Cioburi de lumină
Cristal ți-e trupul în vârtej de fuste
și ochii-ți sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,
cu rouă-albastră. Dezmierdări puține
sunt și vor fi - ce încercari înguste
să-ți miște fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline
contururi. Tu, întemnițat odor
în universul lumilor barbare,
mai șterge-mi rana pân' o fi să mor
în lupte-adânci. Îți cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalț iubirea dincolo de soare.
sonet de Ionuț Popa (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre fuste
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
- poezii despre apicultură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Glossă mamei care nu mai vine (de dincolo de noi)
Pe cerul de mătasă, undeva,
Un înger ai și tu, de catifea,
Cu aripi moi, cu pleoape-nlăcrimate...
Unite,-n universuri separate,
Comunicând când ne doboară griji,
Ori când îți pun în gând vreo întrebare,
Când lacrimă din lacrimi, ochii-ți triști,
Îți cată chipul blând printre icoane...
Pe cerul de mătasă, undeva,
Parcă uitând de-a dorului povară,
Apare iar, în vis, măicuța ta...
Simți dulcea-i mângâiere de fecioară...
Și lacrima ți-e miere, grâu și mir,
Chipul din ceață parcă se desprinde,
Ai vrea, alături, fie-ți iar... Amin!
Dar drumurile voastre-s încâlcite...
Un înger ai și tu, de catifea...
Surâsul mamei? Lacrimă ce doare...
Inelul ce pe veci vă va lega,
Ani de izbânzi, clipe de sărbătoare...
În inimi vor rămâne ca un vis
Simbolul vieții,-al păcii și-al iubirii.
Prin el nedespărțirea v-ați promis,
În drumul spre tărâmul fericirii.
Cu aripi moi, cu pleoape-nlăcrimate,
Tu ai sorbit în timpuri lacrimi grele
Și mă privești de dincolo de moarte.
O lacrimă închin măicuței mele!
Eu am crescut, dar tu, măicuța mea,
În ochiul meu, cu ochiul tău de-dedată,
Mă mângâi iar cu mâini de catifea,
Plângând măicuță, greaua noastră soartă.
Unite-n universuri separate,
Martor în timpuri al clepsidrei, greu
Am mai furat, decât un ceas din moarte,
Spre-a fi-mpreună numai tu și eu.
Mi-e dor de tine, vreau să-mi fii aproape!
În dulci îmbrățișări să ne-ntrupăm
Același cer, aceiași munți și ape
Și veșnicia-n viață s-o schimbăm.
Comunicând când ne doboară griji,
Îți simt prezența, mamă, lângă mine,
Te văd în vis și ochii tăi sunt triști,
Îmi ești aproape și îmi dai de știre.
Mă cerți dacă greșesc, cum numai tu
Știai s-o faci... Măicuță, mi-amintesc,
Apoi c-o mângâiere mă împaci...
De-aceea, mamă scumpă, te iubesc!
Ori când îți pun în gând vreo întrebare
Ce nu-mi dă pace, tu mă faci să sper,
Tu-mi dai măicuță-n suflet alinare,
De-aceea-n clipe grele eu te chem.
Tata mi-e lan de grâu, tu mac în floare,
Sărbătorind secundele ce trec.
Pe mine timpul trecerii mă doare,
În drumul către mâine vă petrec...
Când lacrimă din lacrimi ochii-ți triști
Mă mângâia măicuță, eu plângeam
Și mă rugam, măicuță să reziști,
Dar, oh, măicuță bună, mă mințeam.
Da, au trecut de-atunci atâtea ierni...
Deschizi o ușă uneori, în noapte,
Ori pașii ți-i aud în alte seri,
Ori vântu-mi suflă la ferestre șoapte.
Îți cată chipul blând printre icoane
Privirea mea... Bătrână sunt și eu
Și fiul meu cel mic e astăzi mare
Și traiul mi-e din ce în ce mai greu.
Dar mama mea, bogată sunt de tine!
În alte timpuri, iar ne vom avea,
Căci nu se poate frânge o iubire.
Etern părinți și prunci vor exista!
Îți cată chipul blând printre icoane,
Când lacrimă din lacrimi ochii-ți triști,
Ori când îți pun în gând vreo întrebare,
Comunicând când ne doboară griji.
Unite,-n universuri separate,
Cu aripi moi, cu pleoape-nlăcrimate,
Un înger ai și tu, de catifea,
Pe cerul de mătasă, undeva...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre viață
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre știri
Rugă pentru iertare
Vin astăzi, Doamne, să îți cer iertare
că am iubit prea mult albastrul cer
și-am îndrăznit să îmi ridic privirea
crezând că, încă, dreptul am să sper.
Îți cer iertare de-am greșit cu fapta
când am trăit prin munți de unul singur
și-am haiducit cu șoimii și cu cerbii,
din iarnă pân'a dat stejaru-n mugur.
Mă iartă, Doamne, pentru primăvara
ce-am locuit-o-n ochii unui vultur.
Am vrut să fur discret un colț din soare
și în oglinda râului să-l scutur.
Îți cer iertare, poate-am fost prea lacom
dorind să fie doar a mea câmpia.
O vară am sperat să-mi crească aripi,
spre soare să mă-nalț cu ciocârlia.
Și să mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape,
cu sârg, toți norii toamnei, până când
ca într-o rugă, spusă doar în șoaptă,
i-am transformat în lacrimi, rând pe rând.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (3 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre toamnă, poezii despre râuri, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau poezii despre nori
Dor și doare
Neștiutoare sunt, nu știu ce e iubirea
Atâta dor ascund, și să te am aș vrea,
Să îți sărut buzele, și să te alint
Cât dor ascund în mine, și cât te vreau de mult.
Și te chem în șoaptă, îți mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele șoapte
Am să-ți hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.
Cât dor ascund în mine, și cât îți vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poți tu ce este fericirea
Să știu dacă din cer un înger a coborât
Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Și ce este iubire la soartă așteptăm,
Cuvintele sunt puține, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.
autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre obstacole, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre ignoranță
Rugaciune
ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant
poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre noroc, poezii despre melancolie, poezii despre frunze, poezii despre fete sau poezii despre femei
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre păr sau poezii despre privighetori
Iubirea zboară, Floare-nfloare
Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiți la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când ești lângă mine,
Chiar și când nu sunt îndrăgostit de tine.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Ești un înger pentru mine,
Aș vrea să te am lângă mine,
Să îți văd chipul zâmbind,
Când ești lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Și simt că am sa mor,
De dragostea și iubirea ta,
Care o porți mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Și simt că te doresc...
Și aș vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Și ești totul pentru mine...
Și nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când ești lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...
Și îți spun....
Că.... Te iubesc.....
poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre apărare, poezii despre suflet, poezii despre frică sau poezii despre fluturi
Avantajul "kiltului"
De Scoția, păreri sunt juste,
E-o țară absolut divină,
Și să le faci nu poți vreo vină
Că au bărbați ce poartă fuste
Și fetele-s la ei robuste,
Cum este Kate cea blajină
Pe care-o critică-n surdină,
Persoane cu vederi înguste
Și vor s-o bage în angoasă,
Zicându-i că-i lăudăroasă:
- De unde știi că te iubește?
De John o-ntreabă o amică...
- De câte ori mă întâlnește,
Văd kiltul cum i se ridică...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre prietenie, poezii despre lăudăroșenie, poezii despre bărbați sau poezii despre Scoția
Alchimie existențială
ți-aș cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
și-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ți-aș cere iertare că nu știu să-ți scutur
tristețea din pleoapă, povara din gând
și cerul când mi-l aduci mai aproape
ți-aș cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe și doare,
că n-am răsărituri destule să-ți dau
și că-s risipită, ți-aș cere iertare.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre spaimă sau poezii despre alchimie
Se va sfârși?
Sunt vile înălțindu-se spre soare,
Și câte altele nu vor mai fi...
Iar alții mor de foame prin canale...
Acest dezastru, când se va sfârși?
Ai "pile"? E ok în lumea noastră
Ai bani? O loterie ți-e destinul
Însă te fură setea de putere
Și îți îmbată sufletul ca vinul...
De ce să lași sărmanul să se miște?
De ce nu ai și tu ce are el?
De ce necazul nu se mai oprește
Sub ale voastre fețe, măști de fior.
Când dinastia voastră, răzbunarea
O va sfârși, voi unde o să fiți?
Lacrimi pe fața voastră remușcarea
Va pune și cu lacrimile noastre,
Veți fi atunci în suflet biciuți.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre măști, poezii despre loterie, poezii despre bani sau poezii despre Soare
Sunt Cel ce sunt
Sunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte,
Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte.
Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Sunt singe scurs pentru pacat, sunt Miel pentru iertare.
Mincati copii, Mi-e trupul tot ospat de pomenire,
Beti vinul ros, ca-n singe sfint e sat pentr-omenire.
Mincati si beti, din rani ce mor, luati viata pentru viata,;
Din Leul mort, in stup cuprins, gustati si luati dulceata.
M-am coborit din cer la voi in dar si-n oferire,
Mincati si beti, primiti si luati, sunt pentru ispasire.
Veniti cu toti, sint din destul, e loc pentru oricine.
Eu chem si-astept, iubesc si pling, Ma fring si pentru tine.
Nu vreau sa pierd, vreau sa intorc, sint pentru mintuire,
Sunt Staul pentru cel pierdut, sunt Usa de iubire.
Mi-e trupul frint ca sa intrati si-s stors pentru spalare.
Sunt si Pastor, sunt si Cuvint, sunt pentru inchinare.
Din vesnicia fara timp, M-am rupt pentr-o clipita
Si-am coborit din infinit in lumea cea finita.
Sunt totusi Eu, sunt necuprins, sunt Dumnezeu prin Sine,
De nu veniti, ramin si sunt; pieri-veti in rusine.
poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre oi, poezii despre lei sau poezii despre jertfă
Rondelul deșertului
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul,
Pe cer nici urmă de nor
Când astrul a atins zenitul...
O caravană trece fără spor,
Cămile, anevoios "vehicul..."
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul...
Și nu-i nimic încântător,
Că fierbe pe nisip ibricul,
Încântare-i umbra unui nor,
Ce le răcorește chipul...
Sub soare pal ucigător.
rondel de Ioan Friciu (15 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre transporturi, poezii despre deșert, poezii despre cămile sau poezii despre astre
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Păcatele toate
La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.
La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las să zboare
de la mine pân-la soare
și-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU și conștiința!
poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre uitare sau poezii despre sânge
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre bine și rău
Gândul
Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.
Gândul din mine știut,
Îl înalț dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.
Din gândul din mine,
Și din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ și ere.
poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gheorghe Alionte despre lumină, citate de Gheorghe Alionte despre gânduri, poezii despre dialectică, poezii despre devenire sau citate de Gheorghe Alionte despre devenire
Doamne,-ai uitat de mine?!
Doamne,-ai uitat de mine?!
Traiul nu mi-e ușor!
O ultimă dorință mai am -
Aș vrea să mor!
Să nu cunosc durerea...
Păcatul morții crude
Să-l simt cum mă pătrunde!
Să-l simt cum mă ascunde!
Vuiește a furtună în mine, nedreptatea.
Cu limbi usturătoare,
Iubirea de copii
M-aruncă în uitare...
Tu nu-mi vezi suferința,
Ori m-ai uitat,
Ori poate
Nu-ți mai dorești să știi!
Mă leg cu suferința
De-ami duce pân' la capăt
Această umilință,
Dar Doamne, nu-nțeleg
De ce atealacrimi?!
M-am poticnit în ura
Și-n neputința firii
Pământului întreg.
Balanța vieții mele înclină spre pieire,
Zadarnic rugi, mătănii,
Nimic n-am câștigat!
Destinu-i îndărătnic!
Sunt drum spre risipire
Și pumnul de țărână
Prea grabnic întrupat.
În lut trimite-mi Doamne
Durerea mea și lutul,
De știi că în lumină
Nu vrei a mă scălda!
Cu brațele deschise mă va primi mormântul
Și-n umbre și-n uitare
Mereu mă voi afla.
Singurătate, teamă, amar și suferință,
Cununi de flori și lacrimi
Mă vor zidi-n mormânt.
Calvar - prohod intrării
Mele în neființă,
Mistuitor și jalnic,
Fără de mângâieri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre lut, poezii despre dorințe sau poezii despre singurătate
Îți cer iertare
Îmi cer iertare, om frumos,
Că prea mult mă gândesc la tine
Iar gândul mi-e curat, duios,
Și când ești trist, vreau să te-aline.
Îmi cer iertare, ai pătruns
În inima mea și pe veci
Eu te-am legat și te-am ascuns
Și nu o să te las să pleci.
Iertare-ți cer că-mi ești pe plac
Și-l rog pe Dumnezeu cel sfânt
Să îți dea pentru toate leac
Și viață lungă pe pământ.
Să îți dea bine și noroc
Și calea să îți fie dreaptă,
Să ai în multe inimi loc,
Să urci pe slăvi, treaptă cu treaptă.
Și-atâta vreau să mă mai ierți:
Că te iubesc cu nesimțire.
Iar de m-accepți, și nu mă cerți
M-ai condamnat la fericire.
Îți cer iertare...
poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Evadarea din templu
Eu te privesc extatic, incognito,
Prin rotocolul fumului de ceară,
Și dimineața, când răsari, iubito,
Și când apui, în fiecare seară...
Iar gândul tău, străpungător de liniști,
Eflorescent, irumpe pân' la mine,
Exali parfumul florilor din miriști
Și îngeri chemi, tristețea să-ți aline.
Tu te-ai retras cu pașii unei umbre,
Din lumea ancestralelor erori,
În ochi ți se citesc neliniști sumbre,
Ți se-nspăimântă trupul a priori...
Ți-e chipu'-ntemnițat ca-ntr-un ghioc,
Solemn, aspiri la solitudinea totală,
Dar sânii tăi se vor trezi ad-hoc,
Chemîndu-mă spre ochii-ți de vestală.
Și-apoi, în urma unei premoniții,
Vei evada, din gându-ți subsumat,
Și îmi vei da, fără să-mi pui condiții,
Savoarea unui trup neconsumat...
Vom regăsi cărarea spre Shambala,
Vom bea nectarul de extaz, buimaci,
Și ne-om iubi, nebuni, ca-n "Sakuntala",
Însîngerând, sublim, un câmp de maci!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre seară, poezii despre nebunie sau poezii despre lectură
Ești...
Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,
Ești ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai știu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.
Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Ești roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poale
Doar când cosițe-ți simt, mă mor de TU, de bine.
Ești ca un copoțel ce-și cântă pasul lin,
Ești o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai știu de-s orb, de nu-ți văd ochii
Doar când te-adulmec și te-aș bea de amor-venin.
Ești ca dulceața de salcâm cursă din spini,
Ești ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai știu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ți fac pază, nori de-azur senini.
Ești ca un înger cu căpșor de bucle,
Ești ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai știu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând și trup îți dau... pân' n-or să mai răsufle!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tei sau poezii despre rochii
În gândul mamei...
În gândul mamei purtător
de pace și iertare,
se strâng buchetele cu dor
de noi, de fiecare.
În ochii ei cu întrebări
ce ocolesc răspunsul,
sunt urmele unor schimbări
când o încercă plânsul.
Cu glasul slab și iertător
ne spune cu sfială
c'ar vrea să fie spectator
la nepoței la școală.
Să vadă cum din rădăcini
dau mugurii în floare,
să depene iar amintiri
pân' la apus de soare.
Când o întrebi de sănătate
de bine îți vorbește,
nu vrea să fie greutate
la omul ce-o iubește.
În gândul mamei purtător
de pace și iertare,
e viața noastră în decor
ce caută alinare.
poezie de Doina Carpinisan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre vorbire, poezii despre sănătate, poezii despre schimbare sau poezii despre plâns