Păreri de rău vor trece peste mine, seci
Şi voi dormi adânc la umbra crucii mele,
Un simplu călător prin mii de veacuri reci,
Prin viaţă şi prin moarte, mai rece decât ele...

catren de Sorin Gaidei (ianuarie 1996)
Adăugat de Sorin Gaidei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

Ca îngerii cu ochiul rău
Mă voi întoare-n patul tău
Şi mă voi strecura spre tine
Ca umbra nopţilor haine;

Şi-atunci, iubita mea cea brună
Ţi-oi da săruturi reci de lună
Şi dezmierdări de şerpi ce-n fund
De gropi se târâie rotund.

Când zorii reci vor răsări
Tu locul meu îl vei zări
Gol, rece, până se-nnoptează.

Cum alţii prin iubire-ar vrea
Să stăpânească viaţa ta,
Eu vreau s-o stăpânesc prin groază!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port pustiu prin noapte pasul

Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriş lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceaţă azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?
Vreau numai linişte şi libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Şi să se-nalţe răsuflînd mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierde
Un cântec de iubire lin şi clar
Şi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,
Deasupra frunţii mele un stejar.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o locomotivă trece
prin tunelul lung şi rece
spintecând liniştea-n două,
piatra-n patru, vara-n nouă,
licuricii-n mii de cioburi,
liliecii-n roşii globuri...

prin al nopţii adânc fald
nesfârşite gânduri scald,
fluturii-i legăn pe flori
şi, de la prea mulţi fiori,
inima ta aburi scoate
ca un cozonac cu lapte!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt în eter

vânt în eter tu mă seci,
prin surpatele gânduri,
prin iernile reci
tu te guduri
şi pleci.
mă laşi rece ca mare-n furtună
petrecându-ţi sufletu-n mine
c-o poftă nebună.
ai trimis peste mine
numai jivine,
corabia în derivă deacum
se va zbuciuma zadarnic,
zeul furtunii pe drum
e mult mai harnic.
se rostogoleşte în spaţiu
mireasma visului
plin de nesaţiu,
se depărtează
de ochiul cuprinsului
şi de amiază.
drumuri fără vânt,
parcurse ferice
cu doruri şi cânt
unde mai sunt?
că luna noptilor
nu mai e lună,
stelele
nu mai sunt stele,
veghea omeneasă
o umplură
cu plânsul străvechi
plin de ură.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

6. Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
...
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă
...
Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît
Cînd zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atît
Mă satur cu-o umbră şi-atît

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborît
Tu umbră tăcută si dragă
Aşează-ţi fularul la gît
Aşează-ţi fularul la gît

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atîta de rău că e bine
E-atîta de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi rîde in "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin poezie şi prin fapte

În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.

În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simţiri,
Sub inundaţii permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.

Ascund în mine şi titanii...
Şi câteodată un rege blând,
Ascund şi timpul, ascund anii,
Prin versul simplu şi profund.

Ascund copilăria-n mine
Şi pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine şi de tine,
De asta voi nu m-aţi zărit.

Cândva voi fi ascuns de noapte,
Dar ca o stea, voi străluci,
Prin poezie şi prin fapte,
Etern şi tragic... voi trăi.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atât
Mă satur cu-o umbră şi-atât

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu umbră tăcută şi dragă
Aşează-ţi fularul la gât
Aşează-ţi fularul la gât

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atâta de rău că e bine
E-atâta de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu

poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stătea lângă femeia pe care o ucisese

mii de femei prin mii de secunde
legate de braţul crucii
mii de femei ierburi înalte treceau încet tăcute
legate de braţul crucii
li se umflaseră picioarele negre de friguri dragoste şi ură
legate de braţul crucii
Un strigăt de om condamna fluviul
care curgea alb fluturându-şi pălăria
Un altul ne strângea mâinile povestitor
Stătea lângă ea printr-o dimensiune ciudată
îndrepta legătura până când
binecuvântări drepte pregăteau o petrecere
şiruri de feţe pământii
loveau umbra aceea care curgea alb
reflexie în oglindă pierdută iremediabil
cea care lua
mai mult decât primise

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt pentru iubire!

prin timp de veacuri şi de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineţilor prin crânguri
vin prin aburi de primăvară şi vă spun

suntem trupuri de unduire-n suflete
porţi deschise spre universuri, iubire
copile din soare aţintind mereu privire
spre viaţă, spre voi, şi pentru tine

cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim şi suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii frumoase

înfrunzesc în mine gânduri cu miros de primăvară
în inima s-au dezgheţat izvoare de inspiraţii
raze mistificate adânc în mine se coboară
ca în condeiul mânuit de vaste motivaţii.

am însămânţat voioasă seminţe de gânduri
un lan de floarea soarelui voi răsări setoasă
de lumina care zâmbind trece prin ziduri
şi pune peste zile amprenta preţioasă.

poemul iubirii l-am umplut cu sevă
din mărul cunoaşterii ocrotit de furtună
nu ştie de revoltă de nebuloasă grevă
emoţii frumoase în mine se adună.

glasul pământului se desprinde din lut
se urcă prin mine trece în absolut.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi iubi în tăcere...

Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere şi zâmbi-voi plângând
Şi urla-voi la stele şi sufla-mă-vor ape
Şi spăla-mă-vor vânturi de iluzii deşarte
Şi voi arde în gheţuri îngheţând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Şi voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie
Voi iubi bătrâneţea-mi, tinereţea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul şi văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristeţea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine şi cu mine doar versul
Şi cu mine luceferi şi galactici astrale
Ce le-arunc cu tandreţe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar şoptind
Voi cădea în zburare şi voi plânge zâmbind
Şi sufla-mă-vor vânturi şi-neca-mă-vor ape
În spumoase adâncuri de iluzii deşarte
Între mine şi tine - doar speranţe şi vise
Între tine şi mine - doar zăvoare închise
Între mine şi tine - doar troiene de vreme
Adorare în taină şi nescrise poeme
Între mine şi tine - obiceiuri şi datini
Între mine şi tine - generaţii de patimi
Între mine şi tine - doar chemările mele
Ş-ale tale surâse - arogante şi grele
Voi pleca de la tine suferind în tăcere
Resemnându-mă iarăşi cu destinele mele
Împletite din clipe ce vor toarce decenii
Rămânea-vei icoană dispărutului geniu...
Rămânea-vei, iubito, pur şi simplu femeie
Doar cu ochiul furând nebuloase lactee
Şi doar glasul vibrându-ţi recitând din poeme
Pentru tine culese prin livezile vremii
Şi în nopţi fără lună căuta-vei privirea-mi
Prin adânc de galactici să-ţi alini nostalgia
Încercând a-nţelege că o simplă femeie
Cum din stea printre stele ai rămas doar scânteie...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima de cristal

Departe în umbra visului tău oval
Fluture pe o petală
Eram o lacrimă de cristal
Dulce amară
Adânc adânc în inima ta
Cu viaţa care muşcă din moarte
Erai vaporul ce mă naviga
Departe departe

Târziu eram un râu de lacrimi
Sparte în cioburi de cristal
Corăbiile tale biruiau furtuna
Ispitelor mele deşarte
Noaptea adorm fără păreri de rău
De dimineaţă o să răsar din pieptul tău
Departe de moarte

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am căsătorit...

M-am căsătorit aseară, c-un luceafăr din apus!
Ochii licăreau argintul, lumilor necunoscute
Un alai de nebuloase, de comete şi-a adus,
Avea stele şi planete în coroana de pe frunte!

Şi-am privit cu gingăşie spre făptura-i ca de ceară,
M-am cutremurat la gândul, că şi eu devin o stea
Depărtarea de pământ, într-o zi poate-o să doară,
Toate-s reci! Prea mult mister! N-ar vrea oare-aici să stea?

Dar luceafăru-i etern! S-a născut pe-un alt tărâm,
N-are-n el sufletul cald, cum-e-l meu cel omenesc
Cu păreri de rău, i-am spus: unde m-ai zărit rămân!
Ce să fac eu muritoare, în castelul tău ceresc?

Nu cresc flori! Nu iese iarbă! N-ai nimic! Nici primăvară!
Ce pot ochii mei, o viaţă, decât noaptea să o vadă?
Voi ieşi din când în când şi privesc ca să apară
Stele, lună şi pe tine! Tu laşi dorul tău să cadă:

Peste mine, pulberi fine, de argint din infinit,
Şi voi şti că-ţi aminteşti de o nuntă! De-a noastră
Lângă mine, niciodată n-ai putea fi fericit,
Îţi stă bine! Astru' rece, ce răsari pe bolta albastră!

Te voi căuta prin vise, prin noian de amintire!
Memorând doar pentru mine, clipele de duioşie
Adormind cu un suspin, ca o tandră amăgire,

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un călător

Trecea un călătorsingur în noapte,
Prin codrul tainic cu frunzele căzând
Şi-ale veştedei păduri şi tainici şoapte
'L făceau pe călător să se plece amuţind.

O, călătorule cel nestatornic şi trecut.
Nu te lăsa de soarta-ţi condus iară
Ci caută ca prin furtună şi prin vânt,
Să fii cel ce ai fost întâia oară.

Un călător pribeag şi rătăcit
Pe-ale sorţii triste şi vajnice cărări
Nu va da seama decât la ultimul sfârşit,
Pe unde l-au purtat în viaţă paşii săi.

Aşa este şi omul călător
Un veşnic pierde vară pe pământ,
Este ca focul cel răvăşitor,
Ce-a mistuit pe cei ce-au fost şi nu mai sunt.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

rămân înăuntru în zbatere, ele singure cu mine
mă pedepsesc şi încep şi ele să plângă
apoi se uită înapoi şi văd încleştat trecutul
de prezentul care vor să-l uite, chiar mâine

ce-a mai rămas din mine, rămâne
o felie subţire de timp rătăcită
falange lungi de degete pietroase, căzute
strivesc cuiburile mele mult îndrăgite
cuiburi din adânc de aduceri aminte

de pe munţi, lacrimile încet mi se preling
prin eleştee de stalactite, cristal încrustate
iar din peşteri, văgăuni şi scorburi uitate
sorb adâncuri de mult în mine uitate
iar eu curg încet prin lacrimile mele
izvor nesecat de aduceri aminte
în lacrimi de stânci de munte zdrobite

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om pentru o nălucă

Mirajul unui om pentru
Fata morgana privind globul
rece selenar şi nisipul

Ulmii ăia roşii cu scoarţă
de mesteceni întineriţi
prin pădure cu dalmaţianul
fricos de umbra noastră

Orice control la poeţi
Ne va găsi bolnavi de tutun
şi resemnare printre stele

Oricine poate fi o nălucă
Cântând prin orga gurii noastre
nostalgii difuze de trib

Doar un călător vrea o casă
Lacul nu poate înţelege chipul
gândul şi emoţia umbrelei

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzui

Cad nucile de vânt
Şi greierii mai cântă,
E toamnă pe pământ
Iubirea mă frământă.

Mă simt aşa de rău
Şi fac aşa de bine,
Că numai dorul tău
Ajunge pân' la mine.

Purtat de gândul rece,
Căzui aşa departe,
Că numai vântul trece
Prin mine, pân' la moarte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii celui mai frumos poem

Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
şi Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor creşte aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopţii,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înţepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streaşină vieţii,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să muşc din coaja cerului.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin mine se ajunge la jalnica cetate
Prin mine se ajunge la chinuri necurmate
Prin mine se ajunge la osândita ginte.

Justiţia mişcat-a pe-naltu-mi Ziditor
La viaţă sunt adusă de cel dintâi amor
De-atotputernicia şi de suprema minte.

Nimica înainte-mi n-a fost decât vecie
Şi viaţa mea eternă menită e să fie;
Lăsaţi orice speranţă voi ce intraţi aice!

poezie celebră de Dante Alighieri din Divina comedie, Infernul, III, traducere de N. Gane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!