Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Elevatorul

Este cutiuța mică,
Ce-apăsând pe un buton,
Ne coboară, ne ridică
Între cer și babilon,

Posedând, amestecate
Vertical în drumul ei,
Iz de crătiți afumate
Și parfumuri de doi lei,

Este zona de intrigă,
Doar trecându-i printre uși,
Cănd mizeria obligă
Să se umble cu mănuși,

Este cerul unde Luna,
Soarele, n-au luminat,
Dar sunt înjurate, numa',
Când e becu-"mprumutat",

E momentu,-ntre etaje,
Când dușmanii fac popas,
Și sunt, fără de tapaje,
Obligați să-și sufle-n nas,

Iar cucoanele făloase,
Cum a zis și-Aristotel (!)
Vor s-ajungă mai frumoase
Regulându-se nițel.....

Este un măgar ce cară,
Făr' să uite în cruciș
La vreun domn sau pierde vară
Ce nu i-a lăsat bacșiș,

Cară-n deal, cară la vale
Bătrânește,-așa la trap,
Scârțâind, lovit de șale
Dar nu ia măcar un hap....

Nici nu știe ce-i hodina,
Zi si noapte-mpovărat,
Când nu s-a plătit lumina
Mai răsuflă ușurat,

Cărămizi, televizoare,
Câte-un frigider frumos,
Nu mai zic de pensionare
Ce se freacă-n sus și-n jos,

Câte o sufragerie,
Veche, noua, cu gândaci,
Că-i divorț, că-i cununie,
Liftul e băgat în draci,

Și-i atâta nepăsare,
Nimenea, dacă se strică,
Grija liftului n-o are,
Ocupați de politică,

Să-l mai ungă, peticească,
Să-l mai gâdile ușor,
Mult mai simplu-i să găsească
Țapu' ăla din popor,

Că-n momentul când se strică
Se dezlănțuie infernul,
Sar cu toții, urlă, țipă:
Trebuie schimbat... guvernul!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

E ziua mea

De când nu mai port mătreață,
Nici frizer ce să mai tundă,
Am ajuns iarăși în viață
Ca să fac cifră rotundă,

Și... precum distinse doamne,
Tot din pură modestie,
Vârsta mea, cu-atâtea toamne,
Nici nevasta nu mi-o știe,

Auzind-o cum se plânge
Azi, în zori, cu migăleală,
, mai greu parcă ajunge
Ca dea de socoteală,

Fi'nd acuma o etate
Schimbătoare, ca și clima,
Când în zori, să nu zic toate,
Soața-i de se scoală prima,

Dar cum nu-i o vârstă mică...
Pe la mijlocul ulucii...
Sunt fălos -mi poarte pică
Toți ce-și mai stropesc papucii,

Însă-i vârsta potrivită
Când copii-s pe picioare
Și doar când n-au recuzită,
Te mai cată... la boznare...

E momentul din răscruci,
Între cârcă, pensionare,
Când te-ntrebi de mai apuci
La birou vreo avansare,

Este vârsta când, pe dos
Îți mai iei ciorapii-n pripă,
Și nu simți că au miros
Chiar de sar în sus și țipă,

Când te-mbeți și-adormi cuminte
Doar dintr-un pahar anost,
Făr să-ți mai aduci aminte
Cam al câtelea a fost...

Este vremea când uităm,
De gâlcevi, de dandanale,
Iar pe dușmani îi iertăm,
Suferind de boli normale,

Însă e și minunată,
Când, la fuste de privești,
Parc-ai mai trăi o dată
Să n-ajungi te căiești,

Este trecerea-n revistă
Amintindu-ți anii toți,
Contemplând o nouă listă
Cu nepoate și nepoți....

Este vârsta, cum am spus,
Precum Terra de rotundă,
Însă cu un pol în plus,
Gata de o nouă rundă,

C-o să-mi vină neamul tot,
Pentru performanța asta
Și pentru... ce bine-arăt,
... -mi felicite nevasta!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

"Coboară jos"

Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Și-atunci vei mulțumi frumos
Că nu ești jos.

Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Și - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!

Coboară jos doar un fuștel
Din scara ta, hai, ușurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.

Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poți! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e și-n alt'
Cum e și-n 'nalt.

Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-așa a vrut-o el,
Poetu'-acel.

Știa de-atunci, de când scria,
unii îl vor critica,
Citind, vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.

Licență este, literați!
Și sunt atâtea, încetați!
Poeții, de când lumea e,
Pot scrie-orice!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Merele de vară

Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!

Și câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Și câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.

Și îmi aduc aminte într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Și cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.

Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Și parcă degeaba mai vine vara
Și vara parcă nu mai are rost...

De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă și-au pierdut parfumul sfânt
Și mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.

Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,

Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Liftul

între etaje închis în fierul contorsionat
liftul îmi este sicriu,
nu pot privesc cerul,
fierul mă strivește,
nu-i drept
nu sunt demn de sacrificiu,
ce să înțeleg?
când cerul nu mai este,
tălpile se descompun de durere,
nu mai am țipăt,
acum cu mine moare copilul din suflet
imatur rămân în față durerii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Festina lente (pamflet)

"Festina lente" zic. știi
graba te va-mbătrâni
Și-atunci ai regreți amar...
Legitimează-te măcar!
Apoi, cu gândul mă-mpac:
"Vreau și un act de handicap!"
Așa e legea, vreau să zic.
Nu îl aveți, n-aveți nimic.
- Oh, ete-al dracu, ce să zic,
Mai știe și latină un pic.
Dacă mă mai stresezi nițel,
Te puric eu la portofel!
Copile, îmi mai zise el,
Eu sunt director cu mult zel,
Curând, să nu te pierzi cu firea,
Îmi vei cunoaște și menirea.
..............................................
Și insul se supuse dar,
Legitimându-se-n zadar.
Deși nea Ion știa persoana,
Parol, făcea pe filfizoana.
Își scoase ochelarii, un Kent,
"Festina lente", cu talent...
Citi cu mare interes
Și-ntr-un târziu, când a-nțeles
Că domn director trebuia
S-ajungă, prinse-al anunța.
Este un fel de-a spune, cică:
" Că nu doar rangul te ridică,
Ci și cum îți tratezi supușii,
Căci dacă nu vezi tocul ușii,
"Festina lente"... poți pica
Și dracu te-o mai ridica.
Plătește, fiindcă ești plătit
Întocmai cum îți e menit.
De-atunci a înțeles, parol,
Iar eu, grăbindu-mă ușor,
I-am dat o lecție, pe bune,
Aceluia cu fast și nume.
De-atunci n-am buzunarul gol
Și știți?! Grăbindu-mă ușor,
Împușc doi iepuri dintr-un foc.
Am și salariu, am și loc.

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Satul meu

Convoaiele de cară, nici nu mai trec pe deal,
Vâlcenii ce duc mere le cară-n limuzine
La piețele Craiovei prin satul meu natal,
Din care nu mai pleacă azi oameni spre uzine.

Din satul meu natal toți tinerii plecară.
Poeții săi cei mulți s-au risipit ca norii;
La lilieci, pe rând și cei bătrâni se cară,
Doar cerul e același... și stelele și sorii!

Spre sat, destul de des, îmi trimit gândul-
Acolo, copilăria mi-a rămas!
Și am s-o caut, până-mi vine rândul
plec în moarte, din ultimul popas!

Și-acela eu aș vrea fie- satul -
În care am văzut lumina zilei,
În luna lui Gustar, când treieratul
Era în toi. Amin! Pun punct idilei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă este vorba despre o tânără, ea trebuie să se ridice când e prezentată unei doamne sau unui domn mult mai în vârstă. În general, când se fac prezentările sau în cadrul unor discuții, tinerii nu vor sta jos în prezența persoanelor mai în vârstă. Dacă este vorba despre un bătrân, este politicos, dar nu indispensabil, să se ridice femeile. Dacă este vorba despre o doamnă în vârstă, se va ridica în picioare toată asistența.

în Codul bunelor maniere astăzi
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La săniuș

Răzvan, Ghiță și Andrei
Și-ncă mulți amici cu ei,
Cu căciulă și mănuși
Au plecat la săniuș.

Zarvă mare e în deal,
Vin cu săniile val.

Prichindeii-s bucuroși
Vor să fie fioroși:

Vin cu săniile la vale,
Nu le stă nimic în cale.

Cântă, strigă și, râzând
Fac și gerul mult mai blând.

Soarele și el străluce
Făcând viața lor mai dulce.

Bucuria e în toi,
Vin la vale, vin puhoi.

Într-un tren din săniuțe
Vin făcând toți din mânuțe.

În zăpadă au intrat,
Trenul lor s-a răsturnat.

Unu-și caută căciula,
Altul, țipă-n gura mare;

Unul pe doctorul face,
Pe toți vrea ca să-i împace:

Le dă mâna, îi ajută,
De zăpadă-i scutură.

Dacă s-au lovit 'i-ntreabă,
Și-i îndeamnă iar la treabă.

Sus în deal trenul se leagă
Ei cu săniile-aleargă.

Bucuroși, nimic nu zic
Nu s-a-ntâmplat nimic.

Când apune soarele,
Nu-i mai țin picioarele.

Întunericul se lasă,
Obosiți se duc acasă.

Își promit mâine iară
Vor veni la sănioară.

Dacă soare iar va fi,
Bucuroși s-or întâlni.

poezie pentru copii de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Încurajările unui viitor bunic

Fetița mea așteaptă un copil
Și-aș vrea să-i spun de-acum, ca ea să știe
Că-s bucuros de asta și doresc
Să-l țin în brațe când e mic, fragil,
De va dori mi-l aducă mie
Pe nepoțel să-l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuț frumos,
Legat, normal, căci eu n-aș vrea cadă,
capete cumva vreun handicap,
Că și eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
Că sunt căzut în cap.

Ea o să-și vadă de serviciul ei,
O știu cum e: și ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai știu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând fie-o dramă
De-a fost puțin stricat.

Am să-l răsfăț, am mă port frumos,
Îl voi plimba în zilele senine,
Dar știu toți copiii sunt zvârlugi;
De va cădea suzeta lui pe jos,
Am să o curăț cum știu eu mai bine:
O frec ușor de blugi.

Pe-acasă îl mai las și pe covor,
Și-o să-i mai dau și câte-un colț de pâine,
Chiar de nu-mi place frimituri s-adun,
Îl țin curat, dar nu prea mă omor,
Și îi mai scutur părul scurt de câine,
De Paști și de Crăciun.

Promit ca, dimineața, la cafea,
stea sub masă ori mai bine-afară,
dimineața sunt cam indispus
Și n-aș putea, oricât de mult aș vrea
beau cafeaua fără o țigară
Iar fumu' n-o ia-n sus.

Ne vom plimba pe-afară mai târziu,
Când va mai crește, am să-l las la joacă,
Va fi murdar, dar n-am să-l cicălesc,
Voi încerca și doctor îi fiu
Și, pentru orice boală îl atacă,
Eu am să i-l călesc.

Aș vrea merg acum la fata mea
Căci ea, curând, o să devină mamă
Vreau s-o ajut, dar liniștitu-mi trai
Îmi spune: "Stai acasă, vine ea!"
Și-acum închei, dorindu-i: "Fără teamă!
Încredere ai!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

În asfințitul apocaliptic

și parcă totul e înțepenit
și parcă totul se încheagă...
mor suflete numai în asfințit
și planeta devine tot mai vagă.

se-nchid oamenii în cămăruța lor,
strângă tot mai multe deziluzii...
inimii de Viață-i este dor
dar, mintea înecată în confuzii.

îngreunați de mult pietriș în minte
alegem puful, pentru că nu doare...
în timp ce praful s-a depus pe jurăminte,
spuse într-o vreme de chemare.

de vrei cazi, alege fii mândru!
și tot ce crezi, -nsemne doar eroare!
fii ca altul, fără să rupi rându'
e ca și cum nu ți-ai dori salvare!

îi văd pe stradă și văd în mintea lor...
unii, nici nu cunosc ce mult îi doare,
și nici ce i-a lovit de cad și mor
atunci când își reprimă din visare.

și i-am văzut mâhniți printre bagaje;
toți poartă un trecut ce i-a schimbat...
tot se mai zbat între vechi etaje
cei care pe Dumnezeu n-au remarcat.

ascultă-ți inima mai mult, tu om de lume,
ia seama la ce-ai primit și mulțumește!
dragostea n-o afli din cutume,
iar viața cea văzută se sfârșește.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

Reproș

Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput îi fi dat fi trăit la infinit,
Și l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câțiva ani,
De parcă timpul pe Pământ, chiar și la Tine costă bani!?

Și-n plus, pân' să ajungă lut, deasupra lui crească flori,
În viață Tu l-ai mai făcut moară de atâtea ori
De ciudă, boală, de necaz, de oftică în mare chin,
Văzând pe altul că-i mai breaz, ori fată capra la vecin,

Moare de plâns, de of la fel, de râs mai tare când a dat
De-un fraier mai ceva ca el, ori este foarte gâdilat,
De gelozie,-ndrăgostit, cum am murit, de fapt, și eu,
Pe câte-n viață am iubit, am măcar de câte-un leu...

Dar multi, de bucurie mor, sărind în sus când, negreșit,
Cel mai bengos dușman al lor a dat de dracu' în sfârșit,
Alții de sete, necăjiți, și... chiar de-i ger cumplit, nămeți,
Ca buni consumatori, cinstiți, ajung acasă morți de beți,

Mor și de lene, puturoși, frecând ridichea pe nevé,
Iar unii mor de curioși, băgându-și nasul prin orice,
Dar cel mai mult și cel mai des, -Ți mai explic nu are rost,
În viața lui, pân' la deces, de mii de ori moare de prost,

Dar bai nu e, îl deștepți, de-ajuns e imnul național,
Că-n rest, Părinte, mă ierți, totul îi pare-n timp normal,
De aia-Ți spun, chiar mort de prost, puteai să-l lași la infinit...
Îi curmi Tu viața, fără rost, taman când s-a obișnuit!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 132

Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniți cum sunt, jelesc amar iubirea
Și-n suferință mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineții soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jelește;
O! Dac-ar fi și inima la fel
mă bocească, c-așa slava-ți crește,
-ți fie milă de-un amic fidel,

Eu aș jura negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
Robin Sharma

Viața este scurtă, lumea este mică dar mai este și foarte largă. Când aveți o problemă întrebați-vă: "va mai conta asta peste un an sau doi?" și dacă răspunsul este "nu" gândiți-vă bine dacă merită vă irosiți atât de tare pentru ea. Sunt probleme care atunci când apar credem că s-a sfârșit lumea dar mai târziu realizăm că nu au fost decât niște noi începuturi sau niște oportunități.

în Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Leader Who Had No Title: A Modern Fable on Real Success in Business and in Life Paperback" de Robin Sharma este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 34.99 lei.
Marilena Ion Cristea

A mai plecat un om...

A mai plecat un om și-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
tot numim un om care se duce,
Uitând asta-i viața, o răscruce!

Și toți suntem frumoși pe astă lume,
Venim, dar și plecăm când viața spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim și soarele și luna!

A mai plecat un om și-afară plouă,
Pe fruntea noastra se așterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!

Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!

Oh, cât aș vrea rup eu acest lanț,
mă ridic de jos, mă înalț,
Să numai gândesc la ieri și mâine
Și să trăiesc un azi cum se cuvine!

E bine că ne-ntoarcem când și când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viața noastră merge înainte!

Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Și amintiri ce-apar în vis de noapte,
le lăsăm meargă mai departe!

A mai plecat un om și-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristețea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Iarnă grea

De când mă știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;

O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:

Cum văd ninge la ferești,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,

Și peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt și ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...

Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n șir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât țuica fierbe în ibric!

Și-i râd în nas privind de sus,
stau la cinci, am și balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' port măcar palton!

Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,

Și mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când ai plecat

De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.

poezie de (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Și simt -nebunesc, dar știu este bine,
atunci îmi fac curaj ca vorbesc cu tine.

Învaț mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu vezi eu sunt cel mai bun,
Și-mi strâng toate puterile, și mă-mbrac frumos,
Doar ca tu vezi că nu-s cu capu-n jos.

Și mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Deci ca -ți demonstrez că sunt un cineva
Care ține mult la tine și doar cu tine-ar sta,
Îți ofer un trandafir, ca -ți dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!

Iar când toți îmi sar în cap și mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc spun le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei fim noi?

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultimul rol, ultima scenă

Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te știe.
Toți cred viața ta e-o tragedie,
Toți râd cum faci numai un pas și cazi!

Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în brațe un popor,
Iar șefii statului---în limuzine.

O, Doamne, duși demult sunt acei ani
Și-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopți târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.

În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Și coborând, le-aruncă-n drumul mare!

Apoi bastonu-i lunecă pe-asfalt
Și-atunci când vrând să-l prindă se destramă,
Parcă pe scenă a îngenuncheat,
Iar spectatorii toți la bis o cheamă!

18 iulie 2019

poezie de din facebook, 2019
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Ene Meteleu

NIHIL SINE DEO ?

Sunt doar unTaur, dar n-am fost vițel
și nu m-a născut Vaca, nici Madona.
Madona nu-i o Oaie, nici eu Miel,
ba, chiar mi-aduc cu oamenii nițel
pe soră-mea o cheamă Anemona,
fie oare de-a lui Luchian?!
Nu cred, că nu suntem din Botoșani,
așa cum Sfântul nostru, cel mai cel,
nu este chiar de loc din Timișoara,
e din Dobrești, ce Bara-Bara-Bara,
doar n-om fi cu toți din București,
prindem funcții cu venituri grase,
sunt ca un melc, nu-mi treb'e șapte case
și nici terenuri, nici ferme de pui,
eu sunt modest, ce ferma calului!
De Valul lui Traian, am cam scăpat,
vin alte catastrofe la palat,
măture ciclonic ce-a rămas...
Tu ce faci, iar bagi degetul în nas?
Te uiți cu-n ochi și ești într-o ureche,
ai ochelari de cal, căluș în gură,
de ce nu ieși s-aștepți la cotitură?
Întreb retoric, nu vreau un răspuns,
cei de sus, se-nchină și mai sus,
și ne-așezăm supus peste supus,
sperând s-ajungem până la Iisus...
Și sigur vom ajunge, da-n sicriu,
și știu prea bine, degeaba scriu,
mai știu că dacă n-ai încă doi ani,
nu trebuie -ți dea guvernul bani,
ești un mucos, care te piși pe tine,
peste doi ani, o să trăiești mai bine,
bine'nțeles, de n-ajungi la spital,
acolo e cel mai sordid local,
ți-e frică te mai îmbolnăvești,
vitezele salvării-s ca de dric,
și-i o minune dacă mai trăiești,
când dă cafeaua-n foc, peste ibric,
și fac friptură din copilul mic,
când acul de seringă-i singular,
când stetoscopul este secular,
când medicii învață la fe-fe,
și fac sterilizarea-n nes-cafe,
când omul este animal de turmă,
când viața lui, cu zile i se curmă...
Cu-n secol cred am rămas în urmă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

D-ale tranziției sau Treptele integrării - I

De când nu i-a mai rămas
decât un singur cap –
după ce Făt-Frumos i le-a retezat pe celelalte –
Balaurul nu mai scuipă foc ;
privește cu blândețe în jur
pentru că-i este milă de sine.
Nici Făt-Frumos nu mai este
chiar atât de intransigent
de când nu mai poate mânui paloșul
din cauza poliartritei.
Parcă nici unul dintre ei
nu și-ar mai da viața
atât de ușor pentru o Cauză.
Cu vârsta, au început să-și dorească
liniștea...
Au rămas foarte singuri
de când copiii navighează pe internet ;
de aceea, au nevoie unul de celălalt,
își fac mari concesii reciproce
și, uneori, pot fi văzuți împreună, în parc,
jucând table, printre pensionari.

poezie de din Și totuși, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Si totusi rodim" de Traian Călin Uba este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -7.35- 5.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook