Timpul trece, cuvintele rămân
Cuvântul e ca o oglindă a minții ce îl zămislește,
Ți-arată inima și gândul, cu forma lui te definește.
Când omul, ce-a deprins în timp condeiul să îl mânuiască,
E foarte trist când truda lui se-ndreaptă-n semeni să lovească.
Adună-n bietele cuvinte noroi și veninoasă ură,
Cuvântul îl transformă-n bici și-n instrumente de tortură.
Cu mult mai înțelept ar fi și onorabil pentru sine
Cuvântul să-l transforme-n cânt, s-adune-n el acorduri fine.
S-ajungă-n inimi, să încânte cu-a lui frumoasă armonie,
Să treacă dincolo de stele, să se preschimbe-n poezie,
Ce-aduce pe pământ lumină, esență, spirit, mângâiere,
Nu bici sau spadă-nsângerată ce seamănă în jur durere.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre timp
- poezii despre inimă
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
Citate similare
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre schimbare, poezii despre religie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Carul de foc
Tu cum ai reușit să-ndupleci focul
Să fulgere-mbrăcat într-un cuvânt,
Prorociri ce-aveau să-și afle locul
În inimi rătăcite pe pământ?
De ce cuvântul tău aprinde semeni,
Arzând cu ei și gândul necurat?
Se poate, oare, Logosul să-l semeni
Și-n jarul lui să fii purificat?
Înmărmurit de tainica-ți putere,
Cu verbu-nvăpăiat numai de har,
Încerc și eu a-l semăna-n tăcere,
Să încolțească-ntr-un poem de jar.
Iar dacă versul meu va fi să fie
De cer șoptit, să am mai mult noroc,
Ca tine-ales de Cer, Sfinte Ilie,
Poate mă iei în carul tău de foc!
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre noroc
Cuvântul care ucide
Potop de vorbe-aruncă unii cu-atât de multă ușurință,
Lovesc cu ele drept în față, de parcă n-au pic de credință.
Și încărcată le e vorba de mult venin și multă ură,
Îți intră-n suflet cu bocancii, nu au rușine, nici măsură.
Nu au produs de când se știu decât șuvoi de vorbe goale,
Au stat la pândă și-au lovit când au simtit un loc mai moale.
Cuvântul lor e ca pumnalul, ce-n inimă ți-l răsucesc,
Ei simt cum rana sângerează și-atunci mai tare-l învârtesc.
Dar cel mai laș e-acela care îți sare-n spate mișelește
Și pe la colțuri des apare, urzește intrigi, terfelește.
Ar trebui trimis în rând cu-acei tâlhari la drumul mare
Și pedepsit cu penitență, că te-a adus la disperare.
E mult mai grav un braț rănit, sau portofelul tău furat?
Nu este mai cumplită rana din bietul suflet disperat
Și inima ce-a fost rănită, cu vorba rece ca de gheață,
Ce a ucis în om speranța și bucuria lui de viață?
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre suflet, poezii despre rușine, poezii despre lașitate, poezii despre gheață sau poezii despre bucurie
Cuvîntul
Motto: Ioan 1:1 La început era Cuvântul,
și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era
Dumnezeu...
... când căutăm scânteie în poezie
și chintesența mea când căutăm
eu bolovani rostogoleam pe fantezie
și stele peste ea rostogoleam
când mă durea așa cum nu se doare
și sângele în vine-mi erupea
aceiași bolovani îi aruncam în soare
și soarele în hohote râdea
iar când a fost cumva să nu mai fie
nici spațiu și nici timp nici undeva
materii de nuanța cenușie
sorbeau Cuvântul cu scânteia Ta...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre început, poezii despre sânge sau poezii despre spațiu și timp
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre lectură
- poezii despre gură
- poezii despre fructul oprit
- poezii despre existență
- poezii despre durere
- poezii despre aur
- poezii despre amintiri
Cuvântul de spirit poate redeschide uneori izvoarele comicului, care au devenit inaccesibile și adesea, comicul servește drept fațadă pentru cuvântul de spirit, înlocuind plăcerea preliminară produsă prin tehnica proprie cuvântului de spirit. Toate acestea ne arată că relațiile dintre comic și cuvântul de spirit nu sunt deloc simple.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre comedie, citate de Sigmund Freud despre comedie, citate despre cuvinte, citate de Sigmund Freud despre cuvinte, citate despre umor, citate de Sigmund Freud despre umor, citate despre plăcere, citate de Sigmund Freud despre plăcere, citate despre devenire sau citate de Sigmund Freud despre devenire
Cuvânt în gând
descrie-mi încet, tiptil
ce e cuvântul?
nu pot să-l scriu, mă sperie vântul
l-aș alunga să se-nființeze-n culoare
dar i s-ar șterge marginile
dinspre soare.
atunci îl las...
crească printre litere răzlețe
să ningă, să plouă în anotimpurile șterse
de pe-un șevalet în forma lui de stea
mai bine-ascund cuvântul
în pragul casei, într-o micșunea
iar tu să-mi vii mereu
și-n buzunarele cu nuci
să-mi ții cuvântul
captiv
cules din dorul pentru lunci
și atunci
să mi-l aduci să-l pun în olul meu din suflet
să-mi fie umbră pe al pământului umblet.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre creștere sau poezii despre anotimpuri
Răstignirea Luceafărului
Încearcă unii, când și când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere și noroi pe haina lui împărătească.
Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Și-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru și sihastru.
Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.
Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos și teafăr.
Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme și în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre vestimentație, poezii despre ochi, poezii despre mândrie, poezii despre lebede, poezii despre hărnicie sau poezii despre albastru
Inima niciodată n-a putut vorbi
Inima niciodată n-a putut vorbi,
Dar Cuvântul a fost rostit, ca tu să-l înțelegi;
Simți cum inima ți se frânge-acum, aici,
Deși-alte inimi sunt întregi.
Timpul ne învață zilnic, pe pământ, lumește,
Arta care frânge inimi și le lecuiește.
Inimă, ai putea fi uneori naivă și nu puțin,
Dar ce-ai avut de spus, ai spus de fiecare dată,
Iar ecourile-acelor spuse revin, revin,
Se-întorc mai vii ca niciodată.
Timpul ne-nvață arta care-nvie-o inimă-nghețată.
Limbă, tu poți exprima doar
Silabe, bucurii sau întristări,
Până când timpul, luminând străvechi cărări,
Va învia Cuvântul iar.
Timpul, un domn atoate-iertător,
Garantează cuvântul cel nepieritor.
poezie de Edwin Muir, 1887 1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre naivitate sau poezii despre artă
Trei din cele mai ciudate cuvinte
Când pronunț cuvântul Viitor
prima silabă se îndepărtează deja în trecut.
Când pronunț cuvântul Liniște
o distrug.
Când pronunț cuvântul Nimic
creez ceva ce nu încape în nici o neființă.
poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre superlative
Umorul este mai apropiat de comic decât cuvântul de spirit. Ca și comicul, umorul își are localizarea psihică în preconștient, în timp ce cuvântul de spirit este rezultatul compromisului dintre inconștient și preconștient. În schimb, umorul este caracterizat de acea particularitate pe care comicul și cuvântul de spirit o au în comun.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Sigmund Freud despre timp, citate despre schimbare sau citate de Sigmund Freud despre schimbare
Singur. Da, acesta este cuvântul cheie, cel mai îngrozitor cuvânt din câte există. Cuvântul crimă nu se ridică la înălțimea lui, iar cuvântul iad nu este decât un biet sinonim.
Stephen King în Salem's Lot
Adăugat de Iuli-A
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre superlative, citate despre religie, citate despre iad sau citate despre existență
Cuvântul "oportunitate" este derivat din "oportun", care înseamnă potrivit cu scopul, corespunzător circumstanțelor specifice, la timp, petrecut sau înfăptuit în momentul potrivit. Cuvântul "oportun" vine, la rândul lui, din cuvântul latin "opportunus", care înseamnă "în fața porții".
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Herbert Harris despre timp sau citate despre latini
Simplă biografie
Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar arderea lui
care-ți atinge obrazul
în semn de supunere,
în semn de protest;
timpul e răstignit
în ochiul bolnav al păsării,
iar amintirea
ca un fruct decojit
prin amiezele tot mai amare,
își mușcă țărmul;
nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar izbăvirea lui
pe muntele acela nevăzut.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre proteste, poezii despre mântuire, poezii despre munți, poezii despre fructe sau poezii despre boală
Am să vă las și ultimul cuvânt
Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.
L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.
Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.
Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare
Minte-mă că sunt vultur
Sculptez cuvântul
așa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simțurilor
și atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopți când ninge tandru.
Cuvântul nu știe să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
și vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
și spurcatul de șarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.
Sculptez cuvântul
și mă pregătesc să devin poetul
din fața ferestrei tale
femeie.
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre șerpi, poezii despre vulturi, poezii despre simțuri, poezii despre sculptură sau poezii despre picioare
În a sufletului arcă
Norii negura-și descarcă
Peste-a sufletului arcă,
Unde-am strâns perechi de stele
Și cântări de filomele,
Cum m-a sfătuit Cuvântul,
Supărat iar pe pământul
Care a uitat de Cruce
Și spre moarte iar se duce.
Îl ascult pe Tatăl Sfântul
Când o arcă-mi fac cuvântul
Să salvez, cum El îmi spune
Tot ce crește-n rugăciune,
Însă-a sufletului arcă
Azi și o durere-ncarcă,
Primind pe Iisus ce-aduce,
Ca pereche-a lui... o Cruce!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre salvare, poezii despre privighetori sau poezii despre prezent
Numai cuvântul ne mai poate salva, cuvântul ce-și macină forma cu intensitatea unei stele, respirându-și propria catastrofă.
Constantin Severin în Zid și neutrino (1994)
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele
Se poate considera că raportul dintre comic și cuvântul de spirit constă tocmai în acțiunea spiritului asupra persoanei a treia, conform mecanismului plăcerii comice. Dar nici vorbă de așa ceva: interferența cu comicul nu este valabilă pentru toate spiritele, nici măcar pentru majoritatea lor; de cele mai multe ori, cuvântul de spirit poate fi clar deosebit de comic. Ori de câte ori cuvântul de spirit nu ia forma nonsensului, deci, în cazul spiritelor aluzive și cu două înțelesuri, nu constatăm la ascultător ceva asemănător efectului comic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu furie și mânie
Cu furie și mânie acuz demagogul
Și capitalismul lui de vorbe
El ar fi trebuit să știe că pretudindeni cuvântul este sacru
Că a fost adus de foarte foarte departe de un popor
Și că pe el s-a sprijinit sufletul acestuia
De foarte departe și de la începuturi
Omul s-a descoperit pe sine prin cuvinte
Și a dat nume pietrei florii apei
Și toate au ieșit la lumină pentru ca el le-a numit
Cu furie și mânie acuz demagogul
Care se umflă pe sine prin vorbe
Și care-și face din cuvinte puterea și jocurile
Și transformă cuvintele în bani
Așa cum a făcut cu grânele și cu pământul
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre furie, poezii despre flori, poezii despre demagogie sau poezii despre cereale