În condiţii amiabile am divorţat de Prostie

Am încercat
să
mă-nţeleg
cu
prostia

Într-o vreme
chiar
am copilărit
cu
ea

Aş putea
zice
că
mi-a fost
şi
iubită

Oricum

Am sărutat-o

Şi
i-am admirat
formele
perfecte

Am ezitat

Voiam
să spun

formele mortale

Pentru
că
v-o spun
aşa
ca fapt divers

Moartea

doamnelor
şi
domnilor

e
cea mai mare
prostie
din
Univers

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Nu-mi place frazeologia,
Dar ce vă spun, nu-i fapt divers:
Dac-ar durea cumva prostia,
S-ar lamenta un univers!

epigramă de Iulian Tănăsescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIREŞE ROŞII...

Intr-o livadă minunată
Cu cireşe roşii încărcată,
De dimineaţa m-am plimbat şi cireşele le-am admirat.

Să le culeg am ezitat,
Am ezitat şi să se mai coacă am aşteptat.
Dar o ploaie puternică, dintr-odată s-a iscat
Şi cireşele s-au scuturat!

Chiar dacă unele, după ploaie le-am adunat
Cireşele roşii pe care le-am admirat,
Totuşi, iată, s-au stricat...

Viaţa, să mă înveţe, aşa a încercat
Şi pe viu mi-a arătat
Ca atunci când un dar ţie ţi s-a dat,
Şi tu să-l primeşti, ai ezitat

Darul, departe de tine a zburat,
Pentru că cine ţi l-a dat Acum, pentru totdeauna ţi
l-a luat!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ar putea modifica mărimea planetei, controla anotimpurile, modifica distanţa faţă de Soare, sau călăuzi eterna sa calătorie pe orice drum din Univers. Ar putea provoca cicniri de planete pentru a produce sori şi stele, căldura şi lumina sa; ar putea crea viaţa în toate formele sale infinite. A realiza prin propria voinţă naşterea şi moartea materiei, ar fi cea mai mare reuşită a omului, transformându-l în stăpânul creaţiei fizice, împlinindu-şi astfel destinul său.

citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nu vă pasă

Copilăria doamnelor şi domnilor a fugit de-acasă

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (30 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam

Voiam să-ţi spun că ninge şi te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă să tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.

Un mărunţiş din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor şi tandru, dar cine să mai ştie
Şi viscolele sterpe incendiază marea,
Aş vrea să-ţi fiu Ovidiu în Getia pustie.

... Şi mai voiam să-ţi dărui un vechi cojoc de oaie,
Şi mai voiam să-ţi dărui un drum până la munte
Şi nişte flori de toamnă, ţinute-ntr-o odaie,
Dar nu ştiu câtă vreme avem de amănunte.

Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ţi spun că-i bine şi n-ai de ce te teme,
Voiam să-ţi spun adio. Voiam să-ţi spun că ninge...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefonie

A fost odată ca niciodată-un elefant
Care-a încercat să folosească-un telefant –
Nu! Nu! Vreau să spun un elefon
Care-a încercat să folosească-un telefon –

( Of, Doamne! Nu-s sigură nici acum
C-am reuşit să exprim exact ce voiam să spun.)
Oricum, cert este că simpatica lui trompă
S-a încâlcit până la fildeş în teletrompă.

De ce încerca să scape şi să-şi curme chinul,
De ce suna mai îndărătnic telefinul –
(Cred c-odată ajunsă-aici mai bine pun stop
Acestei lungi poveşti cu elehop şi telefop!)

poezie de Laura Elizabeth Richards, 1850 – 1943, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnelor

Şi domnilor atât vă mai îndemn
luaţi loc la masa tăcerii de lemn

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (20 februarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele de prostie: prostie individuală, prostie colectivă (de care suferă un număr limitat de indivizi) şi prostie universală.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (8 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viaţa mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieţii:
Viaţa
Şi-al morţii:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai săracă –
Pensionară,
Văduvă
Şi fără apometre
Sau repartitoare.
Şi-a tăiat şi căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Şi m-am dus
Nu mi-e ruşine s-o spun.

Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Şi mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viaţa mea.

Moartea stă pe viaţa mea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit de probă

Doamnelor şi domnilor dincolo de sublim
dragostea ne dă aripi ca să ne prăbuşim

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis-a vis

Eu doamnelor şi domnilor iubesc în limba română
şi nici ţara mea n-aş vrea mai prejos să rămână

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (6 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă adoptă formele inconformismului, prostia, care n-ar putea schimba nimic, nu e în fondul său decât un conformism la maximum. Unul mortificator.

aforism de Gheorghe Grigurcu din România literară (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucătarul şi sexul frumos

- Domnilor, v-o spun în faţă,
Că aşa îmi este flerul:
Dacă "ciorba" asta-i viaţă,
Mândra-i sarea şi piperul!

epigramă de Traian Conciatu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca veselă

Deschid cartea şi lumea-i gata să zâmbească
doamnelor şi domnilor iarăşi se caută o mască

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să-ţi spun aseară

voiam să-ţi spun aseară că Marte s-a însurat
că oaia care mănîncă floarea a mai făcut nişte oi
că cei mai proşti sunt deştepţii şi că nimeni
nu mai are nevoie de noi

voiam să-ţi spun aseară că mi-am luat de băut
şi-am băut singură numai eu şi pisica
şi nimeni nu s-a-ntrebat de ce s-a-nsurat prostul
acela de Marte şi de ce l-au înţeles înţelepţii

voiam să-ţi spun aseară c-am obţinut un rang
de floare dispărută-n băşica unei oi că i-am
vîndut o sticlă de conţinut lui Marte care-a avut
curaj să schimbe-o duminică-a la carte

pe-o simplă zi de joi dar nu ţi-am spus aseară
c-am fost şi eu la nuntă şi ea era frumoasă
dar nu era a lui se şuşoteau mesenii mai strîmbii
şi mai drepţii c-ar fi numai amanta lui Pluto

sau Mercur şi a ajuns la Marte din greşeală
sau supărare nu ştiu căci ce ţi-am spus aseară
nu are legătură (din aia cauzală) cu ce am vrut să
spun – prostia-i generală şi fără de cusur

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, prostie

M-am săturat de viaţa asta,
De mutra voastră de bandiţi!
Prostiei îi spun, iată, basta!
Iar proştilor: fiţi fericiţi!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impozitul pe prostie

Cu impozit pe prostie,
Am scăpa de sărăcie;
Cel mai mare, spun savanţii,
L-ar plăti chiar guvernanţii.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (11 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personaje

Poemul doamnelor şi domnilor cască
probabil că moartea-i ultima mască

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (15 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ei de poezie

Nici bine nu m-am culcat
şi-am sărit din nou din pat
şi uite-aşa cam într-o doară
pana iau în mână iară

Unii-ar zice e într-o doagă
poezia domnilor se roagă
să n-o întind iar pe hârtie
însă nu pot fir-ar să fie

Umblă golu-n mine parcă
şi plutesc iar într-o barcă
ba pe stânga ba pe dreapta
uite versul poate-i treapta

M-aş culca poate la loc
însă pana mi-a luat foc

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL VREMII CE-A TRECUT

Aş vrea să relatez un fapt divers,
Trăit chiar ieri, în sânul lunii mai,
Pe drumul către piaţă, c-un tramvai
Şi-adânc gravat în suflet, de neşters!

Cum am urcat, am zis că sunt în Rai:
O mândră-şi expunea prin univers
Picioarele – perfecte ca un vers
Din Dante sau ca parcul din Versailles!

O-ncing cu vechi ocheade de-amorez
Şi, Har Fecioarei, zâna mi-a zâmbit,
Făcând ca tandre intrigi să visez...

Ea, sprintenă-n picioare a zvâcnit,
Cedându-mi locul... însă ripostez:
De te strângeai niţel, l-am fi-mpărţit!!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!