A versului meu doamnă
Am dorit amintirea să rămână
zidită, în a dorului fântână
și-am trimis mângâierea neatinsă
prinsă-n versuri cu privirea stinsă.
Și ți-am întins o floare de cais,
învelită în culori pe care-am scris,
să crezi în nemurirea din cuvânt;
versul este sfânt, nu-i vorbă-n vânt.
Și-am așezat pe visul tău de fată
luciri, ce-au răsărit în nopți odată
când am sădit în iubirea fără grai
acord de rime, pe care-l așteptai.
În gândul meu, mereu am să te-ascult,
n-am să te las ascunsă în tumult,
rămâi la pieptul meu, târziu în toamnă;
comoara mea și-a versului meu doamnă.
poezie de Constantin Rusu din Poesii (21 mai 2005)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
și-am făcut multe școli,
dar n-am de la tată și mamă tupeu...
n-am idoli.
Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.
Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forțat-o.
Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.
De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-și-am recurs la suprema instanță-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanță!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noroc
- poezii despre școală
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre talent
- poezii despre sănătate
Am să te scriu în versul de iubire...
Iubirea ta mi-a scris pe dor cu stele.
În amintiri mi-a scris cu jurământ.
Împarte-mi, Doamne, viața printre ele
Și lasă-mi doar o parte pe pământ.
Din ceruri să privesc spre nemurire,
De pe pământ iubirea să-mi ascult.
Păstrează gândul meu în amintire
Și-ai să-nțelegi cât te iubesc de mult.
Și n-am să uit, și n-am să las vreodată
Să se strecoare timpul între noi.
Din el, uitarea crește neudată,
Iar timpul nu mai curge înapoi.
Am să te scriu în versul de iubire,
Să fii tu Ana versului zidit.
Poemul meu să fie mânăstire
În Edenul în care ne-am iubit...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre amintiri, poezii despre stele, poezii despre rai sau poezii despre promisiuni
* * *
am rupt o floare dintr-un vis
și-am aruncat-o în abis
și floarea mea plutea mereu
pe unda tulburului hău
am smuls o coardă dintr-un dor
și-am semănat-o pe ogor
din coarda mea a răsărit
alt dor etern, nemărginit
am stors un zâmbet ostenit
din colțul meu de infinit
și coarda dorului din flori
s-a rupt cu cioburi de fiori...
poezie de Iurie Osoianu (5 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, citate de Iurie Osoianu despre flori, poezii despre prăpăstii, citate de Iurie Osoianu despre prăpăstii, poezii despre dor, citate de Iurie Osoianu despre dor, poezii despre zâmbet, citate de Iurie Osoianu despre zâmbet, citate de Iurie Osoianu despre visare, poezii despre infinit sau citate de Iurie Osoianu despre infinit
Tu ești cuvânt în poezia mea
Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Ești zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.
În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ți gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeți și dor
Și-am pus cuvânt în poezia mea.
Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simțit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.
Și pic cu pic... din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit...
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre tristețe, poezii despre răsplată, poezii despre respect sau poezii despre gânduri
Amandoi
Amândoi ne privim în noapte,
dar fără aduceri aminte
și peste surâsul tău de șoapte
lumea este spartă de cuvinte.
Capodopere-s azi visele,
cu declarații de iubire
și doruri ce ascund în ele
o rugăciune din privire.
Noi am alungat genitivul,
demult am depășit uimirea
și versul ne este portativul,
iar muzica este iubirea.
Triluri colorate vin în toamnă,
cu tăceri am legănat petale
și-am pus sărutul tău de doamnă
pe cântecul izvorului din vale.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre văi, poezii despre tăcere, poezii despre sărut sau poezii despre religie
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre seducție, poezii despre ploaie sau poezii despre plimbare
A fost odată
A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
O carte și un steag pe ea
Puteți să duceți vorba
Din multe vise ce-am avut
Unu-i deja realitate
Viața frumoasă mi-am făcut
Prin versul meu din carte
Eu niciodată n-am crezut
Că visul, nu-i doar vis
Și vieții pot să-i dau mai mult
Chiar și prin versul scris
Am lăsat gândul meu fugar
Să doarmă printre stele
Să pot să dau la lume-n dar
Din versurile mele
A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
Un tricolor pe cartea mea
Puteți să duceți vorba
poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre somn sau poezii despre realitate
Talerul
Am cumpărat de la un negustor bătrân o cumpănă
și-am dezlegat-o de-al ei praf;
Am așezat-on raft, și taler am umplut
cu tot ce minții mele i-a rămas.
Și-am furișat în taler frumusețe
și pe furiș priveam cumpăna Ta;
Tu mă priveai zâmbind, dar cu tristețe,
și-am observat că se-nclina exact cum se-nclina a mea.
Dar dupo vreme nu te-am mai văzut
și n-am mai luat aminte la cântar...
m-am depărtat încet spre nevăzut
și-am pus în taler gândul meu murdar.
În celalt taler erau zvonuri parcă
venite de-undeva din trist trecut
Iar talerul plutea, de parcă,
Trecutul meu era pe drept avut.
Și-așa a fost...
Acuma stau să număr toți anii ce-au fugit ca gând furiș...
Am prețuit în cumpănă mult aur
pe care-am dat bani grei, sau mai puțini;
Și m-am crezut pe mine mai degrabă,
sau mai degrabă am crezut niște străini.
Când te puneam pe tine în balanță
talerul meu părea că e mai greu
Tu mă iubeai zâmbind, de la distanță
și te-ntristai că mă-nșelam mereu.
În cumpăna ce o țineai Tu-n mână
Talerul meu era un pai în vânt.
Un praf ce nu clintește, nici n-amână
acul care măsoară prețul pe pământ.
Și m-ai chemat...
Și mi-ai făcut cadou talerul Tău...
Acuma parcă lucrurile-s altfel...
Acuma parcă totu-i NOU.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre numere, poezii despre frumusețe, poezii despre comerț sau poezii despre cadouri
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vorbire, poezii despre supărare, poezii despre superlative, poezii despre prostie sau poezii despre plâns
O prea toamnă...
Brațul tău! Ah, brațul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit și-am învățat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simți, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?
Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc să ne spună că-i mult prea târziu
Să le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...
Brațul tău s-a-nclinat de prea timp și prea ploi...
Încă stau agățată de el, dar mă tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns și uităm de-mpreună...
Poate cad de pe braț într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre învățătură sau poezii despre verde
Nu știu...
între umbre și suflet e un singur cuvânt
femeie, trandafir sălbatic pe potecile dorului
floare ascunsă în parfumul luminii
trupul tău,
apropiat de gândul dintâi
în lacrima pură a sufletului
de ce, nu știu...
de ce te chem mereu
de ce azi zările-s pustii
de ce amurgurile-s vii
de ce-au plecat cocorii
nu știu...
de ce în fiecare zi
eu mor de dor, de aprig dor, amețitor
nu știu...
știu, știu, că ochii tăi sunt ochii mei
iar trupul meu este al tău
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre trandafiri, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Răpire
Și-am să te fur în noaptea asta,
Lumina mea cu dor hai-hui,
Din visul care-mi e năpasta
De când te știu al nu știu cui.
Și luna îmi va ști povestea
De gând anost și întristat
Și n-am s-o las să ducă vestea
Acelor ce m-au încurcat.
Am să te fur din lumea oarbă
Și-am să înec amarul tău,
Cu-n braț de flori cules în grabă
Din înfloritul câmp al meu.
Să-ți iei cu tine haina groasă
În ea să fim, noi amândoi
Și inima ce nu mă lasă
Să te iubesc așa cum voi.
Să mă aștepți ca niciodată,
Să-ți strângi bagajul într-un șorț,
Iubirea mea imaculată
Și floarea mea albă de colț.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre inimă
Iubirea ta...
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înțeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nțeleg pentru ce m-ai ales.
Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viața mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.
Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe fața Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre nuferi sau poezii despre crini
Vino la mine
Vino la mine odorul meu ;
Brâu îți voi face din brațul meu
Ca să te apăr de ce-i mai rău.
Când amintirea unor blestemuri,
Te-ajungă din vechile vremuri,
Te voi cuprinde ca să nu tremuri.
Prin sărutări iubita mea,
Te-oi încălzi de-ți va părea
Un soare cald, inima mea.
Tu ești frumoasă floare de nalbă!
Noaptea, voi face să-ți pară albă.
Din stelele nopții o mândră salbă.
Vino la mine odorul meu.
Alungă-ți teama din gândul tău.
Dragoste pură îți ofer eu.
Iar tu cu-al feței rumen oval,
Cu gura ta, -dulce pocal-,
Să-mi mângâi pieptul cuprins de jar.
Privirea ta -iris- în soare,
Buzele, petale de floare,
Păru-ți de aur -o desfătare-!
Vino la mine, odorul meu,
Să-ți fiu eu sprijin în ceasul greu.
Să unim dorul. Ș-al tău, ș-al meu.
poezie de Ion Rotaru (2001)
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie sau poezii despre gură
Ultima cărare
Spun plopilor ce ție nu ți-am spus,
Ei înțeleg misterul lacrimei ce cade...
Când m-a durut, eu am privit în sus
Și n-am simțit că focul tău mă arde.
Pe cruci de vânt am răstignit iubirea,
Iar toamnele au plâns în locul meu,
Credeam că numai tu și nemurirea
Îmi veți lăsa pe cer un curcubeu!
Mi-am aruncat azi gândurile-n mare
Și am fugit ca un nebun pe țărm...
Nisipurile-ți cântăreau orice trădare
Și-am vrut numai o dată să adorm.
Trezit de fluturi albi privesc în zare,
Cu amintiri copilăria mă-mpresoară...
Cad frunze triste, de ce mă doare
Această adiere cu pas de domnișoară?
Mă simt uitat pe un tărâm de gheață
Pe unde trenul visurilor n-a trecut,
Prin colbul timpului, mai caut o speranță,
Însă, destinul meu este și surd, și mut.
Te strâng în palma mea ultima dată
Ca pe-un inel găsit pe fundul unei mări,
Apoi te las să uiți ce-a fost odată,
Să risipești iubirea mea în patru zări.
Eu voi pleca fără să-ți spun nimic,
Iar toamnei-i cer o ultimă cărare...
Iau doar un felinar, cu el o să despic
Această noapte, ca o condamnare.
poezie de Daniel Luca (25 august 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare sau poezii despre trenuri
Bolidul
versul meu îl sorb din viitor
din esențe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răgușit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu șoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu și liber și timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...
poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viitor sau poezii despre libertate
Coperțile negre
Foaie neagră de coperți
Să mă bați și să mă ierți
Că te-am scris cu viața mea
Și-am pus lacrimii cișmea.
Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuțit.
Noaptea mea de la final
Șaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Niște degete mai scriu.
Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exercițiul meu de stil.
De scris numere pe porți,
Și de moarte printre morți,
Viața mea de negru gol
Fără nici un protocol.
Foaie tragică de tuș,
Semn al artei celor duși,
Tu să mă-nsoțești mereu,
Foaia sufletului meu.
Te mai văd sclipind și-acum,
Vai, coperta mea de scrum,
De pe un mai vechi volum
Care-a înviat postum.
Foaie neagră de coperți,
Să mă bați și să mă ierți
Că te zgârii cu-o nuia,
Iscălind în noaptea ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre tragedie sau poezii despre sfârșit
Copilul meu (Pentru fiul meu, Eduard)
Aseară ai dormit cu mine,
Odorul meu cel scump și sfânt,
Din tot ce am, etern pe tine,
Eu te iubesc pe-acest pământ!
Mai mult de toate, eu sunt mamă
Și am să-ți vin mereu în vis,
Adâncul inimii te cheamă
Și-n versul care-acum l-am scris.
Și te veghez îndeaproape,
Copilul meu, ce suflet blând!
Lumina sfântă să se-adape
Întotdeauna-n al tău gând.
Tu, pentru mine ești iubirea
Nemărginită pe pământ
Și-a stelelor mi-ești strălucirea
Cu chipul tău, de veșnic sfânt!
Și te ador dintotdeauna,
Chiar dinainte de a fi
Pe cer, deasupra, însăși luna
Regină-n multe poezii.
Tu, fiul meu, frumoasa-mi cale,
Cu chip de înger minunat,
În lacrimi mi-ai pus alinare
Și-n gândul meu ești împărat!
Îți doresc viața în lumină
Cu stele-aprinse în priviri
Și-o rază-a soarelui senină
Să-ți fie-n suflet, în iubiri.
Și-ntotdeauna să fii dulce,
Așa cum eu te văd mereu
Căci cerul însăși te conduce
Cu orice pas la Dumnezeu.
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre îngeri
În Paradis!
Am adormit în paradis
pe pieptul tău prea plin de stele.
Și-am fost secunda dintr-un vis, mult prea frumos!
Am rupt o rază și am scris pe cerul nemuririi mele
Că te-am iubit ca o nebună,
dar ce folos?
Doar trandafirii mai păstrează secretul meu ce încă plânge;
Și-mi mai zâmbesc prin amintiri tot cum îi știu;
Mă las pierdută în furtuna ce scrie-n vânt cu al meu sânge;
Și nu-mi mai pasă de o moarte;
nici că-i tarziu!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde
Mesaj
Toamna blândă îți trimit mesager la ușa ta
Și soarele la zenit să te mângâie aș vrea!
Frunzele să-ți spună mut despre dragostea ce-ți port
Când aduse sunt de vânt în al vieții tale port.
Cu el, inima-mi aprinsă vine iarăși să topească
Flori de gheață-răvășite care vor să înflorească.
Tu, primește darul meu, ființa ce sunt și-am fost,
Ce-a avut un rost mereu și-acum parcă, n-are rost!
Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit și în zi și-n miez de noapte!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții, poezii despre mere sau poezii despre frunze