Poetului Gr. Alexandrescu, fostul Arhivar al Statului

Iată un poet ce tace
Şi nici versuri nu mai face!
Şoarecii de la arhivă
I-au ros pana cea activă,
Ş-altă pană nu găseşte
Ca să scrie de trăieşte.

hexagramă de Gheorghe Sion
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană de poet prin ploaie

Îngerul meu păzitor
Are pene ca de gâscă;
Dacă plouă, sigur îs că
El stă la scuteala lor.

Un poet dezaripat,
Mai având o pană doar,
În mână ţinând-o, ar
Mai scrie, dar s-a udat.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie din buric

Robu e o chestie:
Scrie ca o trestie,
Urlă ca o bestie,
Când are congestie.

Robu este un condei,
Scrie despre tot ce vrei,
Mâlc tăcând, precum acei
Peşti, în sos ori în ulei.

Robu e o pană grea,
Scrie despre tot ce vrea;
Nici prea valoros, nici prea
Ieftin, cum poate părea.

Robu este ca un pix,
Care deseori dă chix,
Răstignind un crucifix
Instabil, pe unul fix.

Robu e ca un creion:
Scrie versuri de carton,
Pentru predici din amvon,
Ţinute la megafon.

Robu este ca un stick:
Scrie versuri de nimic,
Şi apoi le dă un click,
Primind like-uri din buric.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

arhivă

Arhivă

Ingrediente păstrate pentru o colivă.

monostih de Gheorghe Leu din Punctul pe i (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia identitară

fireşte că nu ai scris-o
şi nu o vei scrie,
cea mai frumoasă,
cea mai înţeleaptă,
cea mai poezie,
cea care te cuprinde total
fără să te încapă,
cea care e-n tine şi totuşi nu te găseşte,
te creşte şi te descreşte
precum luna o mare,
precum iarba câmpia;
ea nu-i baston pentru orb,
nici portavoce,
intangibilă, incoloră şi inodoră,
ea vorbeşte doar limba sufletului,
de aceea nimeni, niciodată
nu ţi-o poate simţi,
hârtia o refuză,
până şi muzele i-au uitat graiul;
poezia cea mai a ta,
singura poezie,
va veni cândva la-ntâlnire,
dulce, uşoară şi limpede,
se va umple de tine,
lăsându-te rece.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană şi... pană

Există pană de benzină
Şi - câteodată – de motoare.
Avem şi pană de lumină,
Iar unii-au pană de... onoare.

epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul doarme
Pana singură scrie
Aprige versuri

haiku de Mihail Mataringa (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu...

Eu sunt poetul
Fără pană,
Inspir mereu
O poezie
Expir apoi
Cu... pana
Pe coala albă
De hârtie.

Şi scriu...

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şalom Sabat

Eu sunt un vultur plin de măreţie,
Trăiesc din ameţeala cerului;
Tu eşti o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-şi caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aş da pe tine.

De la o vreme, însă,
Eu zbor cu şoimii şi areţii,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.

De la înălţimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipseşte,
Că sunt condamnat la picaj,
Că ai o misiune mai înaltă
şi, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.

Când nu pot să zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el să zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Şi mor, şi mori.

Fie-ne ţărâna uşoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Şi nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.

Sabat Şalom!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet ce scrie versuri albe

Opera-i precum artistul.
Adevăr - lumea să vadă,
Că maestrul face versul
Fără cap... şi fără coadă.

epigramă de Adrian Timofte din Versuri, 2014 (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu versuri îngheţate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpească

El, ca poet, când ceva scrie,
Nici nu coboară, nici nu suie,
Ci merge numai pe loc şes
Şi bate câmpii... cu-al lui vers.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boierii din Moldova au privit cu mare indignare constituţiea Valahiei, pentru că ei cred că numai peste 400 ani poporul nostru ar merita asemine drepturi. Noi, drept răsbunare, râdem auzind de precauţile ce le face Mihai-vodă. Nădăjduim că va veni vremea să vadă nesocotiţii că fără popor nu pot să aibă nici patrie, nici drepturi.

Gheorghe Sion în Corespondenţa cu George Bariţ (1848)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul modern

În ţara noastră, mi se pare,
Că-i superfluu şi desuet
Ca să susţii cu înfocare
Românul că-i născut poet!
Când spui de X că e poet
Şi scrie versuri prin ziare,
Să foloseşti, în mod discret
Şi ghilimele de rigoare!
Că el, crezând că face artă,
Cuvinte pune-n pălărie,
Le-amestecă şi le deşartă
Apoi, pe-o coală de hârtie!
La el, aşa precum se ştie,
Sunt versuri albe reci şi goale,
Lipsite de-orice prozodie
Şi normele gramaticale.
Pe drept se spune că,-n trecut,
La şcoală ( pentru el, supliciu),
Gramatica ar fi făcut
Cu o femeie de serviciu!
A câştigat, de-a lungul vremii,
Ieşind cu,, operele"-n lume,
Trofee, diplome şi premii
Cu necititele-i volume!

La biata lui maculatură,
În lipsa crasă a ideii,
Călcându-se pe bătătură,
Se-ncurcă iambii cu troheii!

Citindu-i stihurile, zic,
Stupefiat, cu indignare,
Că unii nu-nţeleg nimic
Iar alţii, ce li se năzare!

Cum muza nu îi dă târcoale,
Oricine poate ca să spună
Că el înşiră vorbe goale
Ce nici din coadă nu mai sună!

Poeticele lui demersuri,
Citindu-le, eu am dedus
Că,, e uşor a scrie versuri
Atunci când n-ai nimic de spus"!

poezie de Ion Moraru din Colţii morarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu oricine poate scrie versuri e poet.

citat celebru din Ben Jonson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforistul trăieşte cu atât mai mult cu cât scrie mai puţin... Dacă vrea să fie nemuritor, ar face bine să nu scrie nimic...

aforism de Mihail Mataringa (28 iunie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cărţi şoarecii
au ros doar ce le-a plăcut
Shakespeare şi Goethe

senryu de Ştefan Gh. Theodoru
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet

Maestre, pana ta cu care
Semnezi poemele-ţi celeste,
Are-un defect destul de mare:
Cuvântul "sânt" îl scrie "este"!

epigramă de Giuseppe Navarra din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un încăpăţânat care se chinuie să scrie versuri

Eu nu mă las de poezie,
Nu îmi voi face testamentul,
Şi susţin asta cu tărie:
Încă mă chinuie talentul!

epigramă de Adrian Olteanu
Adăugat de Adrian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet ermetic care face mult caz de muzicalitatea versurilor sale

Ai prins a intona printre octave
Şi versuri dolofane, şi versuri mai şiştave,
Şi-n cheia portativelor visării
Tu n-ai trecut de semnele-ntrebării...

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul face şi tace, altul tace şi place, al treilea tace şi tace...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!