În ceas de taină
Sunt un castel cu zidul, pe-alocuri, dărâmat
De valul nestatornic în țărmul lui bătând-
Un boț de humă arsă cu suflet prea mirat
De-atâta ritm ce bate în trupul lui flămând.
Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine
Și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea
Căci pentru-ntregul cer, ce azi îmi aparține,
Mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea
Acestei vieți în care am fost, cândva, sortită
De-a bea din cupa plină pelinul dar și... vin.
Iar de-am greșit vreodată, eu, oaia rătăcită,
Am regăsit Lumina-n cuvântul tău blajin.
Și-acum, în ceas de taină, precum o stalactită
Mă scurg în mii de lacrimi și Ție mă închin.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (25 aprilie 2008)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre ritm
- poezii despre prezent
- poezii despre oi
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
- poezii despre ceas
Citate similare
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28
În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Fața Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?
Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătușa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?
Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veșnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?
Sînt eu un fiu născut din ceruri?
Sînt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?
Cînd sub păcat și cînd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi dorește,
ci vrea copii.
Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!
Și-ai vrut atunci din suferință
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.
O, Doamne Sfînt, eu nu sînt vrednic
nici robul robilor să-Ți fiu,
și totuși, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aștepți ca fiu.
Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Și totuși, Tu aștepți și-n mine
Mireasa Ta.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre nuntă
- poezii despre legi
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre suferință
- poezii despre naștere
- poezii despre monarhie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rugă pentru iertare
Vin astăzi, Doamne, să îți cer iertare
că am iubit prea mult albastrul cer
și-am îndrăznit să îmi ridic privirea
crezând că, încă, dreptul am să sper.
Îți cer iertare de-am greșit cu fapta
când am trăit prin munți de unul singur
și-am haiducit cu șoimii și cu cerbii,
din iarnă pân'a dat stejaru-n mugur.
Mă iartă, Doamne, pentru primăvara
ce-am locuit-o-n ochii unui vultur.
Am vrut să fur discret un colț din soare
și în oglinda râului să-l scutur.
Îți cer iertare, poate-am fost prea lacom
dorind să fie doar a mea câmpia.
O vară am sperat să-mi crească aripi,
spre soare să mă-nalț cu ciocârlia.
Și să mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape,
cu sârg, toți norii toamnei, până când
ca într-o rugă, spusă doar în șoaptă,
i-am transformat în lacrimi, rând pe rând.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (3 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iertare, poezii despre vulturi, poezii despre râuri, poezii despre ochi sau poezii despre nori
Rugă către Dumnezeu
Doamne, nu-mi da dezlegare la păcat!
Calea către bine mi-o îndreaptă,
Că prea mult de griji am suspinat...
Pentru ce-am greșit cândva, mă iartă!
Am postit în zilele de harți,
Pruncii nemâncați să nu mi-i las,
Am fost Doamne, slugă la bogați,
Griji și lacrimi m-au tot strâns în lanț...
Truda mea plătită aspru-a fost,
Râu de lacrimi curs-a pe obraz,
Pentru-a-mi face pământescul rost,
Doamne, numai tu știi cât am tras.
Pruncii pentr-o haină a avea,
Am muncit cu ziua și-am oftat,
Ce Gologotă Doamne! Viața-i grea,
Pentru-a poposi nu am răgaz.
În mătanii trupul mi-am legat...
Scris-am acatiste către cer,
Dar răspuns la Tine n-am aflat...
Îmi port zilnic crucea mea de lemn...
Mi-e zidit, în lume a trudi...
Rugi au încolțit... Genunchiul sec
Binecuvântarea-mi va spori
Când spre tine Tată-am să mă-ndrept.
Tu mi-ai dat în schimb spre a purta
Peste suflet, haina ta de har
Și oricât în viață-aș lăcrima
Știu și simt că nu este-n zadar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre schimbare, poezii despre religie sau poezii despre plată
Tată Sfânt te onorez
Îți aduc cinste onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viața Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud și îți cânt în veci Doamne a Ta Ființă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har și biruință
Mă închin o Doamne Ție și te laud te slăvesc
Veșnic închinare Tată eu o iată-ți dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toți stăm pe acest pământ
Tu ești Tată Arhitectul Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ție și iată îți mulțumim
De creația Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag și scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuși Chipul Tău Sfânt omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veșnicie Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi și-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Și iată a mea ființă Doamne-ți cântă și acum
Că-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum
Ia-ne Tu dar mai aproape ca să fim ai Tăi copii
Să-ți cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veșnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud și îți cânt
Planul Tău și-Nțelepciunea din al Tău veșnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viața și în ochi ne-ai pus lumină
Părtășia și-nchinarea pentru veci Doamne să țină
Slavă Ție și mărire Tată Sfânt și Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viață veșnică ne-ai dat
Îmbrăcați în mulțumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă și mărire ți-aducem te onorăm
Și a noastră ființă Doamne pentru veci noi ți o dăm
Ție dar în veșnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem să fim pururi ai Tăi
Pe veci smulși și-n veșnicie din lumea acelor răi
Slavă Ție slavă Ție căci Tu Tată ne-ai iubit
Și prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre lumină, poezii despre mântuire sau poezii despre muzică
Cu ce-am greșit, Stăpâne?!
Cu ce-am greșit, te-ntreb, Stăpâne,
De m-ai mânjit cu-atâta boală?!
De-acum, în piptu-mi, va rămâne,
Durere, lacrimă și ceară...
S-a înnoptat la mine-n suflet...
La Tine-atâta-i de senin!
Vezi, viața-n Rai îmi pare-un cântec
Și repetat aș vrea să vin...
De ce atâta suferință,
Ca-ntr-un paner, am adunat?!
Mi-ai dat iubirea-n linguriță...
Poate că nu te-am ascultat.
Și am plătit, dar ce păcate?!
N-am îndrăznit să mă supun,
N-am mers cu Tine mai departe...
De-aceea, deci, plătesc acum?
Zadarnic spui despre iubire,
Acelora ce cred în ea,
Căci biciul care dă în tine,
Nicicând în mâini nu-l poți avea.
Mi-e frânt genunchiu-n suferință
Și-n ochi am lacrimă de jar.
Mai dă-mi o clipă de credință,
Să pot veni la Tine iar.
Mai dă-mi nectarul în fărâme
Și miruiește-mă cu har,
Sfințește-mi, Tată, neputința
Și mângâie-mi durerea iar.
Eu știu cu toate-s ale Tale,
Dar eu cu susu-n jos le văd.
Și bate vântul și-i ninsoare
Și-n suflet, Doamne, mi-i prăpăd...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre vânt, poezii despre tată, poezii despre rai sau poezii despre noapte
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre religie sau citate despre bucurie
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată, Ție mă închin
Tată Sfânt îți mulțumesc
pentru planul Tău cel Sfânt
prin care și eu trăiesc
rezemat de-al Tău Cuvânt
ți-aduc astăzi mulțumiri
Dumnezeule Prea Înalt
pentru a Tale împliniri
din Cuvântul Tău curat
Ție Tată mă închin
și ți-aduc în veci onoare
căci prin Fiul Tău Divin
ne oferi pururi salvare
Tu Doamne-ai planificat
viața asta pe pământ
și un suflet viu ne-ai dat
să trăim al Tău Cuvânt
Tată Tu ai conceput
planu acestui Univers
cu viața al lui avut
și vederi și ochi și mers
din nimic totu-ai creat
dând la toate-nfățișare
lucruri ce le-ai așezat
pe-a creației cărare
de unde să te inspiri
nicio sursă n-ai avut
ci toate-au fost plăsmuiri
după cum ai conceput
Tu o Doamne ai creat
forme vii și-nfățișare
la toate față le-ai dat
în a Ta planificare
geniu este prea puțin
ca lucrarea să-ți descrie
ci doar Dumnezeul viu
Cel ce e din veșnicie
numai Tu ești Creatorul
prin Isus El Fiul Tău
ce ne amplifică azi dorul
Tată drag și Dumnezeu
ia-ne-n tainele Scripturii
și ne fă să te-ascultăm
să dăm curs învățăturii
și inima să ți-o dăm
Tată scump și drag din cer
împletește-ne-n iubirea
celor care-n veci nu pier
căci trăiesc neprihănirea
fă-ne Doamne Tată Sfânt
Cuvântu să-ți împlinim
viața-ntreagă pe pământ
pururea să te iubim
căci suntem pe veci ai Tăi
după chipul Tău creați
vrem din lumea celor răi
pentru veci să fim luați
dă-ne Tu credința vie
cum voiești dar să trăim
să-ți cântăm în veșnicie
Numele să ți-l mărim
Dumnezeule Prea Înalt
noi acum te onorăm
căci iubirea Ta ne-ai dat
și Ție noi ne predăm
glorie cinste onoare
pururea o Tată Sfânt
pentru veșnica-ți lucrare
și al Tău iubit Cuvânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre înălțime sau poezii despre învățătură
Tată Ție mă închin
TATĂ ȚIE MĂ ÎNCHIN
Tată drag din Cerul Sfânt
Mă închin o Doamne Ție
C-ai creat acest pământ
Prin Isus din veșnicie
Îți aduc acum onoare
Și te laud te slăvesc
Pentru a Ta planificare
Prin care și eu trăiesc
Pentru planul Tău măreț
De creație-a vieții
Și atât de îndrăzneț
Chiar din floarea dimineții
Când nimic nu exista
Tată Doamne-n Univers
Din ce pot ochii vedea
Și din cerul Tău ales
Totul Tu ai proiectat
Legi planete mii de stele
Și un chip Doamne le-ai dat
Să ne minunăm de ele
Nu-nțeleg și nu pricep
Cum o Doamne-ai plămădit
Al legilor tainic cerc
Când nu exista nimic
Totul Tu ai inovat
Chiar și legile ce țin
Universu-n lung și-n lat
Toate Doamne de la Tine vin
Tu la toate le-ai dat chip
Pe când nici nu existau
Și când nu era nimic
În Planu-Ți față aveau
Și la sfat cu Fiul Tău
Prin El totul ai creat
Planul Tău de Dumnezeu
Prin El viaț-a căpătat
Tată Tu ești Arhitectul
Din Proiectul infinit
În care ne-ai pus de-a dreptul
Cu Hristos când ne-ai zidit
Îți aducem mulțumiri
Pentru al Tău proiect Divin
Și atâtea-nfăptuiri
Ce din Ființa Ta azi vin
Ne-nchinăm o Tată Ție
Prin Hristos al nostru Mire
Și-ți dăm slavă-n veșnicie
Pentru-a Ta nemărginire
Nu pricepem și nu știm
Cum o Tată Doamne ești
Cum e Chipu Tău Divin
Pe noi chiar de ne iubești
Doar Cuvântu-Ți ce ne spune
Și de Tine ne vorbește
Îți cinstim dar al Tău Nume
Și inima-mi te slăvește
Noi o Doamne-ți mulțumim
Pentru tot ce ai creat
Căci ne vrei ai Tăi să fim
Fii în veci glorificat
Mulțumim pentru-ndurarea
În care Tu ne-ai inclus
Ca s-avem în veci salvarea
Chiar prin Fiul Tău Isus
Cinste slavă și mărire
Îți aduc de pe pământ
Îmbrăcat încă în fire
Te cinstesc o Tată Sfânt
Și mă-nchin o Tată Ție
Pentru toate ce-ai creat
Pentru Legea Vieții vie
Universului ce-ai dat
Tu ești punctul de pornire
Veșnicule Creator
Îmbrăcat doar în iubire
Ce vrei viață tuturor
Căci a Tale Doamne-s toate
Ce există-n Univers
Ne-ai făcut de viață parte
Pentru Tine ne-ai ales
Fii slăvit în veșnicie
Eu îți dărui azi onoare
Prin putrerea dată mie
Îți cinstesc Numele-Ți mare
Fii în veci glorificat
Și de oameni și de îngeri
Căci viață Tu ne-ai dat
Jos în Valea atâtor plângeri
Laudă și cinste dar
Tată scump și Dumnezeu
Pentru minunatu-Ți har
Dăruit prin Fiul Tău
24 iulie 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă, poezii despre cadouri sau poezii despre îngeri
Mă-ncred în Tine
Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec și-n fața Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreț mă cercetează,
Și calea către Tine-mi luminează.
Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, știi bine,
Tăria mea ești Tu, puterea ce mă ține.
Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ți mare.
M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine ești victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.
Mă-ncred în Tine azi și-n veci de veci,
Din viața mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!
poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre superlative sau poezii despre smerenie
La mulți ani, Alexandra!
Sufletul tău e darul cel mai de preț, pe care,
Divinitatea însăși, de mic copil ți-a dat...
Ți-a dat spre veșnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.
Candoarea din ființă e înger de lumină...
Îmbelșugată lume cu centrul virtual
În trupul tău și-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...
Ți-e frumusețea taină și-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îți doresc din suflet, mulți ani și fericire,
Iubire și lumină la fiecare pas...
O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ți fie viața lină, lipsită de durere
Și lacrimă-ngânată de plâns, să-ți fie schit.
În energii celeste să-ți prinzi îmbrățișarea,
Tu, moleculă vie-a eternului firesc...
Din lacrimi să-ți răsară dumnezeiască lume,
Căci mulți din lumea asta, de-a pururi, te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări sau poezii despre pâine
Bună dimineața, iarnă
Bună dimineața, iarnă,
Ai sosit în viața mea...
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.
Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul...
Ce-l aveam, spre infinit.
Mi-ai dat frig, mi-ai dat tristețe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Și puținul ce-l aveam.
Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viața...
Ingropat-am, nici nu știu...
Tu, de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colțisor.
Viață dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.
Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute...
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri, mai plâng.
Viața un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea, mi-e pustie,
Doar în piept, inima bate.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre iarnă, poezii despre amintiri, poezii despre tristețe sau poezii despre păr
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre adevăr, citate despre iubire, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere
Cultele păgâne
La templu un fariseu
Și un vameș au sosit
Se rugau Lui Dumnezeu
Cum de bine-au socotit
Fariseul ce știa
Legea care i-a fost dată
Lui Dumnezeu îi mulțumea
Căci e singurul lui Tată
Tată scump îți mulțumesc
De-a Ta Sfântă îndurare
Căci viața mi-o trăiesc
Și umblu pe-a Ta cărare
Eu dau din izmă și din toate
Cele ce Tu mi le dai
Cuvintele-ți toate adevărate
La mine-n inimă le ai
Eu postesc de două ori
Chiar Doamne pe săptămână
Și îți dărui multe flori
Căci viața-mi e lumină
Nu-s ca alții pe pământ
Hărăpăreți nedrepți și preacurvari
Căci eu țin al Tău Cuvânt
Nu-s ca cei răi și avari
Nu-s din cultele păgâne
Evanghelia ce n-o trăiesc
Ci eu Doamne penru Tine
Cultele azi le urăsc
Doamne eu trăiesc Cuvântul
Și Scriptura o-mplinesc
Cultele fac doar pe sfântul
Eu o Doamne azi trăiesc
Iată fug de sărbători
Și de atâtea lucruri rele
Eu Cuvântul Tău din zori
Îl înalț azi printre stele
Toate cultele-s pierdute
Noi o Doamne împlinim
Ale Tale vii cuvinte
Și mereu iată postim
Ei o Doamne s-au vândut
Noi suntem acuma sfinți
Căci nu ținem nici un cult
Cum ne-au spus vechii părinți
Dar Scriptura ce vorbește
Să fii mândru și-ngâmfat
Unde Domnul azi privește
La cel trufaș și curat
Fariseul a trăit
Mult Cuvântul Celui Sfânt
Însă el nu s-a smerit
Trăind tot al Domnului Cuvânt
Vameșul însă stătea
Plin de groază și de frică
Și Domnului îi spunea
De-a lui viață rătăcită
De mine o Doamne ai
Milă azi și mă ridică
Numai Tu viață dai
Inimii mele rănită
Fie-ți milă dar de mine
Iartă-mi groaznicul păcat
Căci privesc acum la Tine
Doamne greu sunt vinovat
Iartă-mi vina și păcatul
Căci Doamne sunt rătăcit
O ascultă-mă ca altul
Să nu fac Isus iubit
Cine dar a fost iertat
Vameșul sau fariseul
Ce era mult mai curat
Însă el își văzu eul
Toți ceilați erau pierduți
Numai el era curat
Unde vrei dar să te uiți
Tot la alții nencetat
Să trăiești ca fariseul
Tot pe alții tu să-i vezi
Că-s pierduți doar tu cu eul
De Domnul dar mai asculți
Vameșul n-a mai văzut
Nici un om de pe pământ
Căci desigur el pierdut
N-avea al Domnului Cuvânt
Însă iată s-a smerit
Pe Domnul l-a implorat
Să-l ierte căci n-a trăit
Cuvântul ce ni s-a dat
Vameșul a fost iertat
Fariseul însă nu
Deși el mult mai curat
Al lui suflet îl avu
Fariseul s-a mândrit
Cu viața lui curată
Însă vameșul smerit
L-a văzut pe Cel ce iartă
Domnul ne vrea azi smeriți
Păcatul să ne vedem
Nu a altora c-atâți
Cuvântu să n-ascultăm
Judecată ce o folosești
Cu ea vei fi judecat
Însă dacă te smerești
Tu vei fi acel iertat
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre vamă
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.
Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat că totu-i cu putință
Că nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre lut sau poezii despre Dumnezeu
Floarea lacrimilor
N-am găsit nici-o ființă
Nici în cer nici pe pământ
Să-i dau viața prin credință
Decât Fiul Celui Sfânt
Domnul este Dumnezeu
El Isus Hristos Mesia
Ce mă ia pe brațul Său
Și-mi e pacea bucuria
N-am găsit nici-o făptură
Pe acest pământ străin
A cărui învățătură
Să ne abată de la chin
Omul gingaș să-l salveze
Curățindu-l de păcat
Și în rai să îl așeze
Cu chipul imaculat
Nimenea de pe pământ
Nu a fost și nu e-n stare
Cuvântul Acelui Sfânt
Să îl pună-n aplicare
Fără pată în lumină
Să fie ca un izvor
Cu vorbirea fără vină
Pentru omul muritor
Caut un om să stea în spărtură
Dar omul vai nu-i nicăieri
Ca să trăiască Sfânta Scriptură
Viu în lumină nu în păreri
Caut un om dar nimenea nu-i
Sfințenia el s-o păstreze
Imaculat în fața Domnului
Cu drag el să se așeze
Dar nimeni nu-i nimeni n-a fost
Curat sfânt și fără vină
Să rămâie crin la post
Îmbrăcat doar în lumină
Și astfel a trebuit
Domnul Vieții să coboare
Singurul neprihănit
Și războinic de sub soare
Domnul Vieții El Lumina
Și Adevăru absolut
Cel ce dăruie cununa
Celui sfânt neprihănit
Fiul Celui Prea Înalt
Creatorul plin de slavă
El viața Lui și-a dat
Pentru ființa omului bolnavă
Dezbrăcat de-a Lui mărire
Și de gloria cerească
Străpuns de-a noastră iubire
I-a fost dat jos să pășească
Să ne-nvețe ce-i iubirea
Ce-i Lumina și Cuvântul
Ca trăind neprihănirea
Noi să părăsim pământul
A Lui Sfântă-nvățătură
De aici totu-a dărâmat
Nefiind o umplutură
Ci Cuvântu adevărat
Cuvântul Cel din vecie
Al Celui Sfânt și Prea Înalt
Veșnic ce e Pâinea Vie
Și viața ce s-a dat
Cu ochii cum o vedem
Și cum e în veșnicie
Doar de El să ascultăm
A Lui goria să fie
Toți au fost hoți și tâlhari
Înainte ce-au venit
Numai Domnul celor mari
Și al tuturor ne-a oferit
Și iubirea și credința
Tatălui de-a se arăta
Curată păstrând ființa
Și-mplinind doar voia Sa
Cât de scump ne ești Isuse
Al Lui Dumnezeu Sfânt Fiu
Floarea lacrimilor scurse
Pe acest pământ pustiu
Tu ești lacrima iubirii
Pentru omul muritor
Ființa desăvârșirii
Al vieții sfânt izvor
Numai Tu și azi ne scalzi
Și-n lumină și-n cântare
Și de dorul nost"Tu arzi
Să ne vezi cântând onoare
Să ne vezi în palma Ta
Plini Isus de-a Ta iubire
Împlinind făgăduința
Însă în nepihănire
Doar Isus ne e destinul
Și viața și menirea
Ne e Calea ne e drumul
Dacă vrem desăvârșirea
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Rodica Elena Lupu
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre foc sau poezii despre apă
Doamne, mai fă o minune!
Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.
Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.
Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.
N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.
Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.
Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.
Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- mă un pic.
Ia- mă în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre salvare, poezii despre război sau poezii despre dorințe
În fiecare dimineață
În fiecare dimineață,
Când soarele zâmbește-n geam,
Privesc spre cer cu bucurie,
Mă-nchin și-Ți aduc slavă Ție,
Și fericit cu drag exclam:
O, slavă Ție, Doamne mare,
Măreț ești, unic, drept și sfânt,
Slăvesc și laud Numele-Ți mare,
Ce n-are-n lume asemănare,
Te laud cât voi fi pe pământ.
Îmi ridic mâinile spre Tine,
Te recunosc ca Dumnezeu,
Îți mulțumesc căci ești cu mine,
Tu ești puterea ce mă ține,
Laud și slăvesc Numele Tău.
Tu meriți lauda și închinarea,
Ești țelul meu, tăria mea,
Prin Tine am primit iertarea,
Tu mi-ai adus eliberarea,
Mi-ai luat povara mea cea grea.
Povara mea apăsătoare,
La poala crucii am adus,
Prin Jertfa Ta, o, Doamne mare,
Am primit mântuirea care,
Mi-ai dat-o-n dar iubit Isus.
De aceea-n zori, de dimineață,
Mă plec smerit și mă închin,
Ești tot ce-i bun în astă viață,
Isus, Tu ești a mea speranță,
Te laud pe Tine-n veci, amin.
Amin!
poezie de Ica Drăgoi (19 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini