Toni Grecu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul ca o enigmă

E o enigmă
cum mă inundă râsul,
de atâţia ani am râs
şi câte fântâni
de lacrimi am strâns,
am râs pe-ntuneric
spre disperarea cuvintelor
ce inundă arterele,
am râs pe lumină
de singurătate,
de prostia umană,
am râs că nu avem
o lege a râsului,
că nu suntem penali
când râdem de parlamentari,
am râs de somnambulii
oraşului modern,
de stele căzătoare,
am râs de moarte,
a dracului râde şi ea...
până şi îngerii
râd în eternitate,
au lacrimi de râs...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv. Câteodată sunt vesel. Vesel de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

poezie celebră de Serghei Esenin din Poezii. Poeme (1957), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, Maică Românie!

"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"

poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata durere

Când e singură nu plânge Gelia pe al ei tată;
Dar cum se iveşte unul, lacrimi îi ţâşnesc deodată.
Nu e sincer cel ce plânge ca să fie consolat,
Cel ce plânge fără martori, plânge cu adevărat.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ascultă unii

M-ascultă unii... ilegal,
Deşi eu mi-s băiat cuminte,
Romantic, vesel, bestial,
Nu am profil... de preşedinte.

E treaba lor... măcar atât
Să facă-n slujba celor care,
Charisma mea le stă în gât
Şi tremură... de supărare.

Nu mă feresc, deja-i târziu,
Tăcerile nu îşi au rostul,
Eu, altul, n-aş putea să fiu,
Deci să intercepteze! prostul.

M-ascultă unii... vai de ei,
Deşi nu tind la posturi cheie,
Fac din metafore scântei
Şi mai iubesc câte-o femeie.

Tin cu Rapidul... pe vecie,
Fac chef cu naşii sau cu finii
Şi tuturor le spun, să ştie,
Eu nu votez decât... Grapini.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastră

Îţi mulţumesc Creatorule
Că mi-ai lăsat o fereastră
Spre lumina albastră
Lasă-mi şi o fărâmă de vis
Nu mai pot suporta acest abis
Dă-mi o fărâmă de lumină
Să mă simt peste umbră stăpână
Dă-mi şi un grăunte de iubire
Şi o fericire în neştire
O, Creatorule,
Dă-mi şi o cruce
Ca să-mi măsor puterile
Dacă o voi duce-o
Sunt fiică de dac,
Dă-mi şi un arc
Dacia mea plânge
Iisus e iarăşi
Răstignit pe cruce

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (6 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul vesel e cimitir vesel datorită musafirilor vii, nu proprietarilor morţi...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud vuind al toamnei vânt

Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârşit.

Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzişul răvăşit
Şi-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins şi sugrumat;
Nu pot tristeţea să îmi strig.

În piept se zbate un suspin
Ştiind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zâmbetul ei vesel, zglobiu, nu mai rămânea decât o fărâmă, foarte tristă.

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul Vesel de la Săpânţa

E un loc unic pe Pământ:
Pe crucea oricărui mormânt
E-un vesel epitaf, aparte,
În care morţii râd de Moarte.

epigramă de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate şi cuvintele nespuse în lacrimi se preschimbă, iar limba noastră plânge, plânge în salivă?

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel autumnal

Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei şi opalini
Împresoară patru zări.

Nu mai e miros de crini
Şi în crâng nu sunt cântări;
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări.

Trista roză fără spini
Umedă de lăcrimări
Tremură din rădăcini,
Dată veşnicei uitări...

Plânge toamna în grădini.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş plânge azi mormântul

Aş plânge azi mormântul şi mâine tot l-aş plânge,
Aş răscoli pământul să-nec durerea-n sânge,
Aş alunga tăcerea sordidelor morminte
Şi aş chema, în veci, pe scumpul meu părinte.

Aş stinge lumânarea la cap ce-ţi stă aprinsă,
Aş da deoparte crucea cu numele tău scrisă,
Aş mângâia pământul cu lacrimile-mi triste
Şi aş sădi un pom în amintirea-ţi tristă.

Aş face o grădină să-ţi fie loc de tihnă,
Sădit in ea sa fie arbuşti de iasomie
Şi undeva aproape să pun o bancă, tată,
Să-ţi fiu tovarăş mut de-acum până la moarte.

Aş face un izvor sa curgă-ncetişor
Şi-n ceas de seară, tată, să ud florile toate
Să-nviorez obrazul de lacrimi străbătut
Şi să sărut mormântul ce mi te-a luat demult.

poezie de Vasile Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

Plânge uneori femeia
Ce aşteaptă-un soţ iubit,
Şi mai plânge dup-aceea
După ce l-a fost găsit.

epigramă de Olimpia Todoran-Gabor din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul umoristului

O, suflet trist şi vesel totodată,
În tine râsul plânge uneori,
Când vede crângul luminând cu flori,
Lumina lor – de-acuma îngheţată.

Tu râzi cu tot amarul şi adori
Să vezi cum râde lumea zbuciumată
Şi veselia asta, cam ciudată,
E una din râvnitele comori

Ce-atrage omul prin a ei căldură
Şi bucurie-n starea cea mai pură,
Făcându-l ca să uite de declin.

Aşa se scurge timpul şi ne pare
Că viaţa bună capăt nu mai are
Şi-abia de auzim al tău suspin...

sonet de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paiaţa

Ca un clown priveşte lumea
Saltimbanc fără scăpare
Tu să râzi, să râdă alţii
Râdeţi toţi în gura mare.
Viaţa este ca balonul
Îndesat cu aer, plin
Vesel se înaltă-n sfere
Fericit de-al lui destin
Dar ajunge-un vârf minuscul
Dintr-un ac plin de rugină
Şi, cu-o găurică mică,
Îl aruncă jos, în tină.
Acul nu-i ce-a fost odată.
E acrit, bolnav şi rău
Nu mai are nici ureche
Dar a-nfrânt destinul tău.
Tu apropiete-n grabă
Saltimbanc cu râs pe faţă
De balonul care moare
Şi insuflă-i din nou viaţă
Apoi intoarcete pe scenă
Cu faţa veşnic zâmbitoare
Paiaţă, chiar de-ţi vine a plânge
Tu aduci pe lume puţin soare.

poezie de Jan Lulu Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Oamenii se-ascund în casă.
E linişte apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.

Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.

Tunete în depărtare,
nopţii îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!