Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O lăcrămioară făra lacrimi

Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.

Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?

Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.

Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.

Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,
iar tristețea nedumeririlor să nu mai doară.

Te aștept pe strălucirea stelelor de toamnă,
cu trilurile de privighetoare fără patimi,
surâsul blând al florilor îl are doar o doamnă
și vei rămâne veșnic o lăcrămioară fără lacrimi.

poezie de
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Citate similare

Odată

Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de liniște,
se cred ființe doar cei care au palate
și zile de întunecată priveliște.

Minciunile folosesc catalizatoare,
deși numai lumina naște adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
și ignorăm tristețea lângă artificii.

Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranții adevărului morții
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.

Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu știu să tac tăcerile și vreau un răspuns
la așteptare liniștii universale.
Și-un zâmbet lătrat îmiun termen: odată.

poezie de (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce seară de toamnă

Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
și de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă

Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriți
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în șuvoiul nopții
așa într-o doară

Ce seară de toamnă
în umbra ploilor
umerii gândului
leagănă
biserici de dor
Ce seară de toamnă...
Doamne
mi-e dor să mor
iar
pe pe altarul
frunzelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina dintre ramuri

Tu ești lumina dintre ramuri
Tu ești albastrul meu de cer
Mă pierzi în anii fără lauri
Eu sting văpaia fără aur
Te strig, tu alinți cu vise
Te chem, tu îmi conservi eternul
Noi amândoi avem un singur țel
Să ne luminăm pe veci
Și le-amintim lumina din care s-au născut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii versului...

Pașii rămân cu urmele postume,
deslușind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiți fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.

Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniștea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.

Versul te învelește cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pașii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.

Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aș mai spune,
în vers e comoara celui fericit
și este drumul către rugăciune.

poezie de din Rânduri pentru gânduri (volum de poezie) (iunie 2011)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii versului...

Pașii rămân cu urmele postume,
deslușind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiți fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.

Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniștea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.

Versul te învelește cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pașii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.

Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aș mai spune,
în vers e comoara celui fericit
și este drumul către rugăciune.

poezie de din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi amintesc nimic

Ne risipim iubirea-n refrenele tăcerii,
Se tânguie frunzișul în zbateri de-asfințit,
Te-nchid fără regrete în templele uitării,
Cântăm azi partitura durutului sfârșit.

Purtăm în suflet arii din lacrimile verii,
Sub pleoape, stropi de rouă, se uscă liniștit,
Azi te privesc cu ochii prin ceața depărtării,
Îmi ești străin, o umbră, de vise pervertit.

Ce vrajă ne-ar aduce din nou ca altădată
Când fluturi fără vină s-au stins înfrânți de ploi?
În suflet rest de vară, o boală mai ciudată,
Cu amintiri confuze și toamne între noi.

Îmi trec așa-ntr-o doară clipite dintr-un ieri,
Prezențe îngropate, fantasme de nisip,
Un zâmbet nevăzut, nedescifrate seri,
De noi și-a ta iubire, nu-mi amintesc nimic!

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O nouă primăvară

Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în nopțile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceața albă a drumurilor senile.

Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.

Îmbrățișat de o umbră trezesc,
o orgă parcă desfrunzește amintiri,
stelele renasc și fără ceață ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.

Arborii sterpi își alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar și furtunile își scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.

Aștept ieburile mângâiate de vânt
o lumină pe lăstari, atâta am vrut,
dar doi îndrăgostiți îi văd trecând
vestind azi primăvara cu un sărut.

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nucul de lângă castan

Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.

Petale uscate de dorințe vechi
picură amarul în păduri arse.

Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arși
în sărbătorile unse cu prostie.

Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.

Tăcerea tremură ușor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.

Aș rosti un vers sau o rugăciune,
ca înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.

Am vrut o frumusețe limpede,
dar lipsită efectiv de forme,
pe care n-am găsit-o niciodată
pentru că nu avea nici o formă.

Aud în amurg un murmur venind,
fără forme, dinspre o bancă tristă,
uitată sub castanul de lângă nuc.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cadou fără destinatar

Sufeltul meu
arată ca un cadou
pentru un destinatar necunoscut...
cunoscut...
Nu știu...
E acoperit de rugină
de când toți au grijă doar de ambalaj.

Nu are garanție,
dar nici termen de valabilitate...
Expira doar când nu mai ai nevoie de el...

Fără instructie,
are doar eticheta fragil...
își schimba culoarea
odată cu timpul.

Câteodată se aude
un sunet răgușit răcnind
din timida tacere.

Mi-aș fi găsit
demult liniștea,
dacă nu mi s-ar fi șters adresa
de atâtea lacrimi.

Țes o pânză de paianjen
din dor necunoscut...
Din dor mut...

Aș vrea să mă smulg
din acest decor
în care sunt doar un cadou
împachetat...
pentru cine?

poezie de din Sfârșit de Autograf (3 martie 2011)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul florilor

Prin gândurile mele puse în amurg
îmi ascund cuvintele printre petale
unduind în mireasma de flori albe
care vestesc răsăritul primăverii.

Depărtările parcă devin înguste
și timpul trecut e atins de uitare,
în contemplarea câmpiilor tremurând
lângă misterul zăpezii adormite.

Florile caută sclipirea stelelor
și clădesc ele singure curcubee
sub tremurul glasului de ciocârlii
strângând și culorile înmiresmate.

Florile au înțelesuri neînțelese
și lasă moștenire reînvierea,
ne țin întrebările fără răspuns,
iar visul lor nu-l vom citi niciodată.

poezie de (aprilie 2011)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Statuia de nisip

Doar drumurile străbătute au amintiri
și caut locașul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.

O! Doamne de-atâtea ori pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzurații din lume nimic nu-i doare.

Vreau zile cu priveliște strălucitoare,
mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
și să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole plimb în nemurire.

Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de școală.

Așez pe bucurie un diadem cu foc
și caut cu un zâmbet al zilelor noroc,
îngerii cu nemurire îi caut prin vatră,
eu-statuia de nisip pe-o lespede de piatră

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am ales...

În locul urmelor de pași printr-un nisip
am ales un nor cu parfum de liliac.
Nu-mi caut efemeritatea din destin
și tristețile semnelor din zodiac.

Am lăsat semnele de circulație
și am ales corola florii soarelui
să îmi pună în viața asta stranie
apusul trist lângă zborul fluturelui.

N-am căutat în turnuri singurătatea,
am ales simfonia lanului de grâu,
iar lângă adierea florilor de mac
am adus surâsul apei dintr-un pârâu.

În locul secundei am pus o petală,
minutele și anii ascund uimirea
când văd răsăritul florilor pe ramuri
de unde am ales o rază: iubirea.

poezie de (iunie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi și rachiu...

Dar plâng că sunt viu
Ruinele mintți de aur,
Steagul țesut într-un laur,
Lacrimi de rachiu...
Dar plâng și nu știu
Durerea iubirii părtașe,
Fatalitatea din fașe,
Lacrimi în rachiu...
Dar plâng cenușiu,
Îngerul alb, îngerul negru,
Pentru un demon integru,
Lacrimi și rachiu...
Dar plâng la sicriu,
Cu zâmbet tristețea se duce
Spre paradis fără cruce,
Lacrimi cu rachiu...

Scrâșnet de lacrimi ce se aprind,
Flori de rachiu... și toate te prind...

poezie de (8 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Câteodată și Dumnezeu rămâne singur

stau în mijlocul unei lumânări aprinse
și tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni

liniștea scrijelește adânc

s-ar putea spune cineva a trecut pe aici
și într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
țină timpul în loc

eu voi privi din tăișul unei lacrimi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?

(18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

Un parc crezut mister,
Pierdut, ascuns în patimi,
E tot ce am să sper
Din suflet până-n lacrimi.

O lună mare, plină,
Un cer înstelat
Sunt martori de lumină
Unui moment neuitat.

O bancă izolată,
Cu loc doar pentru doi,
E tot ce-am vrut vreodată,
Fără dorințe noi.

Un vânt fără putere
Și flori înmiresmate,
Moment fără durere
Și clipe neuitate.

Și-n centrul tuturor:
Un băiat și-o fată,
Iubiți în lumea lor,
Străini în lume altă.

E tot ce îmi doresc
Din suflet până-n lacrimi.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrimă de dor

E primăvară iar și totul înverzește,
Trecut-au anii și.... păru-mi cărunțește,
Dar a rămas, aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n față iar inima-mi suspină.

De-atâta așteptare, de-atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranța? Degeaba, nu-mi ajunge
Să-mi fii iarăși aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine, nicicând, ca altădată.

Rămân cu nostalgia și.... rănile ce dor
Și gândul care-mi zboară, cu aripi de cocor,
De jos si... Pân-la stele, tristețea să-mi aline,
Dar... totu-i in zadar, căci nimeni nu-i ca "Tine".

O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv, Tu n-ai cum -l mai știi,
Eu topesc încet, încet…în vremi „pustii”
Căci fără tine anii nu-s cânt de ciocârlii,
Doar…. lacrimi care dor.

Corneliu 20.04.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 aprilie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii noștri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.

Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.

Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.

Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.

Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.

poezie de (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!