Paradox cu muierile

După mai multe muieri
Tot mai dai şi tot mai ceri...
Dup-o singură femeie
De-abia dai câte-o scânteie.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia vieţii

Trăieşti în viaţă ca să ai
Să vrei, să ceri, dar să şi dai;
Trăieşti în viaţă să asculţi
În drumul tău şi de cei mulţi.

Trăieşti să ceri la Dumnezeu
Să nu cunoşti în viaţă greu;
Trăieşti să vrei să ai mai mult
Ca să mai dai şi cu-mprumut.

Trăieşti să-nveţi că este greu
Să dai de ghimpi în drumul tău;
Trăieşti să vrei iar viaţa ta
Când altul locul ţi-l va lua.

Trăieşti să ceri zile mai multe
Când ţi-o albi părul la tâmple;
Trăieşti să-ţi pierzi căminul tău
Ca să te-ntorci la Dumnezeu.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la tine... simt în adâncul sufletului şi făpturii mele o beţie de nedescris pentru că îţi aparţin, şi o nevoie irezistibilă de a-ţi dărui şi mai mult din mine... Atunci când iubeşti nu există nimic mai frumos decât să dai, să dai mereu, tot, tot, viaţa, gândurile, trupul, tot ce ai, să simţi că dai şi să fii gata să rişti totul pentru a da şi mai mult.

citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt

O, Doamne-o viaţă Te-am

Rugat şi tot rugat

Să-mi dai ce nu-mi doream

De fapt, cu-adevărart.

În schimb, n-am îndrăznit,

Şi nici n-am insistat,

Să-mi dai ce mi-am dorit,

De fapt, cu-adevărat.

poezie de Marius Robu (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spital

La spital, dacă nu dai, stai.
Dacă vrei să te faci bine, dai.
Dacă dai, tot mai stai,
Că doctorul te ţine,
Să mai dai.

poezie satirică de Dumitru Delcă (6 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe la noi

Politrucii noştri, toţi,
Avortoni şi toţi tembeli,
Legiuiesc să nu mai poţi
Socoteală să le ceri!
Dimpotrivă, ei să-ţi ceară,
Tot tu să dai socoteală:
De ce încă mai ai zile,....
La ce sfânt ai avea pile,...
Dacă ai, de ce n-ai dat,...
De ce Statul nu ţi-a luat,...
-Că de aia n-au mai-marii
Bani, pentr-ale lor salarii!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să te dai tot timpul pe după dud. Uneori, eşti nevoit să te dai pe după cireş.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin ne dai

Puţin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.

De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăţi,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternităţi,
să pună clipei mângâiere.

Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieţi întregi
şi luminăm de lumi uitate.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai frumos

Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viaţa mea,
paşii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...

Tot mai măreţ,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinţ glorios
care-ai dai viaţa Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.

Tot mai cu drag
îmi înalţ către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind coperta cărţii "Un ficior de plai" de Laurian Ionică

Câte drugi ai în lădiţă,
Dragul meu ficior de plai!
Ce femeie sau fetiţă
N-a vrea un porumb să-i dai?

Sus, văd un obraz subţire
Şi-un păr alb de amintire,
Jos de tot, mi se arată
Două rădăcini de-odată.

La mijloc, ţii să se vadă
Că balaurul din ladă,
La nevoie, dacă-i, are,
Capete... nevoie mare.

Tot cenaclul vede bine,
După o numărătoare,
Că ţi-ai pus drugile bine:
Una pentru fiecare.

Când îţi vom vedea lădiţa,
Eu şi Gigea şi Dobreanu,
Vom fugi la Periniţa,
Să rămâi cu Drăgoianu...

Ce, la trup fiind frumoasă,
Iar la scris prodigioasă,
Pentru orice drugă-n parte,
Va mai publica o carte!

poezie satirică de Marius Robu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dacă Tu-mi poţi da mai mult decât îţi pot eu cere, de ce să-ţi cer mai mult decât îmi dai?

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

O să ţipe sufletul în tine
Să-mi ceară să vin şi să-l dezleg
Şi-o să plângă marea pe ruine...
Eu, în calea ta, nu mai alerg!

Or să vină multe răsărituri,
Tot cu dragoste, dar fără noi!
Vei petrece multe asfinţituri
Vrând să tot dai timpul înapoi!

S-or mări şi ochii în orbite.
De atât amar şi aşteptat
Mâinile-ţi vor tremura, iubite,
După mângâierea ce mi-ai luat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertical

Să-mi dai nişte palme de frunze
Copac verical şi umbros
Că-s fiu al iubirii confuze
Din lumea cu susul în jos.

Să-mi dai o bătaie să cresc
În sus, ca şi tine, spre cer
Să mor în picioare, firesc
Să râd, în uitare că pier

Să-mi dai nişte umbră să fac
Pe pământ ceva de folos
Mă-nvaţă la urmă să tac
Şi drept şi bine şi frumos.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile, să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... Să plângi, un timp... şi apoi să râzi.

Panait Istrati în Nerantula
Adăugat de Claudia Timoce
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec împletit

orbului să-i dai vedere,
celui slab să-i dai putere,
apelor albii adânci,
chip să dai oricărei stânci.

cîinelui să îi dai oase,
feţelor să dai grimase,
laptelui mama dintâi,
vlagă stelelor molâi.

din ce ai, să dai de toate,
iubirii să-i dai dreptate,
aripe păsărilor,
câte-o treaptă scărilor.

mie dă-mi iar primăvară,
paşii iuţi de căprioară,
nopţile de peruzea,
sărutul ca o bezea,

vorbele pietre cioplite,
orele pâini nedospite
umbră celei care sînt...
Doamne, dă-mi cât pot să cânt!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui frate mai mare

Fericit sunt azi, ce mai...
Cum puteam să-l supăr dacă
M-a luat cu dai, dai, dai?
Şi atunci i-am dat... la moacă.

epigramă de Ion Ciobanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încolţit de Înviere

Creşte frunza, creşte iarba,
Creşte umbra-n umbra lor,
Adumbrindu-mă degeaba,
Cresc în sens descrescător.

Pe răboj nu-mi număr paşii,
Ce rămân tot mai puţini,
Cresc în umbra mea urmaşii,
Tot mai grei şi tot mai plini.

Creşte ziua, scade noaptea,
Glasuri tot mai ascuţite,
Cântă, prohodindu-i moartea,
Învierii încolţite.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina eternă

Iubesc o muritoare de femeie,
Nemuritor fiind prin tot ce fac,
Mă simt precum un lacăt fără cheie
Şi nu ştiu cum să fac să mă desfac

Mă sinucid în fiecare clipă
În care te iubesc şi nu te am
Şi fac din veşnicia ta risipă,
Că sunt nemuritor, precum spuneam

Dar ce să fac, dacă făcui din tine
Făptura lumii cea mai adorată?
Mă rog să înţelegi cum se cuvine
Că n-a mai fost iubită niciodată

O singură femeie muritoare
Ca tine, sub nemuritorul soare.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!